Hasidism, coronavirus şi politică

Publicat în Dilema Veche nr. 860 din 1 - 7 octombrie 2020
Hasidism, coronavirus şi politică jpeg

Uman e un oraş din centrul Ucrainei, celebru în anumite medii spirituale evreieşti. Aici se află mormîntul lui Nahman din Braslav (1772-1810), om sfînt (ţadik) cu o incandescenţă specială între marile figuri ale hasidismului. În aşa măsură aparte că, spre deosebire de alte cazuri, unde maestrul fondator al şcolii a fost urmat de o „dinastie” de succesori, Nahman nu are urmaşi învăţători, ci doar devotaţi învăţăturii lui. Rămîne, peste timp, un unicum spre care se îndreaptă numeroase persoane ori grupări atrase de verticala înaltă şi de libertatea învăţăturii lui mistice.

De sărbătoarea Anului Nou (Roş Haşana), un important pelerinaj hasidic are ca ţintă mormîntul său din Uman. Devenit clandestin în timpul regimului sovietic, pelerinajul a fost reluat la sfîrşitul secolului XX. În 2008, 25.000 de oameni, în 2018, 30.000 au făcut drumul la Uman, venind din Israel, America, Europa. Anul acesta, pandemia a pus piedică evenimentului. Ucraina are graniţele închise faţă de ţările din zonele intens contaminate de coronavirus. Cîteva sute de pelerini au rămas blocaţi la frontiera între Ucraina şi Belarus (pe unde ocoliseră pentru ca, aparent, să vină dintr-o zonă declarată – ideologic – abia atinsă de infecţie). Dar n-a mers. Motiv de criză diplomatică între Minsk şi Kiev. Lukaşenko, tocmai el, a jucat pe culoarea liberalismului: a cerut deschiderea unui coridor umanitar pentru pelerini, invocînd libertatea de cult şi de circulaţie. Ucraina a acuzat regimul Lukaşenko că dă relief excesiv interdicţiei ca să abată atenţia de la reprimarea dură a demonstraţiilor pentru democraţie din Belarus. Guvernul israelian şi-a îndemnat cetățenii, din raţiuni sanitare, să revină acasă. Ceea ce ei au şi făcut. În taxiuri ori autobuze, au părăsit graniţa interzisă.

Aşa cum e relatat de observatori direcţi, fenomenul pelerin de la Uman păstrează ceva din fervoarea multicoloră a hasidismului, încă şi mai adînc marcată – aici – de profilul irepetabil al rabinului Nahman din Braslav.

Se ştie, hasidismul, apărut la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, întins în Polonia, Ucraina, Lituania, Rusia de sud-vest şi pînă în Bucovina, e o mişcare mistică iudaică foarte intensă şi întrucîtva inovatoare. Ea aduce în prim-planul vieţii spirituale elanul personal, invocaţia străbătătoare către lumile de sus. Faţă de studiul sobru şi concentrat al Legii – îndătinat în mediile ortodox tradiţionale –, ea privilegiază izbucnirea energiei interioare, ruga extatică prin care se deschide calea de la lumea contingenţei pînă la Dumnezeu. E o mistică exuberantă, entuziastă. Cartea, Tora, nu mai e cercetată cu calmul reflexivităţii, cu priceperea speculaţiei. E actualizată, e „înviată” prin intonarea şi exegeza ei inspirată, ceea ce trezeşte mulţimea sensurilor Cărţii de pe toate nivelurile lumii. Gershom Scholem şi Moshe Idel vorbesc despre schimbarea de accent de pe o „Tora scrisă” pe o „Tora orală”, dacă nu „orantă”. „Văzătorul”, omul sfînt, e cel capabil să atingă rădăcina cerească a Torei, să devină vas pentru înţelesurile ei. El le apare discipolilor drept „om desăvîrşit”, integral desfăşurat pe verticală, în comuniune strînsă cu Creatorul. Iată de ce figura acestui „erou mistic”, drept prin excelenţă (ţadik), e centrală în hasidism. Învăţătura, actele, comportamentul maestrului, toate sînt, pentru discipoli, exemplare. Anecdote, povestiri, pilde îi păstrează prezenţa, care iradiază benefic dincolo de cercul discipolilor, în comunitatea mare. Între alţii, Martin Buber a adunat o parte din această literatură în cîteva volume celebre. Amelia Pavel a tradus, însoţite de note şi de un Cuvînt înainte, Povestirile hasidice ale lui Buber pentru Editura Univers (1998).

