În amintirea lui Paul Gherasim

Publicat în Dilema Veche nr. 807 din 8-14 august 2019
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Au trecut trei ani de la trecerea la Domnul a pictorului Paul Gherasim (1925-2016). În ultima parte a vieții sale, am avut șansa de a-i sta deseori în preajmă, în biserică, în curte la Stavropoleos, la expoziții sau la alte momente de convivialitate. Mi-l amintesc cu recunoștință pentru ceea ce mi-a dăruit, învestindu-mă cu o încredere la înălțimea căreia nu am reușit să fiu și cu melancolia de a nu-i fi putut oferi, prins mai mereu în lațul altor urgențe, ceea ce cred că spera. De curînd, am regăsit un carnet de haiku-uri olografe, dăruit prin 2011, și un text pe care mi-l ceruse acum cîțiva ani pentru a prefața un „experiment“ la care ținea mult: un itinerariu vizual ce reunea casa țărănească, sculptura lui Brâncuși și arta japoneză. Nu știu de ce a stăruit cu afectuoasă răbdare să-l scriu, dar am încercat să înțeleg ceea ce voia să-mi spună și, mai ales, să-mi arate. Îndrăznesc să-l repropun aici, cu minime revizuiri, doar pentru că trecuse proba binecunoscutei sale exigențe. 

Tradiția este adeseori văzută în tensiune cu modernitatea, ca într-o elementară, neîmpăcată, perenă rivalitate între vechi și nou, între inactual și actual. Dar aceasta nu poate fi decît viziunea reducționistă a unei modernități care nu-și găsește alte resurse de definire decît în refuzul precedenței, al unei temporalități structurante. Pentru că, dincolo de forme, tradiția presupune înțelesuri, adîncimi și orizonturi neepuizate.

Poate că o astfel de sensibilitate față de tradiție a fost roditoare și la Constantin Brâncuși. Nu despre opera sa de plăsmuitor al formelor pure este vorba în itinerariul pe care ni-l propune – cu desăvîrșită rigoare – maestrul Paul Gherasim, ci tocmai despre palpitul, ritmul, vitalitatea ascunsă și, totuși, splendid prezentă a tradiției care leagă structuri străvechi de sens ale satului românesc cu epifaniile brâncușiene de la Tîrgu Jiu și cu aparent îndepărtatele expresii ale spiritului japonez. Știința acestor punți subtile, corespondențe care surprind prin firescul lor, vine, la Paul Gherasim, dintr-o îndelungată și perseverentă asceză a ascultării „murmurului tradiției“. Numai astfel un pictor al contemplației pure – la limita dezavuării vizibilului în accepțiunea sa comună – poate integra într-un parcurs unic momentele vizuale și spațiile în care respiră tăcerea.

Iubitor și făuritor de haiku-uri – esențe tari ale verbului poetic –, Paul Gherasim scrie: „tăcerea spune / în taină / ce vede ascultarea“. Aș așeza sub semnul sinesteziei în chiasm din acest haiku întîlnirea dintre duhul care străbate formele tradiției satului românesc – deplin prezente în opera lui Brâncuși – și rafinamentul ceremonios al gestului și al artei japoneze. Nimic artificial, nimic forțat: doar invitația de a ne încrede în virtuțile originare ale privirii – în esență, un act al tăcerii. Privirea conjugă într-o respirație arhetipală forme și, mai cu seamă, rosturi pe care le oferă ca hrană unei contemplații lăuntrice. Cred că spre aceasta ne călăuzește, cu smerenia conștiinței finitudinii, Paul Gherasim, cel care ne vorbește fără cuvinte și care privește ascultînd limbajul tradiției ca pe al unei făpturi sfioase sau al unei înțelepciuni ce nu emite pe frecvențele intens circulate ale lumii.

Or, marea lecție a respectului japonez față de tăcere, memorie și frumusețe poate deveni o cale de a redescoperi, în satul românesc, departele ca aproape și aproapele ca departe. Inspirat de capacitatea acestei tradiții de a vedea într-o infimă parte a naturii frumusețea inepuizabilă a întregului univers, Paul Gherasim ne îndeamnă să ne oprim din locvacitatea inutilă a existenței, să dăm jos de pe ochi solzii clișeelor și să pătrundem într-un ritual al renunțării de sine și, în același timp, al descoperirii propriei identități odată cu a celuilalt. Stîlpul unei case țărănești din Gorj și arta ikebanei, Brâncuși și Noguchi, piatra și apa, lumina și umbra devin formele unei epifanii atotcuprinzătoare. La capătul acestei experiențe, fiecare își va fi scris interior propriul haiku: „Tremură / în lumină / roua conștiinței“. 

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. Cea mai recentă carte publicată este Corpul îngerilor. Fragmente dintr-o istorie a ierarhiilor cerești (Humanitas, 2017).

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.