Marguerite Harl sau Biblia revenită în Sorbona

Publicat în Dilema Veche nr. 858 din 17 - 23 septembrie 2020
Marguerite Harl sau Biblia revenită în Sorbona jpeg

A murit, la vîrsta de 101 ani, Marguerite Harl, elenistă de rang înalt: o „instituţie” a studiilor privind literatura creştină din Antichitatea tîrzie. Pe urmele istoricului Henri-Irénée Marrou, ea a izbutit să introducă în bastionul laic al Universităţii franceze cercetarea unor texte fondatoare ale culturii europene. Lăsate, pînă la mijlocul secolului XX, doar în grija facultăţilor de teologie, scrierile patristice fuseseră socotite un teritoriu confesional pe care interesele savante laice nu aveau de ce să-l viziteze. Or, Marguerite Harl a făcut – prin bogatele ei studii, prin specialiştii pe care i-a format, prin profesoratul de treizeci de ani la Sorbona – ca cercetarea literaturii creştine greceşti tardo-antice să devină o disciplină cu statut bine definit, foarte productivă.

Studiul întreprins de ea şi de mediul savant pe care l-a creat nu concurează perspectiva teologică. Textele creştine sînt privite ca parte a culturii policrome, comunicante, proprii Antichităţii tîrzii. Sînt resituate în mediul poros, hrănitor, unde devotamentul pentru revelaţia christică căuta sensurile apelînd şi la tradiţia/literatura ebraică, la paideia elenistică, la filozofie, mai cu seamă la platonism. Greaca intelectualilor creştini – a lui Clement Alexandrinul, Origen, Grigore de Nyssa – purta în ea referinţe fireşti la marii poeţi şi gînditori antici, la ceea ce era un limbaj intelectual şi simbolic larg împărtăşit. A depista felul cum termenii şi înţelesurile se comunică de la un cîmp cultural la altul, cum sînt revalorizate, cum devin vocabular pentru reflecţia creştină, iată care e scopul studiului. A înţelege limbajul şi sensurile textului – cu istoria, aluviunile, aluziile depuse acolo –, iată în ce constă cercetarea, care e cea a unui exeget neconfesional.

De la autorii creştini, Marguerite Harl s-a îndreptat către o figură de răscruce şi de întîlnire – Philon din Alexandria, cel care a interpretat Biblia ebraică ca „filozofie sacră”, folosind vocabularul medio-platonismului. Şi care, aşa făcînd, a formulat teme contemplative pe care creştinismul le-a asimilat din plin. În sfîrşit, Marguerite Harl a coordonat din 1986 marea întreprindere de traducere în franceză – cu aparat critic – a Septuagintei. Traducerea Bibliei ebraice în greacă, în Alexandria Ptolemeilor, a însemnat o dublă translatio a Textului sacru. Pe de o parte, ea răspundea nevoii religioase a comunităţilor iudaice elenizate, care nu mai înţelegeau ebraica. Pe de altă parte, traducerea celor 70 de învăţaţi deschidea Textul ebraic către lumea culturală elenă. Iar creştinismul primelor secole pe acest text al Vechiului Testament a lucrat. Pe acesta l-a scrutat, l-a comentat, l-a folosit liturgic, aşa cum îl foloseşte pînă astăzi creştinismul răsăritean.

A intra în intimitatea Septuagintei, a-i „pipăi” traseele şi straturile de înţeles, interpretările inerente unei traduceri, a urmări dezvoltarea temelor ei în comentariile creştine, iată ce oferă proiectul francez Septuagina. El a creat specialişti, un mediu de cercetare. Marguerite Harl a numit volumul unde îşi evocă experienţa de studiu Biblia în Sorbona sau revanşa lui Erasmus. Căci umanistul pledase fără izbîndă pentru studiul „Bibliei greceşti” în Universitatea secolului său. Dar acum Cartea greacă a pătruns acolo, ca obiect de studiu bine acceptat. Mai mult, proiectul francez a iradiat. Cristian Bădiliţă a iniţiat şi coordonat un proiect românesc Septuaginta, realizat sub egida Colegiului Noua Europă. Reunind tineri filologi, întreprinderea a produs șase volume publicate la Polirom (2004-2008), coorodonatori: Cristian Bădiliţă, Francisca Băltăceanu, Monica Broşteanu, Dan Sluşanschi. Introducerile şi notele abundente se sprijină pe colaborarea echipei române cu cea franceză care şi-a oferit cu generozitate rezultatele cercetării.

