Nevoia de aer

Publicat în Dilema Veche nr. 903 din 29 iulie – 4 august 2021
Nevoia de aer jpeg

Ce lucru e mai de actualitate decît căldura care ne turteşte de dimineaţă pînă seara? Nici pandemia de coronavirus nu e, acum, aşa de apăsătoare. Caniculă, arşiţă, zăduf. Dacă nu te adăposteşti, circuitele mentale şi puterile trupului se topesc, se ard, se defectează. Consumul de aer condiţionat e atît de mare că circuitele electrice clachează; penele de curent se înmulţesc. Tînjeşti după un pic de răcoare, de suflu neîmpiedicat, de adiere. Am fost mulţumită să aflu că pînă şi unii călugări din pustie simţeau această nevoie. Şi aveau soluţii pentru ea. Chilii egiptene mai elaborate, din secolul VI, erau dotate cu guri de ventilaţie care captau briza venită dinspre vale, aerul proaspăt, încărcat de umiditate al Nilului (cf. Serge Sauneron şi Jean Jacquet, Les ermitages chrétiens du désert d’Esna, 1972).

Cînd respiri cu greutate, înăbuşit de arşiţă, ajungi să percepi mai viu însemnătatea pe care tradiţiile spirituale o dau „calităţii” aerului. Devii mai direct sensibil la simbolismul ei, care se întinde pînă la alte niveluri de realitate şi de înţeles. Într-adevăr, filozofii antici îşi amplasau cetăţile ideale în locuri cu atmosferă salubră, proaspătă, echilibrată. Philon din Alexandria susţine că „aerul uşor ascute inteligenţa”; alege pentru terapeuţii evocaţi în Despre viaţa contemplativă un loc din preajma Alexandriei unde vaporii mării şi cei ai lacului vecin se îmbină, dînd văzduhului o consistenţă fastă.

Tărîmurile fericite şi stările fericite sînt descrise mai întotdeauna drept avînd un aer pur, uşor, care permite o amplă respiraţie verticală. Orientul vechi, Antichitatea greacă, romană şi creştină vorbesc despre grădini cu aer clar şi înmiresmat. În Eneida, Cîmpiile Elisee, unde Enea pătrunde alături de Sibilă, au aerul „mai vast” decît celelalte tărîmuri. Printre Părinţii creştini, Efrem Sirul (secolul IV) califică văzduhul Paradisului drept „feciorelnic” şi „limpede”. Alţii vorbesc despre un aer blînd, delicat, senin. Se spune că, în acel aer clar, fiinţele pot vedea dincolo de învelişuri şi de aparenţe chipul interior al celuilalt, că acel văzduh are o gravitaţie inversată. El deschide suflul uman către nivelurile superioare ale realului. Într-un poem atribuit lui Lactanțiu, De Ave Phoenice, locul fericirii e un spaţiu îndepărtat, „deschidere largă spre polul etern” (cf. Jean Delumeau, Grădina desfătărilor. O istorie a Paradisului).

„Simţi cît de lesne se poate respira aici?”, îl întreabă Socrate pe Phaidros (230b) în locul unde vor primi darul unei tradiţii ce vine de la zei (259a-b). Îndatorat faţă de calitatea locului, Socrate îi răspunde, o captează, o valorifică: de aici îşi va înălţa, la rîndul său, discursul despre „locul supraceresc”, hyperouranios topos. În regia lui chiar, dialogul sugerează dubla mişcare a unui suflu vertical: inspiraţie/absorbţie (tradiţia venită de la zei) urmată de urcuşul pe urmele zeilor spre contemplarea de deasupra bolţii.

În Biblie, răcoarea, atmosfera care dă fiinţei respiraţie neîngrădită e percepută ca una dintre manifestările privilegiate ale divinului, ca prezenţă sau intervenţie a lui Dumnezeu. În episodul celor trei tineri din mijlocul cuptorului încins: „îngerul a suflat... ca o răcoare de adiere şi de rouă, aşa că focul nu i-a mai atins...” (Cîntarea celor trei tineri 1, 25-26). Profetului Ilie, Dumnezeu i se face prezent nu în vijelie, nu în cutremur, nu în foc, ci în „adiere de vînt lin” (III Regi 19, 12). E un mod de prezenţă fină, discretă, cvasi-inefabilă, care atrage umanul spre interior: spre interiorul uman şi spre interiorul divin.

