Gaudi reloaded

Publicat în Dilema Veche nr. 215 din 29 Mar 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pentru cei - mulţi, puţini - care veţi fi fiind, ca şi mine, fani Gaudi, doresc să vă dau speranţe, după ultima vizită la Barcelona. Da, catedrala Sagrada Familia se va termina la termenul anunţat, adică 2020. Deja ea există în două feluri de completitudine. Prima, aceea virtuală, care se potriveşte atît de bine epocii noastre: toate magazinele de suveniruri vînd (re?)construcţia virtuală a obiectului. Cred că, pînă atunci, la sfinţire, vom avea parte şi de intervenţia în problemă a virtual heritage. Patrimoniul virtual înseamnă că, mai cu seamă acolo unde acest lucru nu (mai) este posibil fizic, cetăţile şi clădirile lor cele străvechi sînt "reconstruite" în - oximoronică - realitatea virtuală aşa cum, probabil, vor fi arătat ele într-un anumit moment al devenirii lor. Credeţi că este simplă punere în perspectivă a unor planuri? Nu. Înseamnă decizie şi creaţie la fel de mult cum este şi cercetare arheologică. Am asistat la şedinţe de dezbatere despre cutare edificiu din cutare strat al Troiei, în laboratorul de Virtual Heritage de la University of Cincinnati, Ohio: cum putem şti că piatra cutare este nouă în acel edificiu, sau este cumva o întrebuinţare a unui fragment dintr-un alt templu, dintr-o Troie anterioară, care va fi devenit, după o vreme, carieră de piatră pentru noile edificii? Într-adevăr, cum? Dacă, după vreun cataclism major (sau după cîteva decenii de neglijare, încă), biserica Densuş va deveni ruină, arheologii de peste cîteva secole vor avea aceeaşi dilemă: se vor fi aflînd ei în faţa templului roman care a fost "reciclat" ca biserică sau în faţa unei biserici (dar cum vor şti că acolo va fi fost, cîndva, o biserică?)? Despre multe bazilici nu ştim nici azi dacă sînt bazilici de împărţit dreptatea sau, după "colonizarea" lor de către creştini, spaţii de administrat mîntuirea. Sau, încă un exemplu, cel cu piatra de mormînt romană întoarsă cu scrisul invers şi folosită ca picior de masă de altar în cutare biserică, aşa cum puteţi vedea la Muzeul Ţăranului Român. Ce sînt acestea, şi din care ipostază a procesului de devenire a edificării sînt extrase spre a fi re-încorporate în altul? Desigur, îmi veţi reproşa că nu este cazul de asemenea întrebări la Gaudi: în definitiv, este vorba despre o proiecţie în viitorime a unui edificiu pe care arhitectul nebun întru Hristos nu l-a terminat. Prin urmare, o reconstrucţie virtuală a ceva ce nu va fi fost mîntuit prin edificare este cu putinţă? Pînă vă gîndiţi la răspuns, iată o sugestie: da, este cu putinţă şi iată şi de ce. Gaudi nu a edificat toată catedrala, dar a închipuit-o în desăvîrşimea ei. Descoperind geometriile non-standard, de felul geometriei dimprejurul găurilor negre ale cosmologiei contemporane, arhitecţii care lucrează la înţelegerea desenelor lui Gaudi pot, abia acum, să le înţeleagă şi să le traducă în piatră. Aşa a fost cu putinţă să se execute "nuferii" de lumină, care sînt şi explozii cosmice şi/sau găuri negre, din tavanul situat în profunzimea verticalei. Abia acum! Descoperind fractalii, atractorii stranii şi curburile spaţiu-timpului, este cu putinţă să vedem în desenele şi machetele unuia care a murit cu mai mult de jumătate de secol înaintea acestor descoperiri în matematică şi în fizică, necum în arhitectură. În fine, cam atît despre reconstrucţiile virtuale ale catedralei Sfînta Familie: una, cea făcută de arhitect, presupunea închipuirea unor ipostaze ale spaţiului care vor deveni reprezentabile, aşadar vizibile, şi pentru noi, ceilalţi, după aproape încă o sută de ani de la moartea maestrului, adică acum. A doua, simplistă, o interpolare în realitate virtuală a modului în care, se crede acum, va