Mintea se convertește cel mai încet

Pr. Rafail NOICA
Publicat în Dilema Veche nr. 977 din 29 decembrie 2022 – 11 ianuarie 2023
© wikimedia commons
© wikimedia commons

Anul acesta, Părintele Rafail Noica a împlinit 80 de ani. Discret ca orice spirit superior, retras cum trebuie să fie un monah, Pr. Rafail este unul dintre puținii clerici care fac unanimitate în Biserica noastră Ortodoxă, altfel plină de cîrcotași, „vedete” și invidioși. Nu am întîlnit nici un ortodox român care să nu se lumineze la față cînd aude numele lui. De aceea cred că această prezență a Părintelui Rafail în sufletele noastre, cu atît mai pregnantă cu cît absența sa din cele sociale este mai deplină, e un dar de la Dumnezeu, unul dintre puținele pe care, iată, se pare că știm să le prețuim. Îmi face plăcere ca la finalul acestui an aniversar să rememorez pentru dumneavoastră cîteva dintre cuvintele Părintelui. (S.V.)

În absolut, sînt numai două lucruri tranșante, care se exclud: adevărul și rătăcirea. Putem spune ca Avraam bogatului care voia să-l roage să-l lase pe Lazăr să se ducă să-l ajute. Între cele două stări este o prăpastie pe care nu o poate trece nimeni. Dar, în realitate, omul este o amestecătură nemaipomenită de ce poate fi mai sfînt și de ce poate fi mai drăcovesc. Nu trebuie să tranșăm noi. Tranșează judecata lui Hristos cea din urmă. Între creștini, trebuie să vedem pe fiecare ca pe un potențial mîntuit.

Cultura pe care ne-a dat-o Hristos în viață, dacă o înțelegem bine, este înainte de toate cultura inimii. Lucru curios! Locul cel mai accesibil care caracterizează omul la orice nivel (copil, adult, educat sau analfabet), de la naștere pînă la moarte, care este în același timp locul unde omul se adeverește cel mai adînc, este inima.

V-am vorbit de criza prin care am trecut eu, care este mai mult decît o convingere intelectuală și trebuie să vă spun că această criză este o trăire, deși eu atunci căutam criterii intelectuale. Criterii mi-a dat Dumnezeu, dar pe altă cale. Și calea este trăirea. Cînd se descoperă „în duh și în adevăr”, adevărul seduce, adică convinge toată firea, pînă în măduva oaselor. Și aceasta este puterea Ortodoxiei, pe care am văzut-o de multe ori. Ortodoxia nu are un adevăr relativ sau un adevăr micșorat, nici unul scîlciat sau derivat, cum am găsit astfel de adevăruri în toate confesiunile și religiile de care am auzit cîte ceva, cu intuiții de multe ori extraordinare, ci adevărul deplin care, negreșit, duce la mîntuire. Deci una dintre trăsăturile Ortodoxiei este această seducție, este convingerea omului întreg. Mai întîi sînt atrase inima și sufletul, și în cele din urmă mintea. Că în duhovnicie mintea se convertește cel mai încet. Să nu vă smintiți de lucrul acesta. Caută omul de multe ori o dovadă logică, or logica seamănă cu niște rafturi pe care pui ceva; depinde ce pui. Spun oamenii că, logic, nu există minunea. Dar, dacă ai experiența existențială a minunii, logica ți se transformă sau ți se modifică, îți crește și atunci include și minunea. Dar minunea n-o pui pe raftul unde este, să zice, informatica, ci pe raftul unde se află credința. Și logica „se dezvoltă” și „se mărește”. Camera și rafturile se adaugă după cum vine experiența. Deci întîi experiența, iar logica și rațiunea vin după aceea și explică, dar în viață explică, de multe ori, tîrziu. De multe ori, aveți trăiri neînțelese ani și zeci de ani și abia după zeci de ani vine o explicație logică.

În urmă cu doi ani (1991 – n. red.) am participat la un congres al tineretului ortodox apusean. Obosit foarte tare, căutam, în Gara de Nord a Parisului, peronul unde trebuia să vină trenul pentru Anglia. Și mergînd acolo, am întîlnit un grup de vreo 15 băiețandri, care stăteau în jurul unui stîlp. Cînd am trecut pe lîngă ei, aud din mijlocul grupului pe unul zicînd: „Doamne miluiește!”. Într-o clipă m-am gîndit: „Ce să fac, să le răspund sau nu?”. Am făcut un pas înainte, m-am oprit, m-am întors și le-am răspuns: „Popa prinde pește”. (Părintele Constantin Galeriu: „Proverbul ăsta tot din Evanghelie este...“) Părintele mi-aduce apa la moară, întrucît nici glumele nu trebuie luate în deșert.

