Francisc: un profil

Publicat în Dilema Veche nr. 797 din 30 mai – 5 iunie 2019
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

În așteptarea vizitei pe care Papa Francisc o va face în țara noastră, îmi îngădui să reiau, cu unele completări, o serie de notații pe care le-am dedicat cu doi ani în urmă aniversării alegerii sale. A vorbi despre Papa Francisc înseamnă cel mai adesea a aminti scena inaugurală a pontificatului: ieșirea în loggia centrală a Bazilicii „Sfîntul Petru“ pentru cea dintîi binecuvîntare Urbi et Orbi pe care o oferea ca Episcop al Romei. Așteptarea rezultatului Conclavului, emoția celor prezenți în Piață, atenția încordată a presei și a celor care priveau de aproape sau de departe spre Bazilica vaticană au primit atunci un răspuns surprinzător, trezind entuziasm și vie curiozitate. Acel moment auroral al pontificatului rămîne, cred, definitoriu pentru personalitatea și stilul său.

Alegerea numelui „Francisc“, pentru prima dată în istoria Bisericii Catolice, din secolul al XIII-lea pînă astăzi, evocă virtuțile evanghelice ale celui care își trimitea frații să predice mai ales prin faptele lor și totodată imensa carență spirituală și materială de care suferă lumea. Într-unul din discursurile de la începutul pontificatului, Papa Francisc își explica opțiunea pentru acest nume tocmai prin existența sărăciei materiale, a indiferenței și indigenței spirituale și prin necesitatea de a crea punți într-o lume care, deși globalizată, tinde spre fărîmițare și ruptură. Acest program, cuprins în numele asumat, se desfășoară sub ochii noștri cu determinare și curaj. Francisc a fost imediat adoptat de poporul său, care a recunoscut în el figura paternă capabilă să-l înțeleagă și să-i ofere medicamentul de care are nevoie. Sînt nenumărate momente care au ilustrat în acești ani relația stabilită de Episcopul Romei cu bolnavii, bătrînii și tinerii, cei fără adăpost sau fără loc de muncă, cu familiile și diferite asociații profesionale, cu preoții și membrii diferitelor ordine, cu cei care vin miercuri la Audiența Generală sau duminica, la Angelus, și cărora le recomandă medicamentul „misericordina“.

Mulți dintre numeroșii pelerini au propria lor întîlnire cu Francisc: o privire, o mîngîiere, un surîs, o simplă atingere a mîinii, un cuvînt care i-a trezit din amorțirea lăuntrică sau le-a răsunat ziditor în inimă, un semn de încurajare sau o împreună-tăcere în fața a misterului lui Dumnezeu și a providenței Sale. Papa Francisc face toate acestea cu dăruirea celui care știe că viața nu îi mai aparține și cu o energie care i-a convins și pe cei mai rezistenți observatori. Rezistență întîmpină, așa cum singur mărturisește, pentru că ceea ce propune, în reformele inițiate, este o convertire care să răspundă unei nevoi de renaștere și de paternitate spirituală în Biserica pe care o are în grijă, conștient fiind că „incoerența creștinilor e un scandal care ucide“.

Dar Episcopul Romei nu este doar păstor, ci și creator de punți. Să ne amintim doar cîte gesturi, momente, inițiative s-au succedat într-un ritm accelerat de la 13 martie 2013: întîlnirea de la Vatican cu Shimon Peres și Mahmoud Abbas, apoi rugăciunea la care a luat parte și Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, vizita în Țara Sfîntă, momentul plin de emoție din Catedrala Patriarhiei Ecumenice, medierea pentru reluarea relațiilor dintre SUA și Cuba, discursul susținut în Congresul american, întrevederea cu Patriarhul Kirill, vizitele pe continentul asiatic, deschiderea Porții milostivirii a Catedralei din Bangui, susținerea Conferinței ONU de la Paris despre schimbările climatice, vizitele în țările Americii Centrale și Latine, recentele evoluții în relația cu China. Sînt tot atîtea semne ale unei responsabilități globale pe care Papa Francisc o exprimă cu smerenie evanghelică și autoritate a inimii, sub îndemnul adresat de la bun început: Nu lăsați să vă fie furată speranța!

În 1999, Ioan Paul al II-lea a venit ca „pelerin al speranței“ la București. După două decenii, Francisc are prilejul unei relansări, într-un alt context, cu alte exigențe, a punții construite atunci, care a conferit un profil înalt relației cu România. Să sperăm că stilul său pastoral, dar mai ales uman, va avea ecoul care va face posibilă o dimensiune solidară a identității creștine. 

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. Cea mai recentă carte publicată este Corpul îngerilor. Fragmente dintr-o istorie a ierarhiilor cerești (Humanitas, 2017).

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.