Dublul model

Publicat în Dilema Veche nr. 868 din 26 noiembrie - 2 decembrie 2020
Dublul model jpeg

În orice religie, omul se raportează la divin ca la reperul suprem. El, Cel preaînalt, dă temei şi sens existenţei omului. El se reflectă în sufletul uman, dîndu-i trăsăturile (de actualizat) ale asemănării. La El încearcă să se adapteze, în actele lui, omul religios, care are drept ideal o imitatio Dei. În orice religie, Dumnezeu este Modelul. El, Modelul divin, lucrează „mai sus” decît gîndul şi întreprinderea umane, le precedă, le orientează, le susţine. Credinţa se bazează pe diferenţa absolută de nivel între Model şi adeptul lui uman. Şi totuşi! Este umanul mărginit la a fi strictă imitaţie, simplă oglindire, aici jos, a Modelului din altă lume? De partea sa, umanul nu poate oferi Celuilalt nimic de ordinul „modelului”? Nu-l poate influenţa, nu-i poate da chiar determinaţii? Nu poate pricinui bunăstarea (sau reaua dispoziţie) Celui care nu cunoaşte nevoia, lipsa, condiţionarea? Religiile şi tradiţiile sapienţiale nu sînt deloc monocorde, teziste în această privinţă.

În fond, rugăciunea creştină majoră, Tatăl nostru, pe care Iisus însuşi a predat-o ucenicilor, spune altceva. Ea introduce o dimensiune a dependenţei lui Dumnezeu faţă de atitudinea umană. „Iartă-ne nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.” Aici, Dumnezeu ia drept model comportamentul uman, aici omul are iniţiativa, el e cel „imitat” de divin. Aici actul uman are rezonanţă în transcendent, îi hotărăşte acestuia mişcarea.

Iar posibilitatea intervenţiei umane în organismul ceresc nu se mărgineşte la aspectul etic. Omul poate face mai mult. Poate fi plăcut lui Dumnezeu, îi poate dărui bucurie. Cultul, ruga, transformarea interioară au, printre rosturile lor, şi pe acela de a-i face plăcere lui Dumnezeu. Limbajul aromatelor, aşa de bogat în textele biblice şi liturgice, exprimă aspectul desfătător al relaţiei între Creator şi creatură. Cînd pregăteşte darurile care stau în centrul liturghiei creştine – acele daruri care vor fi transformate în dar de sine al lui Dumnezeu –, preotul evocă o triplă mireasmă: cea a tămîiei aprinse care stă ca semn sensibil pentru efluviul spiritual al fiinţelor umane; îmbinate, cele două se ridică spre altarul transcendent şi cheamă de acolo efuziunea Duhului („tămîie îți aducem ţie, Hristoase... întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o... mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Prea sfîntului Tău Duh”). În cuprinsul bogatei semnificaţii a liturghiei, formula citată evocă un schimb vertical de „esenţe”. Darul uman fiind de ordinul miresmei, el e ceva ce Dumnezeu „inspiră”, interiorizează. Efuziunea propriei Lui miresme se declanşează datorită semnalului „parfumat” care vine de jos. Psalmii şi celelalte texte biblice sînt pline de nume şi de menţiuni ale aromatelor care – de pe altare de cult sau de pe altarele inimilor – se îndreaptă spre El. „Să se înalţe rugăciunea mea ca tămîia înaintea Ta!” (Psalmul 140, 2).

Schimbul vertical de daruri e un dat religios la fel de universal ca prestigiul Modelului divin. În tradiţiile indiană, ebraică şi greacă veche, a aduce jertfe însemna a pofti divinul la o masă comună, unde cei doi parteneri îşi au, fiecare, partea şi mulţumirea dintr-o hrană împărtăşită. Iar unele texte dau de înţeles că entităţile superioare – pentru a se menţine în manifestare, active – au nevoie de acest dar, au nevoie de susţinerea umană. O aminteşte, în Banchetul lui Platon, mitul povestit de Aristofan. Zeii nu-şi pot îngădui să-i stîrpească pe trufaşii muritori căci „astfel ar fi trebuit să se lipsească de cinstirea şi jertfele pe care ei le aduceau”. Despicaţi aşadar, oamenii îşi vor păstra calitatea de a fi necesari pentru bunăstarea cereştilor.