Pînă la urmă, una dintre temele majore legate de „aerul uşor” este posibilitatea comunei respiraţii a celor două sufluri. O posibilitate indicată adesea prin limbajul aromatelor. Mireasma poate simboliza efluviul, inclusiv intelectual, care circulă între cele două niveluri. Neîmpiedicată de graniţe, mireasma divină poate pătrunde pînă în intimitatea fiinţei umane, o poate impregna, îi poate da ceva din propria ei calitate. În Înţelepciunea lui Iisus Sirah, text ebraic sapienţial din secolul II î.Chr., Înţelepciunea divină exală miros bogat, format din multe mirodenii. Cheamă, atrage, lucrează pe calea subtilă, cuceritoare a parfumului: „ca scorţişoara şi acantul înmiresmat am răspîndit mireasmă şi ca smirna am răspîndit parfum” (24, 15). Cu mireasma ei, Înţelepciunea se extinde, se răspîndeşte, se comunică fără să se împartă, îşi oferă tuturor emanaţia. În Comentariu la Cîntarea Cîntărilor, cînd interpretează pasajul „mir vărsat este numele Tău”, Origen foloseşte acelaşi limbaj al aromatelor pentru indica darul învăţăturii christice. E un dar universal oferit, universal pătrunzător: „parfumul doctrinei... a umplut casa întreagă a lumii, casa întreagă a Bisericii, casa întreagă a sufletului”.

Origen pune accentul pe caracterul captivant al acestei învăţături, pe puterea ei plină de farmec, mobilizatoare. Face din ea o „cale a miresmei”. „Stîrnite ca de mirosul unui parfum dumnezeiesc şi inefabil, ele [sufletele tinere] ... aleargă pe urmele lui, grăbind după mireasma suavă, nu cu pas tărăgănat şi greoi, ci cu alergare iute, intensă...”

De bună seamă, cel care inspiră parfumul, care merge pe urmele lui şi e transformat de el va fi caracterizat în termeni similari. De vreme ce dă loc în sine Suflului sau Înţelepciunii emanate de divin, va fi un om „cu bună mireasmă” spirituală. Sfinţii, oamenii „îmbunătăţiţi”, înţelepţii sînt cei care, asimilînd parfumul, îl exală la rîndul lor. Şi nu doar creştinii au vorbit despre „comuniunea de mireasmă” cu cei de sus. Grecii vechi o cunoşteau şi ei. „Oamenii divini, luînd pilda lui Pythagoras şi Epimenides”, spune Jean-Pierre Vernant în introducerea la cartea lui Marcel Detienne, Grădinile lui Adonis, „vor ajunge chiar să trăiască din miresma parfumului, la fel ca Nemuritorii”.

Ritual vorbind, spaţiul sacru – sanctuar, templu, biserică – e un loc calificat, marcat şi prin mireasmă, prin schimbul de aromate între divin şi uman. Fumul parfumat, efluviile de tămîie, ofranda aromatelor care umplu locul constituie răspunsul uman la darul celest. Sînt totodată simbol pentru acel Suflu, sînt expresia lui subtil corporificată. Efluviile de aromate construiesc un spaţiu de întîlnire, de comună respiraţie între cei de jos şi cei de sus. În volumul Simbolurile biblice, Maurice Cocagnac notează rudenia strînsă a trei termeni ebraici referitori la  sanctuar. „Parfumul (reah) e prezentat ca o consfinţire a spaţiului (rewah), un spaţiu capabil să primească prezenţa activă a Domnului (ruah)”, duhul Lui. E vorba despre „o prezenţă temperată care poate fi primită de oameni”, adaugă autorul, precizînd că rewah înseamnă „larg” şi subîntinde noţiunea de „spaţiu”, dar şi cea de „distanţă”.

Spaţiul sanctuarului – calificat de emanaţia miresmelor – e un spaţiu de manifestare a Celui îndepărtat. E o atmosferă în care El lucrează, dar îşi domoleşte transcendenţa, în aşa fel încît umanul să poată respira împreună cu El.

Discursul religios curent ar avea ceva de învăţat de la „calea miresmei”, de la calitatea ei captivantă.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: wikimedia commons

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.