Ignoranţa: un defect neînsemnat?

Publicat în Dilema Veche nr. 794 din 9-15 mai 2019
Ignoranţa: un defect neînsemnat? jpeg

Se spune de multe ori că la Platon şi, în genere, în filozofia veche, răul e asociat cu ignoranţa, pe cînd în creştinism şi, în genere, în religie, răul e asociat cu păcatul, fie că el înseamnă orgoliu, pulsiune lumească ori neascultare faţă de divin. În primul caz, trăieşti rău fiindcă nu gîndeşti riguros, nu ai discernămînt mereu treaz, nu eşti conştient de calitatea actelor tale şi a situării tale în lume. În al doilea caz, trăieşti rău fiindcă nu te supui normei divine, nu aderi (afectiv?, volitiv?) la Suveranul suprem, la Binele întrupat. Lenea înţelegerii, indiferenţa faţă de cunoaştere n ar intra – aici – prea mult în discuţie, n-ar fi – aici – aşa strîns legate de rău, nu l-ar determina. Chiar aşa să fie?

Într-un prim moment, aşa pare. Iisus spune, pe cruce, despre cei care l-au răstignit: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac“ (Luca 23, 34). Ignoranţa ar apărea aşadar drept scuzabilă? Lipsa cunoaşterii, proasta cunoaştere să fie un cusur peste care Dumnezeu trece uşor, îl socoteşte minor, fără mare importanţă în raportul omului cu El? Rămîne totuşi semnificativ că ultimul cuvînt pe care Christos îl referă la cei care l-au respins priveşte tocmai cunoaşterea. Ceea ce îi caracterizează, ceea ce îi defineşte este „inconştienţa“. E neputinţa de a-i percepe calitatea divină, de Dumnezeu întrupat. E carenţă în cunoaşterea spirituală.

Iar, de-a lungul Evangheliilor, nu se străduieşte neîncetat Christos să trezească conştiinţa asistenţei faţă de condiţia lui unică, incredibilă, paradoxală? Cuvintele, actele, parabolele lui într-acolo ţintesc. Încearcă să deschidă înţelegerea umană către calitatea lui de Dumnezeu transcendent prezent în imediat. Încearcă să producă şocul cunoaşterii supranaturale prin vindecări şi minuni: „De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat nu ar avea…“ (Ioan, 15, 23). Încearcă să producă fulgerul lucidităţii supranaturale prin enunţul unor norme paradoxale, prin răsturnarea perspectivelor curente, ca în Predica de pe munte. Încearcă să se facă cunoscut prin declaraţii directe, care stîrnesc indignarea oficialităţilor religioase şi nedumerirea ucenicilor. „De atîta vreme sînt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl…“ (Ioan 14, 9).

De cîteva ori, în cursul Evangheliilor, Iisus le pune ucenicilor întrebarea: „Cine spun oamenii că sînt Eu?“, „Cine spuneţi voi că sînt Eu?“. Ceea ce desfăşoară Evangheliile este efortul lui Christos de a-şi face cunoscută identitatea, de a implanta în intelectul uman fulgerul luminii Lui. E strădania de a trezi o conştiinţă nouă, capabilă să perceapă în El „uniunea celor separate“, comunicarea acestora, pe care El o face posibilă.

S-a făcut chiar observaţia că există în Evanghelii sugestia identităţii între Împărăţie şi condiţia cunoaşterii ultime spre care deschide Christos. La Matei 23, 13, Iisus le reproşează cărturarilor şi fariseilor că închid „împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi“. La Luca 11, 52, Iisus se adresează „învăţătorilor de Lege“: „Aţi luat cheia cunoştinţei (cheia cunoaşterii: ten kleida tes gnoseos); voi înşivă n aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i aţi împiedecat“. În Evanghelia după Ioan, tema cunoaşterii spirituale este omniprezentă, culminînd cu îndemnul christic: „Cunoaşteţi adevărul şi el vă va face liberi“. Raportul cu Dumnezeu apare ca un raport de cunoaştere, de participare la lumina Lui. Eliberarea ultimă apare ca o eliberare de fals, de proasta înţelegere, parţială, mărginită; apare ca o stare de luciditate participativă la luciditatea divină.

