Marea Doamnă

Publicat în Dilema Veche nr. 778 din 17-23 ianuarie 2019
Cum am trăit Păltinișul jpeg

Marguerite Yourcenar reprezintă una dintre pasiunile vieții mele intelectuale. Nu a fost o creștină explicit asumată (ceea ce mi-ar fi apropiat-o și mai intens), dar s-a dovedit, în felul ei, desăvîrșită, și anume prin căutarea adevărului ca exactitate sau logică a vieții. Opera ei, aproape integral tradusă în română (cu destul de numeroase lacune în zona eseistică), și-a găsit un public receptiv la farmecul unui stil imperturbabil, pe care urechea muzicală a francofonilor îl recunoaște pe dată, celebrîndu-i deopotrivă acuitatea cristalină și răceala jansenistă. Deși a scris puțin despre ea însăși, preferînd să se proiecteze în trecutul familiei și al eroilor săi reinventați (precum Hadrian) sau ficționali (precum Zenon), se poate spune că biografia sa a devenit cunoscută, mai presus de parcimonia aparițiilor mediatice și de pudoarea autoprotectivă în care s-a refugiat: vocea somptuos guturală din dialogul cu Bernard Pivot, căsuța ei insulară din Maine, pasiunea călătoriilor (cu precădere asiatice) și relația aparent egoistă, deși mereu loială cu Grace Frick (traducătoarea & companioana ei de viață) sînt iconic identificate cu această autoare singulară, nu doar pentru că a fost prima femeie acceptată în conservatoarea Academie Franceză, ci și pentru că a izbutit, ca nimeni altcineva, să îmbine în literatura ei luciditatea metafizică și precizia clasică a rațiunii imbatabile.

Temele pe care le-a transpus literar au fost tot atîtea obsesii apărute devreme, maturizate printr-o îndelungată gestație, susținute printr-o laborioasă documentare și persistente în intimitatea ei sinuoasă, ca niște vieți paralele, menite să-i dilate bucuria sumbră de a exista. Yourcenar dezvoltă o jubilație a pesimismului, o transă a decepției și un păgîn instinct al naturii care nu se deteriorează niciodată în depresie, masochism sau panteism de paradă. Asemenea oricărei firi aristocrate, ea nu-și exhibă suferințele, nu se compătimește și știe să apere cauze juste (de la ecologie la antirasism) fără să devină o „militantă“ narcisică, din specia unei Susan Sontag. Pentru că L’œuvre au noir a apărut pe fondul agitațiilor studențești din Mai ’68, alchimistul Zenon – protagonistul care se fofilează printre dogmatisme, intoleranțe și prejudecăți – a fost uneori asimilat unui ethos modern, revoluționar: nimic mai fals! E greu să găsești, în secolul 20, o conștiință mai puțin politizată decît cea a lui Marguerite Yourcenar. Ea însăși (la fel ca opera pe care ne a lăsat-o) degajă o atmosferă memorial-atemporală, eroică și formal hrănită din imaginarul flamand al clanului Crayencour: Bosch, Breugel, Rembrandt, Rubens, naturile moarte cu vînat, vinurile aspre de Burgundia, dantelele sidefii de la Delft, canalele urbane discret fetide din Bruges și cețurile Nordului se aliază în scriitura lui Yourcenar cu aurul oriental și paradoxul gnostic, oferindu-ne imaginea unei lumi a cărei entropie poate fi încetinită printr-un soi de virilitate tragică, obstinat surîzătoare. Religiozitatea ei a fost mistică, adoctrinară, axată pe simpatia față de tribulațiile oculte ale sinelui. Hadrian se inițiază în misterele mithraice, dar și la Eleusis, în vreme ce Zenon cunoaște tainele Răsăritului, prin intermediul unui musulman eretic, dar și printr-o filieră cabalistă, sondînd abisul pe calea meditațiilor budiste. Aș spune că sentimentul unitiv al întregului e căutat (și obținut) prin osmoză cu elemente și exerciții spirituale inevitabil private. Scopul acestor practici intime vizează relativitatea înșelătoare a aparențelor, jocul contrariilor coincidente și ieșirea din captivitatea sinelui: și în materie spirituală, Yourcenar rămîne pe orbita Europei septentrionale, undeva între Meister Echkart și Nicolaus Cusanus (chiar dacă printre referințele lui Zenon se numără Bernard de Clairvaux și Bonaventura).

La 12 ani, aflată în refugiu familial londonez (din pricina Primului Război Mondial), Marguerite Yourcenar a descoperit figura împăratului Hadrian în sălile de la British Museum: o văd mereu rămasă acolo, ca pe un copil de o androgină frumusețe, înfiorat de sinuciderea lui Antinous. 

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.