Fatima

Publicat în Dilema Veche nr. 283 din 17 Iul 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ajunşi în gară, constatăm că sîntem, de fapt, în mijlocul nicăierei. Musai să luăm taxiul, pentru că mai avem de străbătut dealuri preţ de peste 20 de kilometri pînă în localitatea eponimă. În europenească " un soi de limbă şpargă, sau "exasperanto", dacă trebuie să o asculţi prea mult " şoferul ne explică la ce ne uităm: măslini mai mult şi restul piatră. Un castel aici. Dincolo, donquijoteşti eoliene. Apoi chiar Fatima, oraş crescut " ca toate oraşele lumii " împrejurul sanctuarului care, la rîndul său, stabilizează locul sacru, al hierofaniei. Acum, nimic din locul dintîi nu a mai rămas neapropriat de către Biserica Catolică. Caracterul său, cum ar zice artiştii de azi, site-specific, a fost evacuat de înscrierea în rîndul locurilor de pelerinaj canonic acceptate ale lumii. Dacă voiţi însă a vă imagina începuturile, ele sînt, ca toate aspectele aurorale ale creştinismului, umile. Spre deosebire de alte locuri sacre, de aici există fotografii chiar din proximitatea temporală a evenimentelor; dar ce să fotografiezi? Acest drum, în porţiunea din afara Fatimei, se cheamă Via Crucis: cărarea ciobăneilor se pliază în drumul, mult mai înalt simbolic, al Golgotei. Astfel pavat şi marcat cu popasurile cele de cuviinţă, Caminho dos Pastorinhos încetează de a mai fi local şi se ridică la cerul care i-ar fi Ierusalimul. În definitiv, nici peisagiul nu este pe de-a-ntregul străin de cel al ţării sfinte; şi chiar de ar fi, înstrăinarea i-ar fi, cu atît mai mult, o marcă creştină: nici de tot acasă aici, nici de tot sosit acolo. Cei trei prunci care îşi aduceau turma aici, la Fatima, cale de vreo cinci kilometri din sătucul lor de piatră, aveau aici loc de popas al amiezei. Căsuţele lor de piatră au fost păstrare "intacte", îndărăt, în sat. Fireşte, acum cele două case "genuine" sînt sufocate de tarabe cu suveniruri pioase şi kitsch. La casa Luciei, în grajduri, e şi acum amenajată o iesle şi sînt oi şi capre. Unde ajunseseră în ziua aceea s-au apucat " lucru pesemne important pentru ce avea să urmeze " să zidească o colibă de piatră. O ipostază a acesteia există şi acum în locul de rugăciune al sanctuarului. De ce mi se pare important acest detaliu, mai ales că micul edificu se pierde la picioarele celor două biserici mîndre, de lîngă? Iată episodul din Biblie la care ne putem raporta: surprins de transfigurare, apostolul Petru îi sugerează lui Iisus, "neştiind ce spune", să zidească trei colibe, cîte una pentru cele trei figuri străluminate: Moise, Ilie şi Iisus însuşi. Coliba " figură construită a spaţiului " poate, în chip paradoxal, să conţină transcendentul sau, cel puţin, să îl facă aprehendabil. Dimpotrivă, cei trei copii de la Fatima zidesc coliba în joacă, şi anume anticipînd revelaţia, nu ca urmare a acesteia. Apoi, restul poveştii o cunoaşteţi. Inclusiv ataşamentul special al Papei Ioan Paul al II-lea pentru Sf. Fecioară de la Fatima, în coroana căreia a montat glonţul care l-a rănit în atentat: se spune că răposatul Papă era convins că salvarea sa se datora Sfintei Fecioare şi, mai cu seamă, mesajului secret al acesteia, pe care îl aflase de la maica Lucia, cea mai mare dintre cei trei copii cărora li s-a arătat Doamna cu mantie albă şi coroană. Băieţelul, Francisco, mort la scurtă vreme după revelaţiile din 1917, a fost considerat