Despre ce fel de cunoaştere vorbesc credinţa și tradiţiile spirituale, în genere? În ce raport stă această cunoaştere cu credinţa? Există disjuncţie sau măcar ierarhie între credinţă şi cunoaştere? Nu cumva credinţa şi cunoaşterea sînt momente – împletite dinamic – pe drumul în care divinul antrenează umanul? Inteligenţa noastră nu poate atinge singură cunoaşterea lui Dumnezeu. Poate avea cel mult dorinţa, presimţirea, aşteptarea ei. Această cunoaştere trebuie să „coboare“ din locul ei propriu. E nevoie de revelaţie sau de un dat imemorial, e nevoie de „trimişi“ care să pună în conştiinţa omului chemarea spre cunoaşterea transcendentă. E vorba aşadar despre o cunoaştere care cuprinde în mod evident un vector de credinţă. Pe de o parte, e o cunoaştere primită de altundeva, de dincolo de capacităţile noastre obişnuite. Pe de altă parte, cînd omul o ia asupra sa, e vorba despre o cunoaştere dinamică: în fiecare moment al cunoaşterii, cunoscătorul ştie că ceea ce cunoaşte cu certitudine, cu experienţă interioară, nu acoperă întreaga ţintă a cunoaşterii sale. Ştie că ţinta este infinită şi că ea e cea care îl atrage pe cunoscător spre inepuizabilul ei. Ştie că există un miez de mister dens, care depăşeşte posibilitatea cunoaşterii, dar care instituie această posibilitate, o susţine, o pune la încercare, o ghidează.

Un maestru daoist formula astfel caracterul dinamic al cunoaşterii spirituale: „Toţi oamenii preţuiesc ceea ce cunoaşterea poate să ştie, dar unul nu ştie să urmeze de-aproape ceea ce cunoaşterea nu poate să ştie, pentru a şti cu adevărat după aceea“ (Zhuang Zi, citat ca ilustrare a unui pasaj din Lao Zi, Dao De Jing, introducere, traducere din chineza veche şi note de Dinu Luca, Humanitas, 1993).

A-ţi fundamenta posibilitatea, speranţa cunoaşterii pe acel mister inaccesibil constituie dimensiunea ei de credinţă. A menţine cunoaşterea în tensiune, orientată către dincolo de ceea ce cunoaşte, dincolo de „achiziţie“, constituie aspectul ei de credinţă dinamică. Potrivit Sf. Pavel în I Corinteni 8, 2: „Iar dacă i se pare cuiva că cunoaşte ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască“.

O atare cunoaştere nu e „asigurată“, lipsită de strădanie, de întrebări, de crize, nedumerire, momente de căutare zadarnică, „uscăciune“, dezolare, risc. Dar ea presupune conştiinţa unui efort uman asistat, amplificat de Ţinta spre care tinde. Efort totodată solicitat pînă la limitele umanului de infinitul Ţintei. Pentru unii comentatori, lupta lui Iacob cu îngerul e emblema acestui încordat dialog de cunoaştere între partenerul uman şi cel divin. Un dialog la care Platon nu omite nici el să se refere, în Timaios: „Cît despre principiile şi mai înalte [decît cele simbolizate de figurile geometrice], pe acelea doar zeul le ştie şi, dintre oameni, numai cei îndrăgiţi de el“.

Există desigur deosebiri între demersul filozofiei vechi şi cel al cunoaşterii religioase. Dar ele nu elimină convergenţele celor două tipuri de căutare, de efort, de orientare. Angajarea religioasă nu-şi poate ignora dimensiunea de cunoaştere. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

7538113 jpg
B-21 Raider – bombardierul care lovește oriunde în lume a fost lansat VIDEO
Primul avion de generația a VI-a de serie din lume, noul bombardier intercontinental cu capabilități stealth (invizibil pentru radar) B-21 Raider a fost dezvăluit publicului în urmă cu câteva zile de producătorul Northrop Grumman și beneficiarul US Air Force.
Oraș plutitor Foto AT Design Office via The sun webp
Planuri uimitoare pentru un oraș plutitor, cu străzi subacvatice. Unde ar urma să fie construit cel mai ambițios proiect din istorie
Planurile pentru un proiect de oraș plutitor pe apă în largul coastelor Chinei ar fi, dacă ar fi construit, cel mai ambițios proiect urban din toate timpurile.
 Razboi Rusia Ucraina elicopter rusesc de recunoastere şi atac Kamov Ka-52 Alligator in misiune de lupta in Ucraina 27-28 mai 2022 FOTO Profimedia / Ministerul rus al Apărării
Spațiul aerian, mortal pentru ambele părți, în războiul din Ucraina. Cum încearcă piloții să păcălească radarul VIDEO
Piloții ruși și ucraineni își asumă riscuri enorme la fiecare zbor, fie el cu un avion de vânătoare, fie cu elicopterele, în încercarea de a evita să fie depistați de radarele inamicilor.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.