În pustiu

Publicat în Dilema Veche nr. 205 din 20 Ian 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am văzut, în Mauritania, cum nisipul întregii Sahare se varsă direct în ocean. Două deşerturi diferite, aflate în coliziune. Vizitînd pustia - cu precauţia impusă de asasinarea turiştilor francezi şi a unor militari localnici în chiar preziua sosirii la Nouakchott -, poţi înţelege în ce fel aceasta poate naşte religii şi, mai apoi, le poate hrăni expansiunea. Pentru că există, în mişcarea pulsatilă a acestei vietăţi, cîteva înţelesuri pe care aceste religii şi chiar cîteva filozofii recente (spre pildă, aceea a lui Deleuze şi Guattari) le-au formulat mai bine decît o pot face eu aici. Şi totuşi, iată cîteva umile observaţii de la faţa locului. Geografia deşertului este extrem de pregnantă, dar ea nu serveşte orientării, de vreme ce nu este stabilă. Dunele şerpuiesc în timp real, le vezi deplasîndu-şi conturele reale sau morganatice. Există vînturile mari, cele care turbură peisajul cu totul, strămutînd peisajele şi zburătăcind contururile molare. Prin ele am trecut pentru a ateriza şi, apoi, decola de pe aeroportul din capitala mauritană. O volbură de nisip, cu amploare urieşească, care se abate asupra de sine, ştergînd tot ce se va fi scris mai înainte pe nisip - urme, contururi, edificări. Dar există şi curentul de dună, meşteşugarul în cheie minoră, a cărui preocupare este aceea de a o ascuţi pe aceasta la vîrf, pînă la o nouă prăbuşire în sine a "tăişului" astfel creat. Dincolo de efortul de a zidi în deşert, m-a impresionat mai mult prăbuşirea cu care deşertul anihilează orice astfel de trudă. Nisipul este abraziv, este dinamic şi este continuu în opoziţia sa. El nu dărîmă de-a dreptul, ci surpă, înclină, macină, descompune. Iată de ce, în cele din urmă, cea mai înţeleaptă decizie este aceea de a-i utiliza atributele: starea temporară şi fluxul. "Arhitectura" corturilor berbere este, în acest sens, mai interesantă decît cea definitivă, din meschinii blocheţi (un soi de cărămizi de beton) din care la noi se fac cel mult anexe gospodăreşti sau de producţie, necum locuinţele şi chiar vilele "somptuoase" de acolo. Ipostază minoră şi trecătoare a adăpostului, cortul aminteşte celor tentaţi să uite acest fapt elementar că misiunea ocrotitoare a arhitecturii nu şade în consistenţa zidurilor, ci în calitatea spaţiului interior pe care acestea - din orice vor fi fiind făcute, chiar şi din ţesătură - îl salvează, domesticindu-l, de dinaintea urgiei cosmice. Prin urmare, am fost impresionat de ţesăturile, covoarele care slujesc drept "pereţi" acestui cort, precum şi de axul central al cortului berber, împrejurul căruia se concentrează şi decoraţia. În instabilitatea imanentei sale strămutări, cortul asigură dăinuirea unei forme de acasă interioară, în condiţiile în care orice altceva se schimbă şi nimic nu rămîne la fel. Decît, poate, magnitudinea deşertului, în raport cu care caravanele vor fi avut sentimente asemănătoare navigatorilor pe apă. Molar şi molecular, orientare nu prin reperele geografice obişnuite, ci prin apelul la extremităţi: semnele de pe teren, invizibile pentru ceilalţi, şi stelele de sus sînt pentru nomad "busolele" prin care deplasarea sa în chiar inima instabilităţii asigură atingerea destinaţiei. În ceea ce priveşte arhitecturile cele noi din Nouakchott, am putut vedea în acţiune explozivă aceleaşi greşeli pe care le-au făcut şi românii cei recent îmbogăţiţi după 1989. Toate! Construcţia de edificii mari, dar niciodată majestuoase, fără infrastructura şi serviciile comunitare care dau, de fapt, calitate vieţii urbane, este dominanta boom-ului imobiliar local. Fructul interzis - locuinţa individuală amplă - proliferează în forme acromegalice. Fireşte, în cîţiva ani (sigur mai puţini decît îşi imaginează proprietarii), toate aceste năzdrăvănii vor fi înghiţite de nisip sau dizolvate de avansarea oceanului. Pînă atunci însă, observi cum eforturile monumentalizante patinează, de vreme ce ele sînt imediat anihilate de omniprezentele garduri din aceiaşi blocheţi. Opace, ele au rostul de a marca şi prezerva limita proprietăţii. Dar ele, ca şi la noi, dau seama