de biserică "o candelă aprinsă de Dumnezeu" şi beatificat. Probabil, nici maica Lucia, căreia i se datorează revelaţiile scrise, nu mai are mult de aşteptat să i se alăture lui Francisco. De fapt, în afara locului de pelerinaj în sine, am mers la Fatima pentru a vedea noua biserică ridicată acolo după planurile lui Alexandros Tombazis, ca urmare a unui concurs cu invitaţi. Arhitectul a fost anul trecut preşedintele juriului Anualei de Arhitectură a OAR Bucureşti şi, cu acest prilej, a ţinut o conferinţă despre acest proiect recent al domniei sale. În Portugalia, am pus cap la cap şi alte informaţii disparate despre concurs: arhitecţii localnici nu iartă nici biserica, nici pe Tombazis pentru că le-au "suflat" proiectul; ei susţin că proiectele autohtone erau mai blînde cu locul, optînd pentru un lăcaş de cult îngropat, în vreme ce, dimpotrivă, din motive de reprezentare (şi grandilocvenţă), clientul a optat pentru un lăcaş de cult enorm şi suprateran. La faţa locului, lucrurile stau niţel altfel: biserica nouă este, într-adevăr, amplă, dar pe măsura locului şi a rolului ei ceremonial. Parţial supraterană, ea ţine de fapt celălalt front al sanctuarului, echilibrînd capătul celălalt, unde o bazilică zveltă cu o colonadă "berniniană" în faţă adumbresc locul apariţiilor, aflat în cel mai jos loc al pieţei enorme formate astfel. Un cerc perfect, biserica este, de fapt, un dispozitiv hi-tech de distribuire şi control ale luminii naturale în interiorul spaţiului sacru. Altfel, tipologic, interiorul nu e diferit de cel al unei săli de adunare, neoprotestante. Altarul e o scenă: în background, un mozaic enorm, de aur, despre care arhitectul ne şoptea, misterios şi cumva complice, că e picătura de bizantinism creştin de la capătul celălalt al continentului. Mai savante mi s-au părut curţile interioare care preced biserica, scufundate. Aici, jocuri de apă (cînd pulbere, cînd jeturi), sticlă şi azulejos desenate de Alvaro Siza însuşi (probabil, cel mai important arhitect portughez în viaţă şi cel care, se şopteşte în bărbi, ar fi trebuit să facă, la drept vorbind, biserica de la Fatima) fac temenelile cuvenite locului apariţiilor şi arhitecturii sale specifice. Un ultim cuvînt despre locul apariţiilor: cele două biserici nu sînt decît anexe; important, esenţial, este chiar acest loc. E cel mai jos din sanctuar, în vale. E cel mai modest din preajmă. Este, de asemenea, cel mai privit. Şi el, însă, a fost "domesticit" şi "estetizat". Arhitectural vorbind, e rezolvat corect, contemporan şi elegant. Acoperit, lasă un canal vertical de comunicare chiar deasupra colibuţei începute de copii. Alături, un altar pentru slujbele săvîrşite acolo. Împrejurul său oamenii merg în genunchi dimprejurul sanctuarului însuşi. Ar fi putut fi el lăsat neatins? Nu ştiu. Ceva din caracterul său "crud", virginal, pe care îl mai putem surprinde, acum, doar în documentarul fotografic, s-a risipit prin estetizare, cred. Îndărăt, lumea aprinde lumînări. Numai că, tot acolo, ard şi flăcări înalte: iniţial, am crezut că luaseră foc lumînările din prea multă devoţiune. Or, nu. E acolo ceva sălbatic şi cutremurător; e locul unde sînt date pîrjolului tot soiul de porţiuni corporale, simulacre din ceară: picioare, mîini, sîni " cele pentru vindecarea cărora vin acolo credincioşii. Nu e tocmai uşor de privit văpaia aceea.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.