Delir cu complicaţii religioase

Publicat în Dilema Veche nr. 946 din 26 mai – 1 iunie 2022
image

Pentru tema „În umbra marelui URSS”, un număr recent al revistei avea drept motto cuvintele lui Aleksandr Zinoviev: „Tragedia rusă sîrneşte mai întîi rîsul, apoi groaza şi în final o indiferenţă obtuză”. Ei bine, religia naţional-imperialistă a cuplului Putin-Kiril este o tragedie rusă care stîrneşte deodată rîsul şi groaza.

Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale? Nu e de groază cîtă populaţie aderă la scenariu, e receptivă la hagiografia lui belicoasă? Ce să mai spui despre Judecata de Apoi, deja stabilită de Putin şi Kiril pe bază de apocalipsă nucleară? Ca să nu se mai obosească Dumnezeu, tot ei dau verdictul: ruşii vor ajunge în rai, iar ceilalţi... În 2018, Putin hotărîse deja: dacă Rusia ar fi atacată nuclear, spunea el, „agresorul trebuie să ştie că răzbunarea e de neocolit; va fi anihilat. În vreme ce noi am deveni victime ale agresiunii lui şi, ca martiri, vom merge în rai – ei vor fi doar morţi, fiindcă nu vor avea nici măcar timp să se căiască” (https://www.themoscowtimes.com/2018/10/19).

Însetaţi, probabil, de eschaton, Putin, Kiril, ideologii şi acoliţii lor n-au mai avut răbdare. Văzînd că „adversarul” nu vrea să dea cu bomba, iau ei iniţiativa: scot armele nucleare din depozite, le plimbă prin Rusia şi la televizor, ameninţă cu ele în dreapta şi în stînga, discută cum ar putea „anihila” New York-ul, Insulele Britanice etc. Vor ajunge astfel în rai, la întîlnirea cu „colegii” lor din ISIS şi Al-Qaeda. De ce doar o religie „războinică”, precum islamul, să-şi aibă teroriştii ei „martiri”? Ortodoxia, religie a iubirii, să nu-şi aibă şi ea „martirii” criminali? Jefuitori, violatori, care, aghesmuiţi de preoţi pravoslavnici, distrug oraşe, ucid şi deportează civili ucraineni.

E de rîs şi e de groază brutalitatea deşănţată cu care sînt manipulate credinţa şi veacul viitor. În mîinile lui Kiril şi ale unor ideologi, dreapta credinţă poate ajunge triumfătoare la Cer doar ca „ortodoxie nucleară”. Cartea lui Dmitry Adamsky, Russian Nuclear Orthodoxy. Religion, Politics and Strategy, Stanford, 2019, arată cum religia de stat a produs această nouă performanţă în schimonosirea creştinismului.

După căderea URSS, credinţa a putut reapărea în spaţiul public, a oferit un puternic vector de sens existenţial într-o societate descumpănită, dezorientată. Or, alături de credinţa trăită ca responsabilitate a persoanei, persistă – masiv – în Rusia religia asociată de secole cu tradiţionalismul, cu Stăpînirea, cu domnia colectivului. Capii Bisericii au profitat de acest capital pentru a-şi recupera poziţia de vîrf, îngemănată cu puterea politică. Bazat pe un pericol inventat şi agresivitate, a (re)apărut „proiectul de stat” al Rusiei: mereu ameninţată, mereu gata de luptă  pentru a-şi apăra excelenţa în materie de tradiţie. Biserica s-a implantat în armată, unde preoţi, războinici „duhovniceşti”, îi conduc moral şi psihologic pe militari. Tămîieri, icoane, procesiuni, altare sfinţesc unităţi de luptă, vapoare, submarine, tancuri şi avioane. Iar secţiunea unde Biserica s-a inserat în mod special e producţia şi manevrarea materialului nuclear. Adică în arsenalul de vîrf al Stăpînirii, căreia ideologii religioşi îi aduc un serviciu deloc dispreţuit: discursul materialist-mesianic.

Pentru unul dintre ideologii cei mai stridenţi, Igor Kolmogorov, statul are sarcina să păstreze Rusia vrednică de a doua venire a lui Christos. Iar în acest scop, Rusia trebuie să fie puternică militar şi politic ca să poată respinge influenţe străine care i-ar perverti cultura ortodoxă, slăbindu-i astfel capacitatea de a se pregăti pentru Parusie. „Fără arme nucleare, Rusia nu poate rămîne ortodoxă. Pentru a fi o mare putere nucleară, Rusia trebuie să fie ortodoxă”, pretind Kolmogorov şi ierarhii Bisericii ruse.

