Edituri creștine

Publicat în Dilema Veche nr. 660 din 13-19 octombrie 2016
Cum am trăit Păltinișul jpeg

E greu să te consideri judicios educat fără să admiți – sau chiar să cunoști în detaliu – rostul Bisericii (cu toate ramificațiile ei) în cultura europeană. Evanghelia s-a însoțit cu Logosul grec și Dreptul roman pentru a fertiliza o civilizație din care (în pofida eforturilor!) nu am ieșit. Vorbim despre o civilizație a Cărții sacre, dublată de una a cărților pur și simplu. Noua religie a fuzionat cu o altă mare civilizație matură, chiar decadentă în faza sa elenistică, din care a preluat deopotrivă concepte filozofice, reprezentări simbolice și repere morale: nu ne mai miră, tocmai pentru că ne inspiră și azi, afinitățile elective dintre învățătura lui Hristos și școala stoicismului tîrziu, sau legătura directă dintre neoplatonism și primele sinteze patristice. În fond, vechea civilizație nu a murit, cît s-a continuat prin creștinism, iar după ce acesta a devenit religia imperiului, cele două componente au pregătit lent, prin dificultățile Evului Mediu, Renașterea și tot ce i-a urmat.

Universitățile s-au născut fie sub autoritate cezarică (precum cea din Constantinopol sau Academia carolingiană, fondată grație lui Alcuin de York), fie direct în centrele monastice răspîndite pretutindeni, din Egipt, Siria și Palestina pînă în Armenia sau Georgia, și din Italia, Franța sau Irlanda pînă departe, către Europa de Nord. Altfel spus, creștinismul a fost un excelent conducător de cultură veche și nouă, antică și (odată cu scolastica pariziană), „modernă“. Spațiul nostru n-a făcut excepție, găzduind tot în pridvoare monahale sau curți episcopale și domnești primele scriptorii, ca și primele tipografii. În Transilvania, era Gutenberg s-a instalat impetuos, prin misionarismul reformat. Nici un regim politic – incluzîndu-l pe cel declarat ateu, al comunismului sovietic – n-a reușit să întrerupă venerabila logodnă dintre Biserică și cultura tiparului. Pînă spre mijlocul veacului al XVIII-lea, tipografiile din Țările Române au fost aproape monopolizate de Biserică, în bine (atunci cînd prelungea, crepuscular, canonul culturii bizantine) sau în rău (de vreme ce funcționa ca barieră, multă vreme impenetrabilă, față de curenții laicizanți și emancipatori produși în Apus). Chiar și așa, s-au produs aculturații interconfesionale și au apărut numeroase excepții chemate să scoată „cultura ca atare“ din sfera strict liturgică, pastorală sau dogmatică.

Aș spune (ca unul care a lucrat înainte de ’89 la Editura Institutului Biblic al BOR, dar și după ’90, ca vremelnic director la Anastasia) că prăbușirea comunismului a favorizat o salutară eliberare a culturii creștine, declinată prin apariția multor edituri consacrate antropologiei religioase, istoriei religiilor, misticilor orientale și occidentale, spiritualității, literaturii patristice sau celei de mărturisire, din care n-aveau cum să lipsească amintirile unor foști deținuți politici. La fel ca și în alte domenii, elanul recuperator s-a potențat prin patosul sincronizării cu actualitatea europeană. Au rezultat destule acumulări și sensibile progrese intelectuale, căci – oricît de haotic puse pe piață – titlurile respective și au găsit (deci modelat) cititorii. Cum să fi scăpat primele cataloage de piraterie, improvizație, traduceri mediocre sau umplutură siropos-pietistă? Era cu neputință! Din fericire, pe lîngă acestea, au apărut și focare editoriale de prim ordin, precum Basilica, Doxologia, Deisis, Sophia, Ratio et Revelatio, Bizantina, completate prin colecțiile de „specialitate“ găzduite la Humanitas și Polirom, două case la fel de generoase cu textele clasice și cu dialogul teologie-științe.

Entuziasmul relativ anarhic al anilor ’90 s-a temperat, însă iată că avem în ofertă texte mult mai consistente, riguros publicate și echipate cu studii introductive pertinente, pe care le datorăm unei noi generații formate – horribile dictu! – „afară“… În perimetrul sondat aici notăm așadar numeroase deschideri incitante, de care toți cei harnici cu duhul se pot bucura nestingheriți, fără să uite că, în „spațiul“ nostru, orice tihnă e doar un interludiu. 

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?