Elogiul inutilului

Publicat în Dilema Veche nr. 855 din 27 august - 2 septembrie 2020
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Prinși cel mai adesea într-o rețea de intenții și fapte al cărei criteriu ultim rămîne utilitatea, nu ne dăm seama cît de insidios tiranică poate deveni această febrilă urmărire a scopurilor. Ceea ce nu își dovedește prompt folosul sau nu mărește șansele de reușită riscă să fie eliminat pentru totdeauna din orizontul atenției noastre. O minte antrenată să fie eficientă, o viață construită pentru a cîștiga au tendința – co-extensivă performanței lor – de a valoriza totul în funcție de scop. Restul e divertisment sau, pur și simplu, timp pierdut. Dar putem oare evalua totul din perspectiva utilității individuale sau colective? Nu am refuza astfel demnitatea răgazului, a contemplației, a curiozității fără o finalitate anume? Ce anume justifică extinderea logicii eficienței la toate formele vieții personale sau comunitare? Și, în cele din urmă, este într-atît de lipsit de valoare ceea ce nu are o utilitate imediată?

Un răspuns-manifest la întrebări de felul celor de mai înainte l-a propus Nuccio Ordine, specialist recunoscut în opera lui Giordano Bruno, într-un volum bine primit de public: Utilitatea inutilului, de curînd apărut în excelenta traducere a lui Vlad Russo la Editura Spandugino. Publicat inițial în Franța (2013), apoi într-o versiune adăugită în Italia și tradus în mai multe limbi, „manifestul” profesorului Nuccio Ordine pornește de la marginalizarea tot mai accentuată a culturii, care nu se supune imperativelor productivității, și de la constatarea indignată că tendința generală, mai cu seamă în vremuri de criză, este de a „tăia cheltuielile” acolo unde ele apar… „inutile”: adică de la învățămînt, cercetare, artă. Cum putem apăra „inutilitatea” acestora în fața unei presiuni masive a utilității sociale și economice, fără ca pledoaria să cadă într-o retorică previzibilă? Nuccio Ordine ne deschide trei posibilități: o reflecție asupra sensului literaturii; o evaluare critică a consecințelor „logicii profitului în domeniul învățămîntului”, care a transformat universitatea în „întreprindere” și studenții în „clienți”; o meditație asupra distincției între „a fi” și „a avea” aplicată la demnitatea umană și la valorile ei cele mai înalte. Nu este însă vorba despre discursul amar al înfrîntului sau despre o riguroasă construcție speculativă, ci despre un florilegiu capabil să pună în lumină valoarea de adevăr a inutilului.

De la Platon, Ovidiu, Dante, Pico della Mirandola, Shakespeare, Montaigne pînă la Kant, Leopardi, Hugo, Thomas Mann, Borges, Márquez și Ionesco, ceea ce reiese din lectura textelor alese este că nimic din ce dă frumusețe și noblețe vieții nu poate fi înțeles sub lupa utilității. Abia arta, inutilă prin excelență, poate face suportabilă „povara” utilului, cum avea să spună Eugène Ionesco, după cum rostul filosofiei este, în termenii lui Pierre Hadot, de a-i învăța pe oameni „utilitatea inutilului” sau „deosebirea între cele două înţelesuri ale cuvîntului util”. Căci există o utilitate concretă, instrumentală, aducătoare de confort și prosperitate, așa cum există o „paradoxală”, dar nu mai puțin vitală, utilitate în planul spiritului. Orice educație în sensul propriu și înalt, diferit de instrucția tehnică sau de transferul de competențe, înseamnă a trăi libertatea inutilului, a studia ce e inactual, a cerceta sub impulsul curiozității pure, lipsite de constrîngeri. Și nu este vorba doar de educația umanistă, după cum ar părea la prima vedere, ci și de formarea științifică. Publicat ca anexă, eseul lui Abraham Flexner, fondator al Institutului de Studii Avansate de la Princeton, constituie complementul necesar al unui elogiu al inutilului dinspre libertatea cercetării, „arătînd felul în care tocmai cercetă­rile ştiinţifice teoretice, socotite absolut inutile din cauza lipsei oricărui scop practic, au favorizat neaşteptate aplicaţii”.

Inspirată, erudită, viguroasă, pledoaria lui Nuccio Ordine ne ajută să conștientizăm că „dacă vom renunţa la forţa gene­ratoare a inutilului, dacă vom asculta numai acest cîntec de sirenă aducător de moarte ce ne împinge să urmărim cîştigul, nu vom reuşi să dăm naştere decît unei colectivităţi bolnave şi fără memorie, care va rătăci mereu, sfîrşind prin a nu se mai înţelege pe sine şi a nu mai înţelege viaţa”.

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent (împreună cu Daniela Dumbravă): André Scrima: expérience spirituelle et langage théologique, Roma, 2019.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.