În favoarea spaţiului public - (re)construcţia în vremea crizei -
A început expoziţia anuală de arhitectură a Ordinului Arhitecţilor din Bucuresţi (OAR Bucureşti). Criza se vede şi aici: raportul dintre clădiri edificate şi/ sau terminate deja în ultimul an, pe de o parte, şi proiecte nerealizate (încă?) gravitează din ce în ce mai vizibil în favoarea celei de-a doua secţiuni. La fel " şi raportul dintre pragmatismul primelor şi inventivitatea "încremenită în proiect" a celor din a doua tranşă. În fine, vom avea timp să mai comentăm arhitectura ce se face azi: în definitiv, ce altceva vom mai face pe căldura mare şi pacea aşternută peste şantiere? "De lucru" nu mai e, jucăria imobiliară nu mai are haz, investitorii şi-au luat jucăriile şi ne-au lăsat cu nostalgii. Eh, ce vremuri acelea cînd puteau publica şi jurnalele cîte un turn pe zi ameninţînd, va să zică, urbele noastre virginale! Dar, ca de obicei, prietenii de la Igloo nu ne lasă doar cu nostalgiile şi cu schiţele, ci sînt pro-activi şi pe criză. Tema Anualei de Arhitectură deştept formulată: "Public. Spaţiu public". Dincolo de găselniţa jurnalistică, titlul ne atrage atenţia asupra faptului că spaţiul public este o funcţie a publicului însuşi. Că, dacă e să protestăm de la început şi împotriva a tot ce mişcă sau miroase a dezvoltare, măcar să o facem în faze, cînd un asemenea protest are temei legal şi şanse de reuşită (dacă există şi argumente, nu numai ţîfnă protestatară). În fine, că există şi alte forme de a participa la (re)construcţia spaţiului public decît a fi contra din principiu: a negocia, prin punerea în comun de politici urbane sectoriale elaborate în grupuri de expertiză. Experţii nu se vor lega cu lanţuri de clădiri. Nici nu vă vor spune că Manhattan este oraşul cel mai îngrozitor din lume pentru că are clădirile cele mai înalte. Pe ei nu îi veţi vedea acţionînd, dezinteresat, cu inocenţă sau manipulaţi, pentru a lubrifia schimbarea de acţionariat de la Roşia Montană. Nu. Or, e mai simplu, încă, de scris "pe ficat", cîtă vreme publicul spaţiului public este încă anesteziat şi dezinformat cu sistemă, iar el se lasă. În acest context vine şi propunerea noastră, la care vă invit, dacă acest text apare aşa cum sper, la vreme, pentru ca invitaţia să aibă sens (http://www.anuala.ro/2009/ spatiul_public_contemporan). Pentru colegii de la arhitectură, o sesiune cu prietenii noştri de felurite zone de expertiză, de la Centrul de Cultură Contemporană de la Barcelona (CCCB), vineri 22 mai, începînd cu ora 9,30, la UAUIM. Pentru publicul amator, dar avizat, sîmbătă, 23 mai, de la ora 10,30, în sala Dalles, în cadrul Anualei. Expoziţia CCCB (http://urban.cccb.org/prize), deschisă în format redus în Anuală, am reuşit să o aduc la Bucureşti ca parte a unui proiect cultural finanţat de OAR din Timbrul de arhitectură şi cu eforturile lui Bruno Andreşoiu şi a colegilor săi. E un proiect colaborativ de trei ani, din care face parte itinerarea expoziţiei retrospective a premiilor CCCB pentru spaţiu public. Recomand, pentru cei interesaţi, să citească şi arhiva CCCB de texte despre spaţiul public. Ce dorim este ca, în timp, să imprimăm dezbaterilor despre spaţiul public trei dimensiuni, care sînt relativ absente pe-aici, prin patria noastră: 1) expertiza discursului; 2) interdisciplinaritatea şi 3) caracterul negociat al spaţiului public, ca rezultantă a celor două perspective anterioare, plus cotidianitatea vieţilor noastre, acelea care se consumă în atributele (bune sau rele) ale spaţiului public. De obicei, la astfel de sindrofii se invită primarele, iar domnia sa, indiferent cine umple funcţia la momentul respectiv, nu apare. Intelectualii prezenţi oftează superior şi se scufundă în vorbiri grele. De data aceasta, proiectul e diferit: invitaţiile sînt orizontale, adresate colegilor noştri din felurite profesiuni care pot contribui la formularea de politici ale spaţiului public. Abia după ce ne vom fi făcut temele şi vom fi reuşit să concretizăm astfel de politici, vom ieşi cu ele în spaţiul public şi le vom pune la mijloc, spre consultarea partenerilor din ONG-uri şi din zona decizională, a administraţiei şi a politicii. Ca urmare a proiectelor de felul acestora, veţi găsi publicate şi, deci, citabile, bune practici de altundeva (şi Barcelona este o colecţie de astfel de exemple), politici serioase de dezvoltare urbană şi proiecte de viitor responsabile. De cît de multă lume " mai cu seamă din rîndurile ONG-urilor precupate de Bucureşti " va lua cunoştinţă de calitatea premiilor pentru spaţiu public ale CCCB poate să depindă şi calitatea viitoare a intervenţiilor noastre "în favoarea spaţiului public" (cum sună titlul expoziţiei).