Iată aşadar o ortodoxie care se consumă în spaima agresivă faţă de „duşman”, care îşi sprijină excelenţa spirituală pe arme de distrugere în masă. Dincolo de asemenea întunecate contradicţii, e de notat perfecta ei indiferenţă faţă de credinţă ca angajament al  persoanei. Putin, instituţia eclezială şi susţinătorii lor nu au în vedere decît o „religie de masă”. Uşor manipulabilă, exterioară, ea nu dă doi bani pe individ, îl topeşte în colectivul care va întîmpina victorios sfîrşitul lumii.

Ideologia „ortodoxiei nucleare” avea totuşi nevoie şi de un gir personal, de un „oblăduitor”, de prestigiul spiritual al unei figuri sfinte. Iar aici, lucrurile s-au încurcat. Sfîntul ales ca „patron al atomiştilor” e cît se poate de nepotrivit. Aşa cum l-au păstrat mărturiile şi hagiografia, sfîntul Serafim din Sarov (1759-1833) e un sfînt al bucuriei Duhului, al non-violenţei, al interiorităţii. Faimos pentru ruga, strădania ascetică şi darurile lui, el e un sfînt surîzător.

Intră de tînăr în mînăstire. Înaintînd pe calea monahală, primeşte de la stareţ îngăduinţa să se retragă în sihăstrie. Petrece acolo, în liniştea rugăciunii, patrusprezece ani. La un moment dat, e atacat de nişte tîlhari care îl bat sălbatic. Serafim nu face nici un gest de împotrivire. Rămas olog, e readus în mînăstire. Tîlharii fiind descoperiţi, se împotriveşte pedepsirii lor. O mulţime de oameni vin să se încredinţeze clarviziunii lui, să-i ceară sfat, sprijin, tămăduire. Unul dintre apropiaţi, Motovilov, plin de întrebări despre prezenţa harului în suflet, are un dialog cu Sfîntul Serafim, text care a fost deseori publicat. E o mărturie directă privind condiţia interioară, impregnată de lumină, a sihastrului, care iradiază asupra celuilalt. „Părintele Serafim zîmbi atunci şi îmi zise: e foarte adevărat că nimic nu se poate asemui cu parfumul pe care îl mirosim acum pentru că miresma Duhului e cea care ne împresoară... Şi aşa trebuie să stea lucrurile, harul dumnezeiesc trebuie să locuiască în adîncul nostru cel mai adînc, în inima noastră, cum a spus Domnul”.

E limpede că acest sfînt stă în acută contradicţie cu ideologia „ortodoxiei nucleare”. Cum de s-a nimerit în fruntea ei? Locul a fost pricina. În 1927, bolşevicii au desfiinţat mînăstirea Sarov; pe locul chiliei sfîntului au construit o închisoare, transformată în 1946 în centrul de producţie a bombei nucleare, redenumit Arzamas 16. La 1 august 1991, cele două calităţi ale locului s-au suprapus încă o dată. Patriarhul Alexei a readus în mare procesiune moaştele sfîntului pe locul fostei mînăstiri. Ba mitropolitul de Nijni Novgorod a încercat chiar o fuziune a celor două calităţi. Se poate, a susţinut el, ca graţie rugăciunilor sfîntului Serafim, Rusia să fi creat o armă cu care să se apere. Cam de rîs şi de groază...

Oricum, sfîntul Serafim îl contrazice. Nu e adeptul religiei de masă, agresive, exterioare, autoare de ideologii fantaste, care cauţionează invazii şi terestre judecăţi de apoi. „Dobîndeşte pacea lăuntrică şi nenumăraţi vor afla mîntuire în jurul tău”, spune Serafim.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: Sfîntul Serafim din Sarov (wikimedia commons)

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Concluziile surprinzătoare ale unui român care a vrut să afle cât costă viaţa în paradisul din Bali faţă de Cluj sau Bucureşti. „Mă costă 10 euro pe noapte”
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social, după cum spune chiar el. Patrik a vrut să afle cât costă viaţa în paradisul din Bali comparativ cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile au fost surprinzătoare
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.
image
EXCLUSIV Millie Bobby Brown, actriţa din „Stranger Things“: „M-am îndrăgostit de Unsprezece şi am simţit că vreau să fiu ca ea“
Actriţa Millie Bobby Brown spune că o catalogare a serialului drept doar un thriller SF ar fi superficială, căci „Stranger Things“ tratează probleme reale – spre exemplu, personajul pe care îl interpretează, Unsprezece, se confruntă cu „stresul posttraumatic şi traumele din copilărie“.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.