În hinduism, sacrificiul cotidian care implică focul e destinat să contribuie la perpetuarea ordinii cosmice (dharma). Se adresează divinităţilor care o asigură. Pe ele le hrăneşte sacrificiul cu materia transformată spiritual de foc. La fel ca în lumea greacă şi cea ebraică veche, aici omul mănîncă „ceea ce rămîne din jertfa” adusă nevăzuţilor. Dar, desigur, sacrificiul omului nu e eficace, nu e hrănitor pentru cei de sus, dacă nu e şi efort lăuntric, intenţie verticală, idealmente transformare de sine. În Isaia, 1, 11-15, Dumnezeu se poate declara scîrbit de darul trunchiat, ritualist, minat de nedreptate, „rău mirositor”. „Tămîierile îmi sînt dezgustătoare... Urăsc lunile noi şi sărbătorile voastre sînt pentru Mine o povară. Ajunge!” Dar El nu e mai puţin pasionat de partenerul său uman. Ceea ce aştepta de la el era să-l bea ca pe un vin, să-l inspire ca pe o mireasmă. „Vreau să cînt pentru prietenul meu cîntecul lui de dragoste pentru via lui”, spune profetul. „Avea nădejde că va face struguri, dar ea a făcut aguridă” (Isaia, 5, 1-2).

Religiile şi tradiţiile sapienţiale nu propun aşadar o imitaţie de tip „orizontal”, în care Modelul şi adeptul lui funcţionează „paralel”, fiecare strict pe planul lui de fiinţă. Ceea ce predomină în relaţia lor e dimensiunea verticală, care face posibilă întîlnirea şi, la limită, uniunea. Străduindu-se să se adapteze Modelului, omul se apropie (sau are speranţa apropierii) de Acela; Modelul îşi revarsă asupra omului efluviul, îl cheamă spre sine. Iar, aşa cum textele citate o arată, fiecare dintre cei doi are dorinţă de celălalt, se află atras spre celălalt.

Fiecare are chiar „nevoie” de celălalt. Unele curente mistice au îndrăzneala de a formula această mutuală nevoie, pe care de altfel textele canonice o sugerează. Au chiar curajul de a lucra în orizontul ei. În Cabala. Noi perspetive, Moshe Idel analizează, de pildă, o temă din mistica ebraică a secolelor XIII-XIV. Potrivit ei, aspectul manifestat al lui Dumnezeu – configurat de cele zece atribute/vase ale domeniului sefirotic – se menţine prezent, eficace prin efortul ambilor parteneri. Dumnezeu îşi revarsă influxul în aceste „vase” superioare care constituie „organismul” manifestării Sale. Bunul comportament al comunităţii şi mai ales actele misticului – studiu, meditaţie, rugă – atrag influxul divin pînă jos, în lumea de aici. Altfel, dacă răul ar prevala, sefiroturile s-ar retrage în rădăcina lor, care e „Nemărginitul” sau „Nimicul” divin (Ein Sof), ar fi absorbite în ascunsul ultim. „Un cabalist care respectă ritualul nu colaborează doar la menţinerea universului”, spune Idel, „ci şi la păstrarea sau chiar la formarea anumitor aspecte ale Divinului.”

În misterul lui dens, în transcendenţa lui tare, Dumnezeu nu cunoaşte nevoia, lipsa, condiţionarea. Dar în calitate de Creator, în măsura în care se manifestă şi dă loc lumii, Dumnezeu „are nevoie” de colaborarea omului pentru a-şi menţine vie creaţia.

Cînd vorbesc despre această nevoie, contemplativi ai diferitelor tradiţii nu o concep ca pe ceva de ordinul indigenţei, ci de ordinul generozităţii divine. Dumnezeu face loc omului în actul Lui, îl invită să lucreze împreună. Nu se vrea Model autoritar, ci Model mobilizator, care să conducă la dialogul între doi asemănători. Libertatea umană e semnul şi posibilitatea acestei demnităţi. În creştinism, Dumnezeu merge atît de departe cu dorinţa lui de partener uman încît îi ia chipul, îşi uneşte chipul divin cu cel uman.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: wikimedia commons

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.