Între „eroii mistici” din prima perioadă a hasidismului, unul mai original decît altul, Nahman din Braslav pare a fi şi mai deosebit. El e cel care a susţinut, cu o îndrăzneală ce pare bazată pe experienţă, condiţia spirituală a ţadik-ului drept vas al Torei, drept unit cu Tora. Gershom Scholem vorbeşte despre modul „hipermodern” în care el trata problemele interiorităţii spirituale. Moshe Idel (Cabala. Noi perspective) analizează un pasaj din Nahman în care vede „o adevărată metafizică a interpretării”. În pasaj se afirmă că există un Suflet al lumii care găzduieşte şi prin care se dezvăluie toate interpretările Torei. Interpretul trebuie să atragă de acolo cuvintele „care ard ca nişte cărbuni aprinşi”. Prin ruga lui, exegetul urmăreşte să dobîndească bunăvoinţa divină astfel încît Inima universală şi propria inimă să se deschidă, iar şuvoiul interpretărilor să se reverse în receptacolul uman, unde se înscriu toate, în infinita lor diversitate. Astfel împlinit, triunghiul hermeneutic – Dumnezeu ca autor al Textului, Textul şi interpretul – e viu, e unitiv. Exegeza devine participare la mesajul divin, mod de a-l întreţine. Cînd acea Inimă superioară, spune Nahman, cade de pe treapta sa, interpretările devin reci şi exegeţii nu mai sînt în stare să afle nici o semnificaţie a Torei. La Nahman, actul exegetic izbutit înseamnă realizare spirituală, elan extatic şi totodată interiorizare a întregului real, cu înţelesurile lui.

Iar printre aceste înţelesuri se află şi cele ale evlaviei tonice, ale îndrăznelii luminoase, ale bucuriei. Pe acestea, Nahman le-a comunicat din plin într-un limbaj de simplitate şi de prospeţime, expresiv pentru oricine e sensibil religios.

În jurul acestei figuri aparte se strîng pelerinii la Uman. Cum arată societatea lor în anii fără coronavirus? De o diversitate clocotitoare, unde entuziasmul pios, imnele, discuţiile spirituale, încordarea aspiraţiei se învecinează cîteodată cu excese mai pedestre: consum de alcool şi droguri, violenţe între pelerini şi localnici, scandaluri. În compoziţia locului se află o mulţime de tipuri religioase: tradiţionalişti din cartierul hiperortodox al Ierusalimului alături de tineri din domeniul bancar american, grupări care se dedică meditării cuvintelor maestrului alături de căutători singuratici de sens religios, evlavioşi stricţi şi figuri de stil hippie. Atît de pestriţe sînt adunarea şi comportamentele ei încît Nathan Odenheimer (The Jerusalem Post, 2 octombrie 2016) şi-a numit articolul de relatare a evenimentului „Rosh Hashana in Uman: a Jewish Anarchy”. Deşi conştiente de ambiguităţile şi excesele pelerinajului, autorităţi religioase din Israel recunosc totuşi că el e un fenomen viu, în fierbere autentică, al sentimentului religios evreiesc.

Ceva din intensitatea şi curajul spiritual proprii figurii tutelare se menţine în jurul locului său de veci. Una din spusele lui Nahman din Braslav sună aşa: „Nu întreba de drum pe cineva care îl cunoaşte, căci s-ar putea să nu te rătăceşti”. Fiecare – îndeamnă spusa lui – trebuie să-şi încerce propria aventură, să se rişte în noutatea Celui Viu.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: Mormîntul lui Nahman din Braslav (wikimedia commons)

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.
image
Momentul în care Roxana Donisan a fost atacată de rechin a fost filmat de un turist. „A ajuns până la geamandură, acolo a înhăţat-o rechinul“
Părinţii Roxanei Donisan, românca ucisă în Egipt de un rechin, au povestit că fiica lor a găsit oferta de vacanţă în staţiunea Hurghada în ultima clipă şi a ocupat singurul loc rămas liber în avion. Acum aşteaptă să ajungă acasă trupul neînsufleţit al singurului lor copil.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.