Milenarisme

Publicat în Dilema Veche nr. 881 din 25 februarie - 3 martie 2021
Milenarisme jpeg

Electoratul e nemulţumit de clasa politică? E neliniştit de globalizare? E îngrijorat de descreştinarea Europei? E angoasat de pandemie? AUR rezolvă. Totul. Pandemia nu există, e doar o gripă mică, nu prea are nevoie de mască şi vaccin. Pentru celelalte puncte, se ştie ce anunţă Sorin Lavric: „Vom schimba figurile, vom primeni limba, vom aduce bucuria de a fi români. Vom regăsi gustul mistic de a fi creștini în umbra oricărei catapetesme din bisericile din țară”. Şi toate astea doar „în patru ani”. Ne aşteaptă o epocă AUR, o societate perfectă, un millennium.

Fiindcă realismul nu-l încurcă, programul AUR cuprinde propoziţii tari şi scopuri măreţe. Apartenenţa României la Uniunea Europeană? Da, dar nu în rol colegial, ci de vîrf. Prima prioritate din program: „poziţionarea României ca lider al Europei Centrale şi de Est”. Printre altele, „ca lider european în cercetare şi inovare, în special în IT”. „Poziţionarea” asta să fie un scop? Are în vedere ceva date şi măsuri care să o facă accesibilă? Sau e doar gîndire deziderativă? Poate că pentru acel 3% din electorat, graţie căruia AUR a intrat în Parlament, discursul triumfalist e asigurator, e totuna cu realitatea, e discurs performativ. Democraţie? Poate. Dar fără pluralism, fără diversitate. „AUR îşi propune să fie rezultatul unificării forţelor româneşti care urmăresc să servească interesele poporului român.” Păi, dacă e aşa, în afară de AUR nu mai rămîne nimeni care să le servească. El ar fi „liderul” – unicul – care, potrivit programului, „să ajungă să legifereze şi să guverneze pentru aceste interese”. Cei care nu i se aliniază nu servesc aşadar interesele? Poate nici nu sînt români, ba chiar poate că sînt oponenţi: ai AUR şi deci ai poporul român? Însă, dacă ascultăm de AUR, vom avea „o Românie mare în Europa” şi, mai presus de toate, o „schimbare de mentalitate” generată de credinţa creştină. Fiindcă partidul ştie ce e adevărata credinţă şi ne-o poate preda tuturor.

Pe scurt, toate vor fi bune. Vom avea o societate perfectă: fără gust pentru liberalism, sub un partid unic, legiferator inclusiv în materie de norme religioase aplicate societăţii. În fond, pe post de program ni se serveşte un milenarism politico-religios. Nu o societate care negociază/construieşte mereu, cu hopuri şi reuşite, vieţuirea laolaltă a diversităţii. Nu un regim politic mereu amendabil. Ci o societate „izbăvită” de crize, de opţiuni multiple, de atenţia faţă de diferit. Una omogenă, „disciplinată”, „însănătoşită” de  AUR.

Da, se ştie: în perioade de crize ample, discursurile cu iz milenarist au un public în creştere. Mai ales fiindcă asemenea discursuri absolutizează criza, o prezintă drept otravă fatală pentru colectivitate. Aşa că societatea devine un pacient muribund pe care, în mod cvasi-miraculos, propagandistul milenarist îl va „salva”. În America lui Trump şi în Polonia, de pildă, astfel de discursuri – impregnate religios – au avut destui aderenţi ca să producă regimuri iliberale, ceva cam ca nişte proiecte mesianice plantate în istorie. Şi într-un caz, şi în altul, credinţa e rechiziţionată de politic, e folosită ca ideologie autoritară, brutală şi fantastă. Tot astfel de milenarisme, mai violente, mai sîngeroase, propagă islamismul extremist. Şi el vrea să fabrice – în istorie – societăţi perfecte, omogene, normate de reguli religioase aşa cum le interpretează şi le decretează grupul islamist în cauză.

