Luciditatea nu e interzisă

Publicat în Dilema Veche nr. 852 din 6 - 12 august 2020
Luciditatea nu e interzisă jpeg

„Se zice îndreptăţit că a deveni frumos şi bun înseamnă pentru Suflet să se asemene Zeului.” Asta spune Plotin, neoplatonicianul, în secolul al III-lea. Nu tot asta afirmă, pentru adepţii ei, credinţa religioasă? În credinţă, ca şi în filozofia veche, omul practică virtuţile pentru a creşte în asemănarea cu divinul. În credinţă, ca şi în filozofia veche, omul se raportează la un Suprem spre care fiinţa tinde, a cărui intimitate o doreşte. În amîndouă, el se străduieşte să obţină transformarea interioară care, crescînd în afinitatea cu Acela, îl va conduce, speră, la uniune cu El. În amîndouă, traseul lăuntric e esenţial. Atunci ce deosebeşte credinţa religioasă de filozofia veche? Nu mă refer la deosebirea de doctrine, care e evidentă. Mă refer la „calea asemănării”. Calea filozofică şi calea religioasă nu au nici o înrudire?

Se spune că ceea ce face specificul căii filozofice e accentul pe cunoaştere, e luciditatea. E înaintarea raţională pe verticala realului şi pe verticala interioară. Cînd se referă la ceea ce e propriu „exerciţiilor spirituale” filozofice, Pierre Hadot vorbeşte despre înţelegere, despre pătrundere raţională a ceea ce fiinţa devine de-a lungul traseului ei interior. Efortul filozofic, spune Pierre Hadot, cuprinde, inseparabile, un mod de viaţă şi un discurs care reflectează asupra acelui mod de viaţă, care îl argumentează, îl judecă, îl mobilizează. Aşadar conştienţă, claritate a gîndirii care sesizează ce stare a atins fiinţa, ce o desparte de Ţintă, ce direcţie e de urmat către Acolo. La Platon şi la Plotin, accentul pe cunoaştere e chiar mai precis. Sufletul se purifică, se exersează în virtuţi, urcă pe scara frumuseţilor tocmai pentru a face contact cu zona inteligibilului cristalin. Asta e menirea lui. „Abia atunci cînd tinde spre Intelect Sufletul este cu adevărat Suflet”, spune Plotin.

Datorăm lui Andrei Cornea traducerea scrierilor lui Plotin, în trei volume apărute la Humanitas între 2003 şi 2009. Nu doar traducerea, în aceeaşi măsură riguroasă şi poetică, ci şi note consistente, şi largi studii introductive unde o hermeneutică personală îmbină soliditatea analizei şi simpatia (nu spun adeziunea) înţelegerii. Andrei Cornea insistă, ca şi Pierre Hadot, asupra distanţei între filozofia veche, în speţă cea a lui Plotin, şi filozofia modernilor. Cea modernă e teorie, e discurs care nu influenţează existenţa personală. Prima e teorie care se racordează unei theoria, unei contemplaţii a realităţilor superioare şi cere un mod de viaţă adecvat.

Revin la compararea căii interioare a credinţei cu cea a filozofiei vechi: e prima neglijentă faţă de luciditatea pe care o cere cea de a doua? E calea credinţei lipsită de grija pentru limpezime spirituală? Este ea indiferentă faţă de cunoaştere? Nu chiar…

A scruta starea sufletului (fie că e vorba despre cel propriu sau cel al ucenicilor) e una dintre calităţile de căpătîi ale părintelui spiritual. El trebuie să fie un dioratikos, o persoană dotată cu acel „văz perspicace” care poate sesiza realităţi aflate pe niveluri subtile de existenţă. Dar oricine se dedică credinţei e solicitat să crească în limpezimea minţii. Figura de început a monahismului, egipteanul Antonie cel Mare (secolele III-IV) recomanda chiar ucenicilor să-şi investigheze starea interioară cu ajutorul scrisului. Potrivit lui, scriitura dădea distanţa reflexivă necesară unei necomplezente, obiective observări de sine. Era „ca un ochi al celuilalt”. „Fiecare din noi să ne însemnăm şi să scriem faptele şi mişcările sufletului, ca şi cînd am avea să le vestim unii altora.” Nu s-ar spune că le recomanda o credinţă lipsită de atenţie interioară, de grijă analitică.

