O carte de căpătîi

Publicat în Dilema Veche nr. 897 din 17 – 23 iunie 2021
Theodor Pallady jpeg

Deși pătrunde în arena noastră intelectuală cu o „mică” întîrziere de șapte decenii, volumul lui H. Richard Niebuhr – Christ and Culture (1951), publicat la editura orădeană Casa Cărții (2021), în traducerea lui Teofil Stanciu și cu un riguros studiu introductiv datorat lui Daniel Barbu – are toate datele evenimentului editorial demn de acest nume. Textul moralistului de la Yale University – unul dintre cei mai influenți teologi americani ai veacului trecut – și-a construit o posteritate cu ecouri uneori polemice, dar niciodată stinse. Avem sub ochi o sumă de teologie a culturii, influențată de operele unor Paul Tillich, Karl Barth și Ernst Troeltsch, adică o descălecare germanică în universul evanghelic din SUA, căruia avea să-i confere, în freneticii ani postbelici, un binevenit certificat de maturitate doctrinară.

Cristos și cultura prezintă o gramatică situațională a relațiilor posibile dintre cei doi termeni: primul – transcendent și anistoric, deși catalizator de istorie – a fost, după cum caută să demonstreze autorul, amplasat în felurite raporturi spațiale cu faptul social total al producției simbolice. Pentru Niebuhr (1894-1962), cultura – unită cu civilizația – include toate sursele sensului existențial și comunitar, dincolo de tehnici, suporturi și domenii cognitive. Sînt deja faimoase (și vor fi tot mai frecvent citate la noi) aceste cinci raporturi posibile: Cristos împotriva culturii, al culturii, Cristos deasupra culturii, Cristos și cultura (într-o relație paradoxală) și Cristos care transformă cultura. Tot atîtea „tipuri ideale” weberiene, aceste categorii au o valoare indicativă, niciodată complet întrupată în psihologia religioasă a indiviziilor sau în comportamentul și strategia mundană a grupului lor eclezial de apartenență. Viața socioculturală & spirituală concretă implică temporare hibridări, alternanțe și suprapuneri tactice, pe care Niebuhr le depistează atît în curentele teologice (pe epoci și zone confesionale), cît și în biografia personalităților care au punctat, orientat, reformat sau dinamizat istoria creștinismului. Cele cinci „cazuri” acoperă însă toată gama opțiunilor posibile, de la cele radical ascetice, milenariste și apocaliptice pînă la cele burghez-conformiste, liberale și „patrimoniale”. Cu multă erudiție, precizie ideatică și anvergură hermeneutică, teologul american dovedește la tot pasul că Isus Cristos (după grafia adoptată în traducerea comentată aici) este nu doar Dumnezeul-Om al unui creștinism plural, ci referința supremă a modului în care, de două milenii, ne înțelegem condiția metafizică, orizontul istoric, misiunea axiologică, finalitatea morală, conviețuirea, libertatea și creativitatea.

Scrisă fără partizanate confesionale, cartea lui H.R. Niebuhr va ajuta toate Bisericile din România să recupereze/asimileze critic miezul teologiei veacului XX, de care desigur că tot comunismul le-a forțat să se țină departe. Cum era firesc, BOR a recuperat cu prioritate, în ultimele trei decenii, valorile patristicii și teologia ortodoxă modernă, apărută în diaspora rusă, greacă, sîrbă sau românească. Acum Biserica majoritară include în cataloagele principalelor sale edituri și teologi, istorici, antropologi sau dogmatiști din aria catolică și protestantă. Se constituie astfel un patrimoniu „ecumenic” al reflecției teologice din ultima sută de ani, cînd numai în afara Ortodoxiei geografice s-a putut da o replică istorismului, marxismului, relativismului etic, deconstrucțiilor și demitologizărilor scientiste sau nihiliste, manifestate în agora secular-democratică. Replică, dacă era cazul și existau argumente. În fapt, teologia lumii occidentale a fost inevitabil impregnată cu ethos-ul filozofic al veacului, ca în toate epocile trecute. Acum, printr-un soi de sincronizare retroactivă, pendula e repusă la ora exactă, cu efecte fecunde, menite să actualizeze conceptual o agendă care risca, altminteri, să rămînă blocată în anii 1930 (cînd Ortodoxia românească, încă slobodă, prelua sinteza neo-patristică a rușilor din exilul antisovietic). Dacă tot am schițat cronica de față, țin să mărturisesc, în final, că înclin spre ultima „rubrică” din clasificarea lui Niebuhr, și anume cea în virtutea căreia Fiul Omului transfigurează, pînă la sfîrșitul timpurilor, fizionomia culturilor umane.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.
image
Momentul în care Roxana Donisan a fost atacată de rechin a fost filmat de un turist. „A ajuns până la geamandură, acolo a înhăţat-o rechinul“
Părinţii Roxanei Donisan, românca ucisă în Egipt de un rechin, au povestit că fiica lor a găsit oferta de vacanţă în staţiunea Hurghada în ultima clipă şi a ocupat singurul loc rămas liber în avion. Acum aşteaptă să ajungă acasă trupul neînsufleţit al singurului lor copil.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.