Festivalul lecturii în oraşul lui Calvin

Publicat în Dilema Veche nr. 295 din 8 Oct 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

O dată la doi ani, toamna, Geneva îşi coboară cărţile din rafturile bibliotecilor şi librăriilor " pe străzi. Fureur de lire alege strategii din cele mai diverse pentru a celebra o ocupaţie de a cărei dispariţie nu se teme nimeni, acolo, în patria lui Calvin şi a cititorului impenitent Jean-Jacques Rousseau, dar care nu trebuie, totuşi, lăsată în voia sorţii: lectura. Fureur de lire s-a desfăşurat anul acesta între 23 şi 27 septembrie şi a reuşit să traducă în termeni lectoriali temele cele mai actuale şi tendinţele cele mai noi din viaţa oraşului, a cantonului, a lumii cosmopolite care se învîrte în jurul organizaţiilor mondiale de pe malul Lemanului. Toate marile nelinişti, toate marile dezbateri, chiar multe din culorile şi formele vitrinelor din oraşul vechi " totul s-a tradus în "cine, cum şi ce citeşte". Aşa se face că am văzut/citit politicieni în ipostaze populare (urmează alegerile!): cu cartea în mînă, mărturisind, volubili şi sentimentali, că au relaţii privilegiate cu cartea, că citesc în pat şi-n aeroporturi, că teama de plictisul unei şedinţe se combate cu o carte ascunsă în buzunarul sacoului... Poate că era un efect calculat, de PR, dar nu am putut să nu mă gîndesc la politicienii de-acasă şi la categorii cu totul diferite de "obiecte simbolice" cu care le place să se pozeze în mînă. Marea deschidere a avut loc cu dezbaterea "Cărţi pentru a schimba lumea", în care etern-furiosul Jean Ziegler (ultimul titlu publicat, La Haine de l’Occident, Albin Michel, 2008) şi Susan George (autoare a volumelor Un autre monde est possible, Fayard, 2004, şi La pensée enchaînée, Fayard, 2007) aveau să îi dea replica lui André Schiffrin, editor newyorkez, fondator al unei edituri (The New Press, 1990) şi critic acerb al tendinţei aglomerării procesului editorial în marile conglomerate multimediatice mondiale. Pentru Schiffrin (incidental, fiul lui Jacques Schiffrin, fondatorul Pleiadelor franceze), regulile pieţei libere şi ale capitalismului liberal dezlănţuit sînt responsabile de o adevărată apocalipsă nu doar a editurilor mici şi mijlocii la nivel mondial, ci şi de o scădere vizibilă a accesului publicului larg la gîndirea critică, la o reală diversitate de opinii etc. Experienţa sa la americana Random House constituie, deja, subiectul unor cărţi emblematice pentru discursul antiliberal al intelectualilor occidentali. Dar tema părea să fie una arzătoare pentru micii editori elveţieni, care se văd ameninţaţi de criză şi caută să se apere, cît mai eficient. "Editurii fără editori", holdingurilor de presă pe care le acuzau, cu toţii, acolo, pe cele mai diferite voci, trebuie să le ofere alternative funcţionale îndelungata experienţă a diversităţii, a proporţiilor mici, dar decisive, a culturii populare, care fac parte din patrimoniul ţării cantoanelor. Personal, nu ştiu dacă bătălia mai poate fi cîştigată sau dacă nu cumva trebuie să ne descurcăm cu duşmanul în casă; ştiu însă că am auzit cifre şi statistici ale falimentelor din mediul editorial, că am simţit pulsul neliniştii locale, că am adulmecat răscrucea. "Sînt editurile în criză economică?" nu mai era, acolo, o dilemă, ci o întrebare cu răspunsuri neaşteptat de limpede formulate, într-o ţară care nu pare, totuşi, să îndure biciul crizei economice atît de aspru ca... altele (noi, de pildă, fireşte). "Lumea, văzută dinspre noi" " se intitula una dintre marile dezbateri ale editorilor elveţieni: nu s-a discutat doar despre politici editoriale, ci şi (cu invitaţi care au scris recent despre zonele de conflict ale lumii " Mathilde Fontanet, Odette Habiyakare, Marie Gaulis etc.) despre capacitatea cărţilor de a mai transmite oroarea realităţii, de a depune mărturie. Lumea politică tolerantă şi pragmatică a Genevei s-a regăsit în programul realizat de Universitate, care invita la întîlniri cu scriitori libanezi şi la aniversarea celor 30 de ani ai librăriei arabe locale, "l’Olivier" (Măslinul). Nu în zadar Elveţia, mai ales după 11 septembrie 2001, a devenit destinaţia europeană favorită a lumii arabe: nici în Europa, nici în afara ei. În timp ce noi citeam, acolo, literatură libaneză, ziarele clamau din galantare discursul lui Ahmadinejad la celălalt ONU, de dincolo de Ocean. Pe un cu totul alt plan (sau poate că nu?), într-un canton în care magazinele se închid prin lege la 7 seara, singurul deschis la orele tîrzii din noapte cînd ne întorceam acasă de la "lecturile frenetice" şi ne era foame, singurul în tot cartierul acela central, era "arabul din colţ": baghete franţuzeşti, burgeri, lipii şi kebab, discursul preşedintelui iranian şi dezvăluirile amoroase despre Lady Di ale fostului preşedinte francez, alături, pe taraba luminată bolnav... Asemenea vîrfuri de interes se iţeau printre ochiurile unei plase foarte dense de întîlniri cu cititorii ale scriitorilor locali (dar şi ale ziariştilor-scriitori-exilaţi din lumea arabă sau africană), de dezbateri şi "porţi deschise" pentru elevi de toate vîrstele; o lume întreagă foşnind a carte, în jurul meu, tarabe cu buchinişti răsărite peste noapte pe esplanadele mici şi discrete ale oraşului vechi, unde bibliotecile de cartier îşi vindeau la preţuri de nimic cartea scoasă din circuit, autorii înşişi îşi lichidau stocurile personale de volume (cu autograf şi o ceaşcă de ceai, dacă aveai chef de vorbă), micii editori se adunau în convorbiri cu aer de şuetă, dar care puteau vira oricînd spre confrerii secrete în faţa pericolului comun... Casa de cultură din oraşul de jos, din Plainpalais, şi-a oferit din nou spaţiile spectacolelor, experimentelor, barului bio şi talciocului de carte în devălmăşie. Un experiment din aceeaşi linie protestatar-protestantă a constat din expunerea unor autori la lucru, într-o cuşcă de sticlă, în care aveau un birou şi un calculator cu două ecrane: publicul putea citi ce se scrie, pe unul dintre ele, întors în afară. Inscripţii de grădină zoologică ne spuneau că e interzis să dăm de mîncare autorilor (urma să fie eliberaţi, simbolic, duminică, dar eu aveam să fiu deja în avionul întoarcerii). Erau mai ales scriitori tineri: Blaise Hoffmann, Paule Mangeat, Michael Perruchoud, Fred Bocquet şi Eug

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.