Manuscrisele lui Eliade

Publicat în Dilema Veche nr. 886 din 1 - 7 aprilie 2021
Manuscrisele lui Eliade jpeg

În decembrie 2019, inițiativa colegului și prietenului Eugen Ciurtin de a „salva manuscrisele lui Eliade”, la care m-am alăturat împreună cu Radu Vancu, Cosmin Ciotloș, Dana Jalobeanu, Bogdan Crețu și Cătălin Cioabă, s-a bucurat de o largă susținere publică și părea să fi condus, dincolo de soluția de moment, la conștientizarea anvergurii și urgenței problemei „arhivei Eliade” din deceniile românești. O nouă licitație, anunțată pe 7 aprilie a.c., ne lasă să înțelegem însă că lucrurile nu s-au îmbunătățit cu nimic. Dimpotrivă. Iată de ce reiau aici apelul și argumentele sale, în speranța că nu va fi irosită nici o șansă de a constitui, în fine, o veritabilă arhivă Mircea Eliade la București.

Autor al singurei ediții critice a unei opere a lui Eliade, Eugen Ciurtin a prezentat riguros în mai multe rînduri, atunci și foarte recent, istoricul fondului de manuscrise lăsate în custodia familiei din țară și ajunse, în împrejurări neclare, în posesia lui Mircea Handoca. De curînd, profesorul Sorin Alexandrescu, în calitate de unic moștenitor al lui Eliade, a făcut precizări referitoare la situația în discuție. Dar problema pe care o semnalez alături de colegi și de toți cei interesați de opera lui Eliade privește, de fapt, două chestiuni esențiale: 1) manuscrisele lui Eliade trebuie să se afle într-o arhivă publică spre a fi studiate și 2) fără accesul la ele nu poate fi alcătuită nici o ediție demnă de încredere și nici o biografie completă. Pare a fi simplu, însă ceea ce s-a întîmplat, cu rare excepții, în ultimele trei decenii cu volumele apărute sub numele lui Mircea Eliade care cuprindeau scrierile de tinerețe dovedește contrariul. În raport cu anvergura operei eliadești și impactul cultural și academic pe care l-a avut în a doua parte a secolului al XX-lea, editarea sa în limba română rămîne, ca proiect global, un regretabil eșec. Alți autori, dintre care mulți de importanță locală, au avut o soartă mai bună și pot fi citiți astăzi în ediții integrale, întocmite onest, pe baza cercetării manuscriselor.

Eliade însuși amintește de proiectele românești rămase neîncheiate sau inedite, asupra cărora ar fi vrut să revină, fie și pentru a le scrie istoria… Sarcina aceasta ar putea fi asumată sine ira et studio de cei care ar avea acces la manuscrisele păstrate în țară, pe care Constantin Noica, deținător al unei delegații amicale, își propusese să le editeze și pe care nimeni nu pare să le fi văzut vreodată în afară de Mircea Handoca. După decenii de publicații haotice și sub standardele minime, situația în care ne aflăm astăzi, cu loturi de texte și documente puse treptat în vînzare, este mai mult decît gravă, riscînd să îndepărteze pentru totdeauna perspectiva unei ediții critice integrale și, în fond, a cunoașterii biografiei, cu toate umbrele sale, și a genealogiei unei opere intelectuale care a reușit să participe la întemeierea internațională a unei discipline: istoria religiilor. Fondul despre care vorbim îi privește însă pe toți cei interesați de literatura lui Eliade, de istoria politică a anilor ʼ30-ʼ40, de cultura română în genere.

Ce este de făcut? E nevoie de două ingrediente: bunăvoință și responsabilitate instituțională. Manuscrisele lui Eliade rămase în țară nu pot face obiectul doar al unor pledoarii și petiții. Salvarea lor nu se poate obține numai pe bază de bune intenții și de emoție. Ceea ce semnalează fiecare în dreptul său e o situație care impune o intervenție promptă și coerentă din partea celor care pot decide. E nevoie, cred, de colaborarea tuturor pentru ca fondul existent să fie readus la lumină și redat interesului public, inclusiv prin digitalizare. Nu ar fi cinstit și, de ce nu, lăudabil să spunem că putem astfel începe în cultura română editarea riguroasă și integrală a unui autor care interesează încă librăriile internaționale, la 35 de ani de la moarte și 100 de la debutul său? Beneficiile vor fi, cu siguranță, mai mari decît costurile. Altfel, Eliade va continua să fie, și din nevrednicia noastră, „prizonierul istoriei”.

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent (împreună cu Daniela Dumbravă): André Scrima: expérience spirituelle et langage théologique, Roma, 2019.

Foto: Mircea Eliade (historia.ro)

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Antonescu si sotul jpg
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
Coronavirus covid virus FOTO Shutterstock
Cele mai răspândite mituri despre COVID-19 și cum sunt ele combătute de experți
La aproape trei ani de la declanșarea pandemiei, miturile și dezinformările rămân larg răspândite. Simon Nicholas Williams, virusolog, și Stephen Griffin, un cercetăzator în domeniul sănătății publice, demontează câteva mituri comune despre COVID-19.
remus grigorescu a murit FOTO Facebook Raducanu B  jpg
A murit un celebru traducător de filme piratate. Ce meserie avea în realitate Avocatul 31
Devenit celebru ca traducător de filme piratate, cunoscut sub pseudonimul Avocatul 31, Remus Cătălin Grigorescu a murit după o grea suferință, la 50 de ani. Puțină lume știe că bărbatul era în viața reală chiar avocat.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.