Identitate și polemică teologică

Publicat în Dilema Veche nr. 931 din 10 – 16 februarie 2022
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Una dintre cărțile importante apărute anul trecut în traducere românească este Teologia polemică greacă în perioada stăpînirii turcești. Contribuția lui Eustratie Argenti, în consistenta colecție Historia Christiana a Editurii Doxologia de la Iași. Este vorba despre teza de doctorat a actualului mitropolit de Diokleia al Patriarhiei ecumenice, Kallistos Ware (n. 1934), publicată la Clarendon Press în 1964, cînd autorul se numea încă Timothy. De atunci și pînă în prezent, această lucrare, avînd virtuțile statornicite ale stilului oxonian, care moderează pasiunea și interesul personal prin echilibru, justețe și claritate, a rămas nu doar un reper al cercetării istorice, ci și singura monografie despre contribuția unui teolog laic grec, medic de profesie, reprezentativ pentru definirea polemică a identității ortodoxe în veacul al XVIII-lea.

Dincolo de semnificația sa ca etapă a redescoperirii istoriei Ortodoxiei de după căderea Constantinopolului, cartea de care ne bucurăm astăzi, în traducerea elegantă și precisă a regretatei Iuliana Conovici (1980-2020), are o rezonanță mai amplă decît ar părea la prima vedere. Ea este o bună introducere, indiferent de expertiza cititorului, în lumea în care se formează și se manifestă Eustratie Argenti, pentru a-i înțelege condițiile, dinamica și provocările. Ortodoxia greacă, aflată deja de peste două secole în Imperiul Otoman, se confrunta nu doar cu alteritatea puterii politice și religioase, ci și cu schimbările pe care le aduceau influențele occidentale, precum și cu apariția unui personaj colectiv din ce în ce mai activ și mai dificil pentru administrația patriarhală: „poporul” ortodox. Născut în Chios, Argenti (1687-1757) are parte de educație occidentală și intră în prim-planul vieții Bisericii în contextul unei aprige dispute, inclusiv la nivelul devoțiunii populare, în jurul rebotezării convertiților la ortodoxie. Opera sa nu se reduce doar la această contribuție de argumentare a unei opțiuni fidele față de tradiție, ci devine, prin demersul dogmatico-polemic, o expresie a procesului de autodefinire a conștiinței confesionale ortodoxe.

Cu totul semnificativ este faptul că această definire de sine a Ortodoxiei are loc pe un teren marcat de o diversitate internă, determinată ea însăși de receptivitatea sau de reactivitatea față de mutațiile occidentale post-Reformă. Astfel, peisajul Ortodoxiei de limbă greacă, sub dominație otomană, se dovedește a fi mai dinamic și mai sensibil la creștinătatea de care era separat eclezial și politic decît ne-am putea imagina, iar, pe de altă parte, devine capabil, în pofida multor lipsuri și limitări, să-și redescopere tradiția. Or, această redescoperire, fiind provocată de factori exteriori, prinde chipul polemicii în care, așa cum s-a observat, nu se distinge secundarul de esențial: „Impactul occidental – subliniază Kallistos Ware – este uneori vizibil în stilul și metoda de argumentare, în apetența lui pentru clasificarea și împărțirea subiectului cu o anumită rigiditate scolastică (...). Aceleași ecouri se evidențiază și în alegerea autorităților pe care le citează”, acestea fiind îndeobște cele „la care apelau și teologii occidentali” (p. 209). E o reacție defensivă care creează o imagine de sine definită preponderent polemic, însă pe terenul și în termenii „adversarului”. În acest proces, Argenti navighează cu un fler destul de sigur al învățăturii de credință, dar și cu limitele cunoașterii propriei tradiții. Comparația cu mărturisirile de credință ale patriarhilor Chiril Lucaris și Dositei este foarte utilă pentru a sesiza, prin ceea ce Argenti adoptă sau respinge, măsura receptivității sale față de termenii latini ai polemicii. Editorul colecției, Dragoș Mîrșanu, a avut excelenta idee de a-i propune istoricului Ovidiu Olar, specialist în această perioadă a mărturisirilor de credință și autorul unei remarcabile și novatoare teze despre patriarhul Chiril Lucaris, să redacteze Cuvîntul înainte, care pune în relief, cu noi date, semnificația de ansamblu a cărții. Abia după o astfel de perspectivă, putem înțelege reacția neopatristică din secolul al XX-lea de autodefinire a Ortodoxiei în termeni care să-i fie proprii.

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent Inteligența inimii. Schițe pentru un portret al virtuții (Editura Spandugino, 2021).          

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.
image
Momentul în care Roxana Donisan a fost atacată de rechin a fost filmat de un turist. „A ajuns până la geamandură, acolo a înhăţat-o rechinul“
Părinţii Roxanei Donisan, românca ucisă în Egipt de un rechin, au povestit că fiica lor a găsit oferta de vacanţă în staţiunea Hurghada în ultima clipă şi a ocupat singurul loc rămas liber în avion. Acum aşteaptă să ajungă acasă trupul neînsufleţit al singurului lor copil.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.