Mai exigentă încă e „veghea spiritului”, „trezia” – atît faţă de starea proprie, cît şi faţă de realităţile de pe toate nivelurile lumii. Ea domină, ca scop şi metode de înaintare, în curentele contemplative creştine. O desemnează grecescul nepsis în Răsărit, latinul sobrietas, în Apus. Asistat/inspirat de Logosul divin, spiritul ţinteşte spre o luciditate mai adîncă decît cea psihică, spre o stare proprie centrului fiinţei, inimii unite cu intelectul. „Trezia” înseamnă percepţie a sinelui eliberat de risipire, percepţie a realităţilor de pe care s-a luat păienjenişul iluziei. Toate fiind adunate în lumina unificatoare a Principiului. La limită, „trezia” se deschide spre cunoaşterea lui Dumnezeu în de-necuprinsul lui. E tema majoră în Filocalie, acea culegere de texte ale experienţei contemplative, care înşiră spirituali din secolul al IV-lea pînă în secolul al XVIII-lea. Şi pe care iniţiatorii au numit-o – în consonanţă cu filozofia veche – tocmai Filocalie, „iubirea de frumuseţe” ultimă.

Nu pretind, desigur, că filozofia veche şi credinţa ar avea căi cvasi-identice. Fiecare îşi are propriul demers, propriile metode, propriul discurs. Dar convergenţa către aceeaşi ţintă e evidentă. E evident, iarăşi, că ambele înseamnă mod de viaţă, transformare interioară. Şi că, pe deasupra, amîndouă speră la creşterea în luciditate pînă la acea limpezime a minţii care e absorbită de densitatea Unului, a Polului divin. Şi una, şi cealaltă vorbesc despre un prag dincolo de care Supremul nu poate fi evocat decît prin negative sau, mai bine, prin tăcere.

Ceea ce fiinţa poate efectiv cunoaşte e propria „experienţă a apropierii” de Acela. Despre ea trebuie să dea seamă, riguros, discursul, atît cel filozofic, cît şi cel religios. Cel care vorbeşte cu precizie, spune Plotin, ştie că Unul e dincolo de definiţie. „Ci se cuvine ca noi, făpturi ce ne rotim pe afară, să vrem să desluşim propriile trăiri, ba ajungînd pe aproape, ba căzînd la distanţă” de densa lui unitate. Nu altfel socoteşte creştinul Eckhart, în secolul al XIV-lea, cînd în Omul nobil, ajunge să invoce, cu autenticitatea unui lucru trăit, străbaterea sufletului către abisul divin. Etapa ultimă înseamnă „lăsare” a intelectului, chiar a intelectului contemplativ; e uniune, e visio simplex et nuda, susţine Eckhart. Dar în jurul acestei culmi, intelectul contemplativ şi raţiunea îşi fac din plin munca: pregătesc saltul decisiv, pe de o parte; pun în conştiinţă şi în cuvînt cunoaşterea de dincolo de cunoaştere, pe de altă parte. Lor le revine visio reflexa, reflecţia asupra experienţei unitive. Din teritoriul viziunii simple, spune Eckhart, omul nobil „trebuie apoi să se «întoarcă», adică să ştie şi să cunoască faptul că ştie şi cunoaşte ceva despre Dumnezeu”.

Nu spun că luciditatea – acest tip de luciditate în special – e, în credinţă, un bun comun, că e o preocupare curentă a credincioşilor. Cum nici demersul intelectual al lui Plotin şi experienţele lui unitive nu sînt monedă curentă în filozofia veche. Şi într-un spaţiu, şi în celălalt, luciditatea – creşterea ei – sînt un reper, un îndemn, un ţel. Dar ele stau – ca reper, ca îndemn, ca ţel – asupra tuturor. Chiar dacă la limpezimea de vîrf ajung foarte puţini, credinţa ne cere tuturor să nu neglijăm luciditatea. Ne cere să dezumflăm fantasmele formulate religios, să ne ascuţim discernămîntul. Asupra tuturor, credinţa pune exigenţa lucidităţii.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: wikimedia commons

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.
image
Momentul în care Roxana Donisan a fost atacată de rechin a fost filmat de un turist. „A ajuns până la geamandură, acolo a înhăţat-o rechinul“
Părinţii Roxanei Donisan, românca ucisă în Egipt de un rechin, au povestit că fiica lor a găsit oferta de vacanţă în staţiunea Hurghada în ultima clipă şi a ocupat singurul loc rămas liber în avion. Acum aşteaptă să ajungă acasă trupul neînsufleţit al singurului lor copil.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.