arăta catedrala în 2020. Al doilea şoc însă l-am avut la Colonia Güell, lîngă Barcelona, unde am reuşit să ajung, în fine, cu aceeaşi recentă ocazie. Cripta coloniei aparţine aceluiaşi arhitect Gaudi şi reprezintă cîtimea din biserica pe care o concepuse şi a reuşit să o isprăvească mai înainte de a demisiona din proiect şi, ulterior, de a muri. Ştiţi metoda lui de a proiecta: atîrna săculeţi de nisip sau fire de plumb de lanţuri, fotografia ciudatele curbe obţinute (pe care geometria le va şi descrie, dar ulterior, pentru ca ele să mai facă o dată carieră în arhitectură, prin anii şaptezeci). Gaudi credea, aşadar, că Dumnezeu atrage turlele bisericilor în chip analog celui în care materia atrage materia, care gravitează, dar cu semn contrar. Turlele "atîrnă în sus", cum ar fi spus Marin Sorescu, atîta vreme cît acest sus are sensul polului divin. Biserica din Colonia Güell este un exerciţiu pentru Sagrada Familia şi, mai mult chiar decît aceasta, va rămîne virtuală în perpetuitate pentru că, deşi, ca şi dincolo, există schiţe şi machete complete, ea nu va mai fi terminată. Nu ne rămîn decît: registrul chtonian al criptei, exteriorul său reptilian, de fiară sacră cu solzi de piatră şi stomacuri de faianţă spartă şi borte vitrate cu fluturi/îngeri de lumină, cu un soare dublu care prinde - şi centrează - împrejurul său rotaţia tavanului din spine de cărămidă. Dacă aşa era cripta, vă rog să conturaţi, în imaginaţia care nu vă poate ajuta mult cînd vine vorba de Gaudi, cum ar fi trebuit să arate întreaga biserică... Închei această scurtă dare de seamă barceloneză cu mica poveste care urmează: există, se pare, un comitet pentru beatificarea lui Gaudi; poate că nu va fi sfinţit vreodată, dar, cu siguranţă, bătrînul încetase, către sfîrşitul vieţii, să mai fie (doar) uman. A murit umil, după ce fusese călcat de tramvai şi ţinut la spitalul săracilor, de unde nu a vrut să fie "salvat". A fost îngropat la rădăcina catedralei "sale" (şi este un şoc să dai, în profunzimea subsolurilor succesive, de stîlpul sub care zace arhitectul). În fine: comitetul a trimis cărţi poştale în lumea catolică spre a i se vesti despre minunile pe care le-ar fi făcut, în timpul vieţii sau după moarte, Antoni Gaudi (nu Antonio, vă rog: era catalan!). Nimeni din comitet nu trăgea mari speranţe şi totuşi o carte poştală s-a întors din Japonia: am fost la Barcelona, a scris expeditorul. Am văzut Sagrada Familia. Şi m-am convertit la creştinism. Prin urmare, adaug cu umilitate următoarea rugăminte: dacă vreodată aveţi dubii în credinţa voastră, mergeţi şi vedeţi opera bătrînului maestru, care a fost dincolo şi s-a întors să ne spună şi nouă cum e...

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

capsunari spania
Italia și Spania nu mai sunt preferate de românii care vor să muncească în străinătate
Italia și Spania nu mai sunt în topul preferințelor românilor care vor să muncească în străinătate, acestea situându-se abia pe locurile 10 și 11 într-un clasament al statelor europene.
depasire inconstienta FOTO captura video jpg
Șofer de autocar, depășire kamikaze pe linie continuă. Alți doi șoferi au evitat un carnagiu rutier VIDEO
Un conducător auto a forțat o depășire pe linie continuă, obligând alți doi șoferi să iasă practic de pe șosea ca să evite producerea unui grav accident rutier.
Mugur Isărescu - conferinţă de presă sediul BNR - 6 iul 2022 / FOTO Inquam Photos / George Călin
Isărescu: „Am pus cursul valutar tampon la creșterea prețurilor energiei“. Dolarul a atins un nou record
Creșterea accelerată a dolarului în raport cu leul poate fi considerată un tampon pentru creșterea prețurilor la energie, care se răsfrânge în prea multe produse, a explicat Mugur Isărescu.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.