Or, religiile nu situează comunitatea perfectă în cadrul şi în termenii istoriei. Religiile sînt realiste. Nu concep eschaton-ul ca moment ultim – fast, desăvîrşit, fericit – al istoriei. „Sfîrşitul istoriei” e, în religii, o stare de dincolo de istorie. Christos spune: „Împărăţia cerurilor s-a apropiat de voi”. Dar o spune ca să atragă sufletele către Sine însuşi, nu ca să se instaleze în terestru. Respinge „împărăţia” ca realitate mundană, ca regim politic. Biserica şi Bisericile au conştiinţa că fiecare credincios şi comunitatea însăşi sînt angajaţi pe un drum vertical. Pe urmele lui Christos, ele refuză includerea eschaton-ului în istorie. Pentru fundamentalişti, în schimb, eschaton-ul e gîndit în continuitate de natură cu istoria şi cu temporalitatea. Societatea pe care o proiectează (sau vor să o impună) reprezintă realizarea lui.

Cei care studiază fundamentalismele au vorbit chiar despre „caracterul antitradiţional” al acestora, dat fiind că ele interpretează selectiv ideologic textele religiei respective, impun inovaţii – prezentate drept „adevărata tradiţie” – pentru a-şi justifica mijloacele, autoritare sau violente, şi obiectivele care sînt în primul rînd politice, nu spirituale.

Sigur că, potrivit doctrinelor monoteiste, economia divină include timpul şi istoria. Divinul se revelează în timp şi în istorie, lucrează în ele cu colaborarea oamenilor, dă sens timpului şi istoriei. Dar le dă sens dîndu-le deschidere verticală, către El însuşi. Eschaton-ul, condiţia ultimă, e un zenit, stă polar deasupra istoriei. Fiecare moment al istoriei se raportează la el. El e orizontul în care credinciosul îşi situează viaţa, judecata de sine, libertatea, sensul.

A parcurge momentele istoriei cu conştiinţa verticalei, a deschide fiecare moment al istoriei spre zenit, a extrage de acolo seva de sens transcendent, iată înţelesul în care Părintele André Scrima vorbea despre un „profetism al sensului”, pe care creştinii ar avea îndatorirea să-l propună, nu să-l impună, semenilor.

În anii ’70 ai secolului XX, la Colocviile Castelli de la Roma, Paul Ricœur se întreba asupra unui fenomen apărut în modernitate: anume, tendinţa de a supune religia secularizării, de a seculariza religia. Şi îl definea tocmai drept o temporalizare a mesajului creştin, care ajunge să gireze concepte ale veacului, precum ideologia şi utopia. Cum s-a ajuns aici? O anumită gîndire modernă a judecat religia după propriile ei criterii, exclusiv istorice, temporale. Şi, judecînd astfel, a putut acuza creştinismul că este o „ideologie paseistă”, fiindcă celebrează o Origine pe care acuzatorii o plasau automat în „trecut”. Drept apărare, creştinismul a putut fi tentat uneori să se repeadă spre viitor, înfăţişîndu-se drept herald al celei mai revoluţionare dintre utopii, cea milenaristă. Reacţionînd aşa, creştinismul consimţea, pe de o parte, să fie redus la „ideologie” şi, pe de altă parte, accepta să fie situat doar în dimensiunea istoriei. Adică se plia pe categoriile secularului, se judeca pe sine în cadrul lor. Iată de ce Ricœur spune: „Credinţa unei comunităţi religioase intră în procesul secularizării atunci cînd se lasă înscrisă în alternativa ideologiei şi a utopiei şi nu se mai înţelege pe sine decît în termenii acestei alternative”.

Astăzi, încercarea de valida credinţa mai ales prin istorie nu e dominantă. Totuşi, în lipsa veghei spirituale, există mereu tentaţia de a converti „eschatologia verticală” în „eschatologie orizontală”, care nici nu mai presupune depăşirea istoriei „pe la capătul” ei.

Ce ar însemna o credinţă liberă de secularizare, o credinţă în calitatea ei proprie? În termenii lui Ricœur, ea e conştiinţă a Originii şi a Eschaton-ului în coprezenţă, reunite în zenitul care se bolteşte deasupra fiecărui moment al istoriei.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: Paul Ricoeur (wikimedia coomons)

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.
image
Momentul în care Roxana Donisan a fost atacată de rechin a fost filmat de un turist. „A ajuns până la geamandură, acolo a înhăţat-o rechinul“
Părinţii Roxanei Donisan, românca ucisă în Egipt de un rechin, au povestit că fiica lor a găsit oferta de vacanţă în staţiunea Hurghada în ultima clipă şi a ocupat singurul loc rămas liber în avion. Acum aşteaptă să ajungă acasă trupul neînsufleţit al singurului lor copil.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.