Evreii din România: viaţa religioasă

Înainte de Al Doilea Război Mondial, în România trăiau peste 800.000 de evrei. Primele comunităţi importante au început să apară în Ţările Române încă de la începutul secolului al XVI-lea, după ce evreii au fost expulzaţi din Peninsula Iberică în timpul Reconquistei. Aşa se face că, datorită numărului mare de membri şi vieţii religioase intense, România a fost unul dintre centrele de naştere şi propagare a mişcării hasidice, alături de Rusia şi Polonia. Aproape jumătate din populaţia evreiască a fost exterminată în timpul Holocaustului, atît în Transilvania de Nord, de unde evreii au fost deportaţi în masă spre lagărele din Polonia şi Germania, cît şi în ceea ce a rămas din Regat, de unde au fost trimişi în Transnistria. Cealaltă jumătate a emigrat în Israel în perioada comunistă. Acum a rămas 1% din populaţia de odinioară: 8000 de persoane în toată ţara. Peste jumătate au mai mult de 65 de ani şi unii s-au îndepărtat de viaţa religioasă propriu-zisă a comunităţii. În schimb, au rămas în grija lor 817 cimitire şi aproape 100 de sinagogi. În 2007, a fost numit prim-rabin un tînăr care nu împlinise încă 30 de ani " Shlomo Sorin Rosen " cu sarcina să gestioneze, din punct de vedere religios, datele complicate ale problemei comunitare şi demografice prezentate succint mai sus. Muzică la sinagogă Ce curent iudaic a predominat printre evreii din România, conservator sau reformat? "În România, majoritatea comunităţilor au fost tradiţionale, ortodoxe " spune primul-rabin. În Vestul ţării, în comunităţile cu influenţe maghiare, a existat şi aşa-numitul iudaism neolog, reformat. Sînt şi acum sinagogi şi cimitire de rit neolog în Arad, Oradea, Timişoara. De facto, comunitatea se afiliază ortodox, dar membrii nu sînt neapărat tradiţionalişti, sînt evrei, pur şi simplu. Evreii au trăit mult timp fără o limbă proprie: în comunităţile aşkenaze s-a vorbit preponderent idiş, în cele sefarde " ladino, au existat şi comunităţi orientale în care s-a vorbit arabă, dar limba rugăciunii a fost întotdeauna ebraica, şi scris, şi vorbit. Există o problemă destul de mare acum în iudaism, recunoaşterea convertirilor între diversele denominaţii. Iudaismul este astăzi destul de fragmentat, cu tot felul de grupuri şi grupuleţe, cu dispute între iudaismul american şi rabinatul israelian, între evreii tradiţionalişti şi cei moderni. Se spune că fiecare evreu e responsabil pentru celălalt, dar în practică e mai complicat. Altminteri nu pot să spun că solidaritatea e inexistentă, dar e păcat că nu se realizează şi pe latura aceasta, care nu e foarte bine definită". După ce îşi descoperă identitatea, dacă doresc să fie şi evrei practicanţi, lucrurile încep să devină un pic mai dificile. Însă pentru atragerea tinerilor sau a celor secularizaţi, unele schimbări sînt permise chiar şi în iudaismul ortodox. "Din păcate, şi la noi partea religioasă este mai puţin atrăgătoare pentru generaţia tînără, cu excepţiile de rigoare. Mai nou, există şi un Centru Comunitar care atrage mai mulţi tineri, ei nu sînt axaţi pe latura religioasă, dar încearcă să facă o combinaţie între social şi puţină educaţie iudaică. Se fac anumite programe în jurul sărbătorilor şi de Shabat, dar nu este neapărat o viaţă religioasă propriu-zisă. În ceea ce priveşte activitatea educaţională a Cancelariei Rabinice, a biroului pe care îl gestionez eu, chiar acum avem în desfăşurare un concurs online pe teme iudaice, cu 50 de înscrişi, ne prezentăm în fiecare an la concursul internaţional de cunoştinţe biblice din Israel, cu copii între 14-18 ani. Rabinatul încearcă să se ocupe şi de aceste lucruri, precum şi de proiecte educaţionale pe perioada verii. Acum pregătim sărbătoarea de Pesah. Sînt multe lucruri de făcut pentru fiecare proiect în parte. În ultimii cîţiva ani, am încercat să facem chiar şi ritualul mai accesibil, am editat multe materiale cu traducere şi transliterare în alfabet latin, pentru aceia care nu ştiu ebraică. Am introdus şi muzică, dar nu instrumentală. Dacă veniţi într-o vineri seară la sinagogă, veţi auzi o muzică simplă, dinamică " sigur, păstrînd un cadru adecvat vieţii sinagogale. Acestea sînt noutăţi pentru comunitatea din România, dar la nivel mondial se încearcă în multe sinagogi atragerea oamenilor şi prin atmosfera care se creează." O moştenire greu de întreţinut În grija acestei comunităţi reduse au rămas însă peste 800 de cimitire şi 100 de sinagogi, pentru întreţinerea cărora e nevoie de sume imense. Se caută modalităţi prin care să fie acoperită măcar o parte din sumele necesare pentru întreţinere, povesteşte rabinul Rosen: "Peste 700 dintre cimitire sînt