Eliade și definiția sacrului

Publicat în Dilema Veche nr. 966 din 13 octombrie – 19 octombrie 2022
Theodor Pallady jpeg

Desigur că elita intelectuală a României nu e clasată pe „sectoare” confesionale, însă reprezentanții săi interesați de faptul religios (și cu atît mai mult slujitorii altarelor) proiectează în scrierile lor ceva (mai mult) din mediul eclezial de apartenență. Putem ca atare vorbi despre mica, dar consistenta elită intelectuală romano-catolică, din care face parte, fără discuție, și preotul profesor Wilhelm Dancă, membru corespondent al Academiei Române. Domnia-sa publică acum o nouă ediție – cu ținută tipografică „definitivă” – din teza doctorală pe care a susținut-o în anii ’90, la o prestigioasă universitate pontificală din Roma: Mircea Eliade. Definitio sacri (Editura Spandugino, București, 2022, 573 p.). Edițiile anterioare ale acestei cercetări n-au trecut neobservate, bucurîndu-se de recenzii favorabile, dar textul – valoros prin informație și limpede în natura sa sistematică – merita o nouă viață, deodată cu obiectul ei de studiu și anume geneza românească a concepției lui Mircea Eliade despre sacru. 

Dacă, în anii ’90, Mircea Eliade – istoricul religiilor, prozatorul și memorialistul – se bucura de o imensă popularitate (am putea spune globală), opera sa a intrat oarecum în eclipsă, mai ales din cauza scandalurilor ideologice legate de simpatia sa juvenilă față de mișcarea legionară din anii ’30. Cînd s-a aplecat asupra influenței lui Nae Ionescu, Blaga, Rădulescu-Motru și Iorga asupra cristalizării operei eliadiene, profesorul Wilhelm Dancă s-a disociat fără echivoc de exaltările politice ale autorului, menținîndu-și analiza în sfera aseptică a conceptelor. Teza Părintelui Profesor Dancă a fost redactată în italiană, pentru un public italian, care avea acces la Tratatul de istoria religiilor sau la trilogia despre Istoria credințelor și ideilor religioase, însă nu cunoștea aproape deloc contextul cultural al „primului Eliade”, cel interbelic. Datoria lui Eliade față de profesorii săi români de filosofie – începînd cu Nae Ionescu – e rar recunoscută și în România, unde puținii specialiști s-au concentrat cu precădere asupra influenței exercitate asupra sa de către somitățile occidentale, de la Gerardus van der Leeuw, Joachim Wach și Rudolf Otto pînă la Georges Dumézil, C.G. Jung, Raffaele Pettazzoni, Roger Caillois etc. 

Firește, restituirea genezei românești a gîndirii despre sacru practicate de Mircea Eliade nu e un act de șovinism protocronist, de vreme ce Nae Ionescu însuși nu transferase în cursurile sale de filosofie a religiei și metafizică prea multe idei preluate din Brăila sa natală, dar ne poate dovedi că viitorul star universitar de la Chicago își formase sistemul hermeneutic încă din prima tinerețe: înainte de a se exila, pentru a scăpa de năpasta comunistă, Eliade trăise totuși într-o țară natală admirabil conectată la circuitul axiologic european și nu conducea degeaba o generație intelectuală obsedată de universalitate

Dincolo de aceste situări contextual istorice, volumul lui Wilhelm Dancă are nu doar virtuțile unui studiu despre opera științifică a lui Mircea Eliade, ci și dimensiunea unui manual de antropologie a religiei, în care cititorul este familiarizat cu dihotomia centrală sacru-profan, pentru a înțelege mai apoi valoarea noțiunilor derivate din aceasta, de la mit, rit, simbol și arhetipuri pînă la diversele forme de revelație și tehnici ale extazului. În secolul 20, acest vocabular hermeneutic a urmărit anatomia lui homo religiosus, pornind de premisa că experiența religioasă, constantă în istoria omenirii, se sprijină pe anumite structuri antropologice și imaginare stabile, adică pe o gramatică „obiectivă”, dincolo de funcția ei taxonomică. Recitind cu ochii de astăzi speculațiile lui Mircea Eliade despre secularizare ca formă de camuflare a sacrului în profan, nu putem să nu admirăm pătrunderea analitică aproape vizionară a compatriotului nostru, deodată cu nostalgia sa tipic „reacționară” față de autenticitatea omului premodern. Precursor al curentului structuralist, autorul lui Mefistofel și androginul a fost și (încă) unul dintre inevitabilii continuatori ai lui Platon.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

Marcel Ciolacu FOTO Inquam Photos  Ilona Andrei jpg
Sondaj. PSD conduce detașat, PNL, dublu față de AUR. Ce diferențe sunt față de ultimul studiu sociologic
Ultimul sondaj al CURS, realizat zilele trecute, arată că PSD se bucură de o intenție de vot de 34%, în timp ce PNL este cu zece procente în spatele social-democraților
Evgheni Prigojin FOTO Profimedia
Evgheni Prigojin, ținut în frâu cu alt interlop
Oficialii ruși vor să mai stăvilească influența șefului grupului paramilitar rus Wagner, Evgheni Prigojin, finanțatorul așa-numitei armate private a lui Vladimir Putin.
barbat reflux gastric shutterstock 2039879552 jpg
Remedii la domiciliu pentru arsuri la stomac: 10 moduri de a scăpa de refluxul gastric
Arsurile la stomac se resimt în zona pieptului și apar atunci când acidul gastric se întoarce în esofag. Ele pot dura doar câteva minute sau pot provoca neplăceri și pe durate mai mari.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.