Să luăm aminte la cuvîntul Scripturii, la cuvîntul rugăciunii, fiindcă în el se găsește ascuns izvorul vieții. Este ascuns, dar se dezvăluie în măsura în care dorim și ne cultivăm. Cuvîntul este unul din numele lui Dumnezeu. Se numește Fiu, dar este și Cuvînt al lui Dumnezeu și de aceea Cuvîntul, cum zicea de multe ori Părintele Sofronie, are rădăcini metafizice, adică nu-i așa, doar o gălăgie arbitrară prin care eu pot să spun ceva și voi puteți înțelege gîndirea mea. Cuvîntul provine din niște energii dumnezeiești. Prin cuvînt, Dumnezeu a făcut cerul și pămîntul. Dumnezeu a spus „să fie” și a fost. Cuvîntul este o energie creatoare, o energie care devine periculoasă, mortală, cînd este rău întrebuințată. Dar cuvîntul este, la modul pozitiv, o energie de comuniune, de împărtășire. Omul găsește puterea cuvîntului tocmai în rugăciune, împărtășindu-se din gîndurile lui Dumnezeu sau gînduri dumnezeiești, experiențe trăite de alții înaintea noastră, de sufletele cele mai luminate ale Bisericii. În rugăciune, deci, cuvîntul încearcă și-și regăsească puterea sa adevărată, fiindcă în rugăciune cuvîntul este comuniune reciprocă între Dumnezeu și om. Așadar, trebuie să luăm în serios cuvîntul. Adică trebuie să trecem de la nivelul de informație al acestuia la cel de comunicare, de trăire. De exemplu, ziarul în general dă informații. Dar cînd doi care se iubesc își spun „Te iubesc!”, aceasta nu mai e doar informație, ei se împărtășesc unul de celălalt. Trăiesc cuvîntul la nivelul acela la care le place să îl audă, dar și să-l spună. Acesta este planul duhovnicesc al cuvîntului.

Era după Paști la Paris și ne aflam în casa preotului, cînd a venit o femeie care îl căuta. Era multă lume în casa preotului, iar el se dusese nu știu unde, pentru cîteva ceasuri. A întrebat: „Unde este Părintele Vasile?”. „A plecat, nu este aici.” „A, ce păcat!” „Ce vrei?” „Voiam să-i spun Hristos a înviat!” „Păi, știe.” Cîteodată prostiile revelează mai adînc anumite înțelesuri tocmai printr-o reducere la absurd.

Nu există „alții” pentru creștini. Eu am sus multe despre mine, dar de tine vorbeam. Și cînd vorbesc despre tine, nu te cunosc decît prin mine, dar te cunosc. Te cunosc în năzuințele tale, în nădejdile tale, în neputințele, păcatele, rușinile tale cele mai adînci, dar te cunosc totuși în măreția pe care Domnul a pus-o în tine ca chip și asemănare a Sa. Cînd vezi pe aproapele tău, cît de departe ar fi el geografic sau sufletește, să fii convins că este un alt eu. Și el, fie prieten sau dușman, are nevoie de aceeași mărturie de care și eu am nevoie. Roagă-te, omule bun, pentru cel ce-ți face rău, pentru cel ce păcătuiește, și mulțumește pentru binele pe care-l faci aproapelui tău. Gelozia să fie departe de noi, fiindcă lucrul pe care-l poftim de la cel care ne face gelos este tocmai lucrul pe care vrea să ni-l dea Dumnezeu. Deci un alt eu a ajuns la ceea ce eul meu nu a ajuns, dar prin el am ajuns la același. E într-un fel și cîștigul meu. Moartea fratelui este moartea mea. Viața fratelui este viața mea. Sfîntul Siluan zice: „Fericit cel ce iubește pe fratele său, că fratele nostru este viața noastră”.

(fragmente din Celălalt Noica – mărturii ale monahului Rafail Noica, Editura Anastasia, 1994)

Cea mai bună parte din noi jpeg
„Te pot suna un minut?“
Am încercat să înțeleg de unde provine această anxietate și am descoperit cîteva posibile cauze.
Zizi și neantul jpeg
Primăvară și sărbători
În timp ce lumea de atunci își răcea gura în dezbateri intense, industria de Sf. Valentin înflorea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Pisica
A fost atît de specială încît eu, timp de trei ani, n-am știut dacă sînt om sau pisică.
E cool să postești jpeg
Normalitatea anormalității noastre
Zilnic, doar în Capitală, zeci de oameni sînt mușcați de cîini, vagabonzi sau care, chipurile, au stăpîni care îi lasă „liberi”.
p 20 WC jpg
Religia între pandemie şi război
De cîţiva ani încoace, avem de trăit două crize acute, globale.
Theodor Pallady jpeg
Rezonanța culturală a lemnului
Tot ce e cu adevărat tradițional măsoară acest eon silvestru, inaugurat după descoperirea focului, care îi este deopotrivă origine și capăt.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un cuplu a divorțat după ce au descoperit că fiecare avea o aventură online cu celălalt sub nume false. Probabil au divorțat ca să poată fi, în sfîrșit, împreună și să-și consume adulterul. (M. C.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?

Adevarul.ro

image
14 ani fără uriașul Marian Cozma: Povestea crimei și ce s-a întâmplat cu ucigașii de etnie rromă
Un handbalist uriaș, la propriu și la figurat, s-a stins, la Veszprém (Ungaria) după un incident șocant.
image
Jurnalist Pro TV reținut pentru 24 de ore. Marius Buga este acuzat că a violat un minor dintr-un centru de plasament
Jurnalistul Marius Buga (42 de ani), corespondentul Pro TV în Dâmbovița și unul dintre cei mai vechi colaboratori ai televiziunii, a fost reținut de procurori într-un dosar ce vizează acte sexuale cu un minor.
image
La ce trebuie să fim atenți când cumpărăm o locuință ca să nu cadă la primul cutremur
Dr. Ing. Lucian Melinceanu, preşedintele Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri din România a explicat pentru „Adevărul” la ce trebuie să fim atenți atunci când cumpărăm o locuință.

HIstoria.ro

image
Care este cea mai valoroasă pictură din România?
Muzeul Național Brukenthal prezintă, pe pagina de Facebook, cea mai importantă lucrare a colecției de pictură a instituției sibiene, achiziționată de baronul Samuel von Brukenthal, colecție care a stat la fondarea primului muzeu deschis publicului din România (1817).
image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.