despre o absenţă a culturii păstrării limitei. Cu alte cuvinte, gardurile sînt menite să ţină fizic afară străinul, cîtă vreme străinul nu este împiedicat de limitele sale interioare de a respecta proprietatea altuia, aşa cum se întîmplă, spre pildă, în Statele Unite, unde, dimpotrivă, prezenţa cîte unui gard jos şochează, de vreme ce restul locuinţelor nu au aşa ceva. Prin urmare, în Mauritania, ca şi în Senegal, ca şi în România anilor ’90, casele îşi etalează masa, dar, mai apoi, o blochează vizual prin opacitatea gardurilor. Şi, mai mult chiar decît la noi, şochează lepădarea de tradiţia vernaculară. Casa arabă premodernă aducea cu sine adaptarea la mediul ostil: curtea interioară, umbroasă, fenestrarea minimă, ventilarea naturală prin mişcarea aerului în interior. Din acestea toate, nu au mai rămas decît, poate, preeminenţa porţilor de intrare în gospodărie, care sînt de amploarea unor camere acoperite, dar deschise către stradă, îmbrăcate odinioară în ceramică decorată cu caligrafiile şi geometriile sofisticate ale artei islamice (iar acum - doar în gresie de baie...); şi o distribuţie a spaţiilor interioare de natură să segrege strict între spaţiul public, eminamente masculin, al camerei de primire şi restul casei, gineceul. Casa funcţionează în doi timpi, complet separaţi unul de celălalt; primul asociază deschiderii masculinitatea; al doilea asociază izolării feminitatea (şi, implicit, maternitatea). În camera mare, de oaspeţi, fotoliile dau ocol pentru cîteva zeci de persoane, dar de mîncat se mănîncă pe jos, din mîncarea împărtăşită de toţi, prin graţia şi gesturile stăpînului casei. Ceaiul cu mentă, turnat de sus de către servitorii negri ai casei (aflaţi la primele generaţii de abolire legală a sclaviei) funcţionează drept digestiv pentru mesele somptuoase, de vreme ce nici o picătură de alcool nu este îngăduită. Glucidele în exces şi tutunul pe care îl beau din narghilele îi ţin, pare-se, locul la fel de eficient. Citate din Coran brodate şi covoarele, celebrele covoare de cămilă maure, decorează pereţii. După-masă, convivii se destind întinşi într-o rînă pe perne, precum odinioară romanii, captivi în dezbateri vive, totdeauna cu voce ridicată şi gestică amplă, de parcă de ele soarta patriei, putem zice, depandă. Cum e cu Ioropa? Dar cu China cea omniprezentă şi care fagocitează toate resursele, în inexorabila ei înaintare? Şi pentru ce este aceasta din urmă atît de atractivă, încît s-a bătut cărare între Mauritania şi China şi tot ce e de vînzare e, parcă, de acolo, de vreme ce şi gazdele noastre recunosc apucăturile de mare putere în devenire? E, aici, o politică de basculă între foste şi viitoare puteri colonizatoare? Iese madam Clinton prezidentă? Dar România de ce a deşertat Africa - locul de bătălie pentru resurse şi pieţe - de tot, fără nici o politică pentru aceasta, după ce fusese omniprezentă şi simpatizată? Printre vălătucii de tutun dulce, întrebările cele grele plutesc în aer o vreme, după care dispar într-acolo unde se duc toate întrebările grele atunci cînd se duc...

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Românca desemnată „Omul anului“ în Anglia. Cristina este șoferiță de autobuz în orășelul Hertford. „Ne face ziua mai frumoasă“
O șoferiță de autobuz, originară din București, a primit titlul „Omul anului”, acordat de o comunitate din Anglia. Cristina a întrunit cele mai multe voturi din partea membrilor comunității.
image
Tiramisu alb, un desert spectaculos, cu succes garantat. Secretul prăjiturii cu gust demențial
Nu doar că este delicios, ci este și simplu de făcut. Tiramisu alb este desertul de care nu te mai saturi. Rețeta necesită doar câteva ingrediente și multă răbdare, pentru că se servește a doua zi. Dacă este ținut la rece 24 de ore, rezultatul va fi unul spectaculos.
image
Cine este doctorița înjunghiată mortal în Franța. Tânăra se pregătea pentru rezidențiat
O tânără româncă, care se afla în Franța pentru a-și pregăti rezidențiatul, a fost descoperită moartă într-un apartament. Tragedia s-a petrecut în orașul Amiens, într-un apartament închiriat de ea prin platforma Airbnb.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic