Moderația: o virtute calomniată

Publicat în Dilema Veche nr. 865 din 5 - 11 noiembrie 2020
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

O prejudecată îndărătnică și tot mai răspîndită, deopotrivă printre spiritele liber-cugetătoare și cele religioase, respinge moderația, confundînd-o cu o atitudine moale și incoloră în fața vieții. Prestigiu au, după cum se știe, lucrurile „tari”, virtuțile eroice, stările excepționale. Și pe bună dreptate, pentru că abia ele mai pot hrăni, în griul rutinei și al neîmplinirilor, dorința de a ieși spre strălucirea imaculată a părții celei bune din noi. De pildă, admirăm aproape reflex curajul și dreptatea – sau, în orice caz, sîntem cuprinși de emoție cînd le vedem înfăptuite –, dar privim cumpătarea și prudența ca vetuste și plictisitoare: relicve ale unui cod etic depășit.

Într-un text intitulat „Micile virtuți” (1964), Natalia Ginzburg pleda pentru o educație care să cultive „marile virtuți”, „nu prudența, ci curajul și disprețul pentru primejdie, nu viclenia, ci sinceritatea și dragostea de adevăr; nu diplomația, ci dragostea de aproapele nostru și abnegația; nu dorința de succes, ci dorința de a fi și de a ști”. Ceea ce voia să spună era că „virtuțile mici”, cele de apărare și de supraviețuire, se deprind lesne, pe cînd „virtuțile mari”, care „nu se întîlnesc pe toate drumurile”, sînt cele care dau substanță și noblețe vieții. E în această pledoarie un adevăr, și anume raportul dintre virtuțile mari și cele mici: doar în orizontul primelor, cele care par mărunte, cotidiene, răspîndite pot aspira la condiția de virtute. Dar este în același timp și o subvertire romantică a clasicei etici a virtuților. În peisajul descris mai sus, moderația se va recunoaște rușinată ca o companioană de rang secund a prudenței, vicleniei, diplomației și, horribile dictu, a dorinței de succes. Utilă poate, însă lipsită de charismă și de conținut. Cum poți să crezi în ceva și să fii în același timp moderat? Cum poți să aspiri la portretul tău ideal și să te complaci în ezitare și prudență?

Dacă ascultăm vocea vechilor greci, moderația, prin referința intrinsecă la măsură, face parte din definiția virtuții. Nu-i putem bănui pe antici, moștenitorii unei culturi războinice, că nu puneau pe cel mai înalt soclu curajul și dreptatea. Numai că excelența celor două nu era posibilă decît împreună și într-un anumit tip de raport cu prudența și cumpătarea. Aristotel ne ajută aici cel mai mult. Pentru el, virtutea reprezintă o medie (mesotes) între exces și lipsă (ambele ipostaze ale viciului), iar cheia comportamentului etic este înțelepciunea practică, phronesis, tradusă în latină ca prudentia. Nici știință, nici artă, prudența e o cunoaștere practică subtilă, hrănită de experiență și adaptată la circumstanțe, căutînd să evite extremele. Din această perspectivă, moderația se înrudește cu virtutea cumpătării, expresie a stăpînirii de sine în relație cu instinctele primare, pe care nu le neagă, ci le orientează. Abia odată cu această bună măsură în registrul vieții elementare, moderația trece în zona superioară a prudenței care îi dă, ca înțelepciune practică, sensul. Pentru că prudența aristotelică  nu este o atitudine prevăzătoare și timorată, ci capacitatea de a decide bine într-un context dat. Vocația moderației ar fi aici aceea de a-și da măsura ca discernămînt, ca „dreaptă socotință”, după cum avea să treacă mai tîrziu în morala creștină.

Ceea ce se desprinde fie și la o privire schematică asupra eticii virtuților din filosofia greacă, asimilată și reinterpretată în creștinism, este relația dintre măsură și viața virtuoasă, care dă conținut virtuților eroice și celor politice. Curajul, ca să fie la înălțimea virtuții, și nu doar îndrăzneală sau intemperanță, trebuie să se clădească pe stăpînirea de sine și pe discernămînt. Dreptatea unui om moderat va fi mai solidă, în plan uman, decît a unui spirit revoltat și însetat să regleze dezordinea lumii fără să fi pus ordine mai întîi în sine. Asceza aspră și, pentru mulți, stranie a celor care-l caută pe Dumnezeu va fi supusă funcției regulatoare a discernămîntului. Îndemnul la măsură nu e neapărat, în viața cotidiană sau în cea spirituală, o precauție plată și mediocră, ci un recurs la înțelepciunea practică. Moderația ne apare astfel nu ca idealul spre care aspirăm, ci ca stilul unei vieți pe calea virtuții.

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent (împreună cu Daniela Dumbravă): André Scrima: expérience spirituelle et langage théologique, Roma, 2019.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.
image
Momentul în care Roxana Donisan a fost atacată de rechin a fost filmat de un turist. „A ajuns până la geamandură, acolo a înhăţat-o rechinul“
Părinţii Roxanei Donisan, românca ucisă în Egipt de un rechin, au povestit că fiica lor a găsit oferta de vacanţă în staţiunea Hurghada în ultima clipă şi a ocupat singurul loc rămas liber în avion. Acum aşteaptă să ajungă acasă trupul neînsufleţit al singurului lor copil.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.