în localităţi unde nu mai e nici un evreu sau avem situaţii de genul comunităţii din Satu-Mare, care are în jur de 150 de membri şi 127 de cimitire. Ar fi necesare nişte sume fabuloase numai pentru împrejmuire şi o întreţinere minimă. În 2007-2008 s-au cheltuit sume foarte mari, raportate la bugetul Federaţiei Comunităţilor Evreieşti, pentru reparare de garduri, morminte, împrejmuiri noi, întreţinere, pază. Mai ajută, deşi foarte puţin, unele organizaţii internaţionale. Statul român contribuie la bugetul Federaţiei şi o parte din sumă se alocă şi pentru cimitire, dar sume foarte mici, raportate la necesităţi. Avem şi situaţii în care se implică municipalitatea, pentru sinagogi în special: unele au fost date în comodat, sînt folosite ca săli de concerte, biblioteci municipale etc. Noi sîntem încîntaţi că nu se dărîmă, municipalitatea " că are un spaţiu. Sînt şi evrei din Israel care vin la mormintele părinţilor şi plătesc o contribuţie. Unii vin cu ideea aceasta, să întreţină măcar mormintele rudelor lor. Pe deasupra, ne confruntăm din cînd în cînd cu probleme suplimentare, cum au fost devastările şi profanările de la Cimitirul din şoseaua Giurgiului din Bucureşti". Cum sună viitorul În ultima vreme însă, în România se reîntorc evrei din Israel. Unii pentru afaceri sau studii, alţii ca turişti, dar există şi unii care vin să se stabilescă definitiv, fie dintre cei originari din România, fie dintre cei aflaţi la a doua generaţie de emigranţi. Sînt acestea cazuri izolate sau vorbim de o tendinţă? "În nici un caz nu se poate afirma că toţi evreii originari din România vor reveni în ţară, dar vorbim de 800-1000 de familii de israelieni în Bucureşti, o comunitate egală ca număr de membri cu a comunităţii existente din Capitală. Atragerea lor în viaţa comunitară este o prioritate. Momentan, există o organizaţie care se ocupă de acest aspect, Fundaţia Chabad " la origine, o parte din mişcarea hasidică: ideea fondatorului Chabad a fost de a trimite în orice colţ de lume unde există o comunitate evreiască pe cineva care să le ofere partea de cult, de educaţie, care să formeze un nucleu comunitar. Chabad are filiale în multe ţări ale lumii, se spune în glumă că oriunde este Coca-Cola este şi Chabad " aş adăuga în afară de Cuba, unde nu este Coca-Cola, dar este Chabad. Au o sinagogă care aparţine comunităţii, în Piaţa Amzei, dar majoritatea israelienilor locuiesc în Pipera şi acum funcţionează un centru Chabad în Pipera. Există şi o grădiniţă acolo cu specific evreiesc, unde se duc şi cei doi copii ai mei. Sînt evrei israelieni care vin şi la sinagoga noastră. Dar " şi acest lucru este valabil pentru toţi evreii din România " după ce îşi descoperă identitatea, dacă doresc să fie şi evrei practicanţi, lucrurile încep să devină un pic mai dificile, în sensul de a găsi mîncare kosher, de a respecta Shabat-ul în condiţiile depărtării de lăcaşele de cult. Mă uitam pe programele candidaţilor pentru alegerea conducerii Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din Bucureşti, alegeri care vor avea loc în curînd, şi unii au în plan deschiderea unui restaurant kosher în Bucureşti. Momentan, avem un complex alimentar şi o cantină a Departamentului de Asistenţă Socială " prin care se face asistenţă socială şi medicală la nivelul întregii ţări " care asigură masa de prînz kosher şi mesele tradiţionale, şi la Centrul Comunitar, şi la sinagogă. Acum se deschide un restaurant kosher în Braşov şi există cantine şi în alte comunităţi mai mari. Ne ajută şi o organizaţie din SUA, Joint, partenerul nostru istoric, dar încercăm să atragem venituri suplimentare". Cîţi dintre evreii din România respectă cele 613 porunci/reguli ale vieţii de zi cu zi pe care, conform iudaismului tradiţional, trebuie să le respecte orice evreu? "Puţini. Îşi aduc aminte din familie, de exemplu, că există o anumită sărbătoare, o celebrează, dar fac rabat de la reguli care ţin de ritual. Mănîncă conform poruncilor la o sărbătoare tradiţională, dar în viaţa de zi cu zi " altceva." Există sancţiuni religioase pentru ei, ca în cazul ortodocşilor care nu ţin post şi sînt opriţi de la împărtăşanie? "Nu. E posibil să existe în comunităţi foarte tradiţionaliste, dar în România în nici un caz nu se va face diferenţa. Mi se pare deosebit de jignitor că în unele comunităţi din străinătate se face diferenţa. Pentru noi, un evreu e un evreu şi cu asta, basta. În fond, Dumnezeu, care a dat cele 613 porunci, a dat şi liberul arbitru. Desigur, la nivel comunitar, instituţional, e important să se formeze un climat de încurajare a respectării regulilor, dar la nivel individual fiecare are relaţia lui cu divinitatea".