MARe

Publicat în Dilema Veche nr. 804 din 17-23 iulie 2019
O paralelă inegală jpeg

Arta adevărată e antropologic-epifanică: transpune omul în epocile sale, dîndu-i simultan o anvergură transcendentă. Iar muzeul, ca instituție de conservare/expunere și comunicare a faptului artistic, spune totul despre piesele pe care le colecționează și organizează discursiv, dar și despre societatea care i-a găsit un spațiu corect finanțat. Statele lumii au drept carte de vizită tocmai aceste spații „mumificante“, dar și „vivificante“, căci muzeul e un loc al morții, al memoriei și totodată al proiecției, al resurecției și concluziei estetice integratoare. Nu stăm nici prea grozav, nici dezastruos la acest capitol, însă surprizele domeniului sînt rare, așa încît par adesea cadouri accidentale, lovituri neașteptate de grație. Scriind asta, mă refer la recent inauguratul Muzeu de Artă Recentă (MARe) din comunistoidul cartier al Primăverii, în care am pășit… recent. Omul recent, după sintagma consacrată de Patapievici, e amnezic, mimetic, deșert și încîntat de eclatantele sale infirmități spirituale. Într-o asemenea logică, ai spune că adjectivul definitoriu al muzeului asupra căruia vă atrag atenția (și spre descoperirea căruia vă îndemn) denotă handicapul metafizic și parodia involuntară a unui nihilism fără busolă axiologică. Dimpotrivă! MARe te surprinde prin clădire – făcută de un libanez, pe ruinele calculate ale unei vile interbelice –, precum și prin marea clasă a unei selecții pentru care directorul instituției culturale private, Erwin Kessler, merită toate laudele.

Edificiul însuși e negru, precum Kaaba, cu scări metalice și nișe contemplative (auditorium, spații de lectură în amfiteatru), iar vizita începe la subsol, după care (prin liftul care te duce la etajul trei) continuă descendent, pînă la revenirea în atriumul-librărie de la intrare. Și e o încîntare, pentru că sinteza de aici amintește, prin exigența calitativă, de minunăția newyorkeză de la Frick Collection. Ai și Tonitza, Pallady, Iser sau Maxy, dar și Bogdan Vlăduță, trecînd prin Flondor, Bernea, Ion Grigorescu, Mihai Sârbulescu, Ioana Bătrânu, Horia Damian sau Paul Neagu. E ca un manifest modernist, care dovedește că România eprubetei a fost sincronă și originală, producînd opere de surprinzătoare prospețime creativă, într-un soi de masochism al autoizolării pe deplin europene. Conceptul muzeologic e flexibil: expoziție permanentă plus evenimente trecătoare, iar atmosfera e occidentală, fără să pară replica provincială a unui model prost asimilat. Știam că Erwin Kessler polemiza prin anii ’90 cu Bernea, din rațiuni poate anticreștine sau teribiliste, dar am văzut la Bookshop-ul MARe că actualul său director a dedicat un studiu specular tocmai tandemului Țuculescu-Bernea, ca pictori ai unei „antropologii atavice“. O frumoasă răscumpărare de maturitate, pe seama împăcării cu dimensiunea inevitabil spirituală a artei demne de acest nume (care reproduce, într-un caleidoscop cromatic și formal neconstrîns, nocturna confruntare a lui Iacob cu îngerul). În fond, pe lîngă rafinamentul MȚR, MARe e deja celălalt punct în care poți să-ți aduci, fără griji, prietenii din „străinătate“.

Noul muzeu e platforma pe care se pot întîlni cu publicul cultivat și artiștii de ultimă generație: un mare salon al refuzaților, care merită simezele consacrării. Am apreciat în mod aparte absența blasfemiei, a provocării ideologic-gratuite, precum și dialogul subtil dintre operele expuse, într-o prozodie espasată, cu mediul clădirii: din platforma scărilor, la fiecare etaj, poți arunca o privire retrospectivă către lucrări care-ți vorbesc din nou, de la distanță. Succesul conceptual provine din senzația holistică pe care ți-o lasă vizita. Pentru că, repet, fiecare lucrare oprită pe ziduri e de optimă calitate și perfect proporționată cu sintaxa ansamblului. Ca să nu plec de acolo automulțumit de cultura mea artistică diletant sofisticată, admit că m-am simțit defazat la întîlnirea cu o serie de artiști excesiv de tineri. Oameni născuți în anii ’80… Mulți dintre ei plini de seva ironică a generației lor, dar abili meseriași, fini sondori ai subconștientului social și ai imaginarului post-comunist. Bref, dați o fugă la MARe… 

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

Antony Blinken
Antony Blinken: Acum 25 de ani, poporul român a fost o sursă de inspirație pentru toată lumea
Secretatul de stat american susține că românii au fost o sursă de inspirație în urmă cu 25 de ani când a fost lansat Parteneriatul Strategic cu Statele Unite. Blinken a precizat că relația dintre cele două state este una „de neclintit”.
agnelli andrea epa efe h 55456952 jpeg
Cutremur la Juventus! Toată conducerea a demisionat. Clubul riscă să fie retrogradat din nou
Clubul italian este cercetat pentru o fraudă de 282 de milioane de euro.
Virgil Musta
Medicul Virgil Musta, trimis în judecată de DNA. El a devenit cunoscut în pandemie
DNA l-a trimis în judecată pe medicul Virgil Musta, specialist care s-a remarcat în timpul pandemiei. El este acuzat că a determinat asistentele de la Spitalul Victor Babeș din Timișoara să vândă teste Covid și să preleveze probe medicale pentru firma la care medicul este acționar.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.