Ca să simţim ce calitate şi ce beneficiu are proiectul Septuaginta, rezum aici studiul lui Marguerite Harl pe Geneză 22, 4-14, episodul în care Avraam se îndreaptă spre muntele Moria pentru a-l sacrifica pe Isaac (cf. La Bible d’Alexandrie, vol. I, Cerf, 1986, 1994).

Marguerite Harl arată cît de insistent a fost înţeles muntele Moria ca „loc al viziunii”, pornindu-se de la versetul 22, 4: „Ridicîndu-şi ochii, Avraam a văzut locul de departe”. În principalele interpretări ale pasajului, spune ea, „expresia «a vedea pe Dumnezeu de departe», va fi folosită pentru a afirma dificultatea de a-l vedea pe Dumnezeu, identificat de către Philon cu «locul» suprem, idee reluată de Clement din Alexandria”, ceea ce implică, pentru amîndoi, adaptarea temei platoniciene a divinului ca „loc” al ideilor. Hermeneuţii descoperă în episod o dinamică a viziunii. Drumul lui Avraam spre locul sacrificiului e o itineranţă noetică, o adaptare treptată a intelectului uman la teofanie. E înaintare într-o viziune care îşi atinge ţinta fără a o epuiza. Aspectele afirmative ale divinului pot fi abordate şi atinse prin parcurs; însă Dumnezeu în sine rămîne mereu „departe”; transcendenţa se exprimă prin distanţa care îl cheamă pe călătorul vizionar. „Philon”, spune M. Harl, „distinge două «locuri»: cel la care Avraam ajunge (cf. 22, 3) este Cuvîntul lui Dumnezeu. Cel pe care Avraam îl vede doar «de departe» este Dumnezeu însuşi. Origen împarte şi el itinerarul în două etape: Avraam ajunge «a treia zi» la locul pe care îl rînduise Domnul, apoi «vede locul de departe»”.

În versetul 22, 8, perspectiva se schimbă: Dumnezeu e cel ce vede, cu sensul de „va purta de grijă”, va rîndui economia sacrificiului („Dumnezeu va vedea el însuşi de mielul pentru jertfă”). Versetul 12 ebraic revine la „punctul de vedere” uman şi utilizează asonanţa între „a avea frică de Iahve” (yéré) şi „va vedea” (yire’èh), numind astfel atitudinea adecvată contemplaţiei. În sfîrşit, versetul 14 sintetizează tema: „Avraam a numit locul acela Yahve-ire, adică «Dumnezeu-a-văzut» («Dumnezeu poartă de grijă») şi de aceea se zice astăzi: «În munte Domnul s-a arătat»”. „Traducerea greacă”, spune M. Harl, „corespunde celor două elemente ale frazei din Textul masoretic, cu cele două forme ale verbului «a vedea», una activă şi una pasivă… Traducerea lui Symmachos anunţase jocul de cuvinte legat de numele locului, traducînd Moriyyah prin (pămînt) «al viziunii», tês optasías (Vulgata: terram visionis). Acest munte ori loc, unde Dumnezeu «vede» şi «se face văzut», este identificat cu Ierusalimul de către toate tradiţiile ebraice (e locul de cult prin excelenţă) şi creştine (e locul patimilor şi al morţii lui Christos). Pentru Targumul ierusalimitan, el e locul altarului lui Adam, nimicit de potop şi reconstruit de Noe, distrus în momentul «răspîndirii» şi reconstruit de Avraam.”

Descoperim, iată, asonanţele ebraice care fac din Moria cifru pentru locul viziunii. Percepem transportul semnificaţiilor de la textul sursă la cel grec. Vedem cum pe text se sprijină o „istorie sacră” a Locului, cum se formează straturile identităţii Ierusalimului. Mai larg, proiectul Septuaginta, cel francez, condus de Marguerite Harl, şi cel românesc ne oferă ceva din pulsaţia unui moment fondator pentru civilizaţia europeană.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: Marguerite Harl

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.
image
Momentul în care Roxana Donisan a fost atacată de rechin a fost filmat de un turist. „A ajuns până la geamandură, acolo a înhăţat-o rechinul“
Părinţii Roxanei Donisan, românca ucisă în Egipt de un rechin, au povestit că fiica lor a găsit oferta de vacanţă în staţiunea Hurghada în ultima clipă şi a ocupat singurul loc rămas liber în avion. Acum aşteaptă să ajungă acasă trupul neînsufleţit al singurului lor copil.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.