Contratimp

Publicat în Dilema Veche nr. 130 din 20 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cînd am scris, în numărul 129 al Dilemei vechi, articolul "Orientul zeilor" vorbeam despre un Liban de "după război", unde rănile începeau, cel puţin superficial, să se cicatrizeze. Departe de a fi dispărut, crizele şi blocajele societăţii libaneze reintraseră totuşi de şase ani într-un regim non-beligerant. Chiar dacă un proiect de societate viabil rămînea problematic, se putea spera că pacea prelungită va face să apară, încet-încet, direcţii de coagulare pentru el. Viaţa de zi cu zi, pătată de amintiri de război, reglări de conturi şi tensiuni între comunităţi, refugiu, exil, morţi dintre cei apropiaţi, începea să îşi refacă totuşi, cu o vitalitate intensificată, substanţa. Dar, vai, textul meu a apărut exact în ziua în care conflictul militar Israel-Hezbollah a izbucnit. Din nefericire, mă aflam într-un contratimp flagrant cu situaţia din teren. Sub bombele israeliene, ruinele sînt cele care au prins viaţă din nou în Liban. Ca nişte uriaşe bălării fumegînde, mormane dezarticulate de poduri, blocuri şi şosele - abia construite ori reconstruite - alcătuiesc din nou peisajul libanez, în vreme ce în nordul Israelului, oamenii sînt consemnaţi în adăposturi de rachetele Hezbollah. Atacînd zonele-gazdă ale Hezbollah şi încercînd să izoleze Libanul, Israelul nu urmăreşte doar să slăbească organizaţia islamistă care, susţinută de Iran şi Siria, este dotată acum cu armament capabil să lovească adînc în teritoriul israelian. El continuă să urmărească aceeaşi "logică de stat" care s-a dovedit doar în mică măsură realistă în timpul invaziei încheiate în 2000. Printr-o aversă de forţă militară, Israelul speră să oblige statul libanez să-şi asume realmente o funcţie care îi revine: aceea de a combate terorismul islamic din sudul ţării. Din păcate, atît societatea, cît şi autoritatea oficială libaneză sînt caracterizate de o diversitate neasimilată, care face puţin verosimilă capacitatea Libanului de a-şi asuma net şi eficient această datorie, cel puţin pe termen scurt. Pe deasupra, atacurile israeliene contribuie mai degrabă la fragilizarea Guvernului şi a ţării, la creşterea adversităţii populaţiei faţă de Israel. În încheierea summit-ului G8 de la Sankt Petersburg, declaraţia comună condamna terorismul şi, ca atare, atacurile Hezbollah împotriva Israelului, recunoscînd dreptul statului evreu de a se apăra. Totodată, chiar preşedintele american îi cerea celui din urmă moderaţie în operaţiunile militare, pentru ca statul libanez şi Guvernul său să nu-şi piardă stabilitatea, să rămînă un partener credibil de dialog şi negociere. Dar invoc elementele unei situaţii care se schimbă de la ceas la ceas. Cînd textul meu va apărea, datele conflictului vor fi probabil mult diferite. Ceea ce rămîne este diversitatea societăţii libaneze, cu intensele, bogatele ei beneficii culturale, cu înflorirea ei economică şi financiară ("miracolul libanez"), dar mai ales cu fracturile şi tensiunile, cîteodată ucigătoare, dintre comunităţi care nu izbutesc să îşi găsească, în ceea ce priveşte viaţa publică şi politică, un principiu de unitate. Într-un text din 1976, din prima fază a războiului civil, André Scrima vorbea despre Liban ca despre un pays introuvable, o ţară care nu este în stare să se găsească pe ea însăşi; despre statul libanez ca despre un non-stat; despre societatea libaneză ca despre o "societate sectorială", unde fiecare comunitate îşi utilizează identitatea religioasă pentru a se defini, socio-cultural, în opoziţie cu celălalt, prin spaima, refuzul ori ignorarea lui, unde fiecare comunitate vorbeşte despre Libanul său, diferit de al celorlalte. Libanul este greu de găsit fiindcă are o mulţime de imagini, dar nu şi un chip comun pe care ele să se aşeze şi să se îmbine. Numeroasele comunităţi creştine, dintre care cea maronită este cea mai importantă, au avut pînă de curînd predominanţă în exerciţiul puterii, au izbutit o sinteză între modernitatea occidentală şi specificitatea arabă. Împreună cu musulmanii sunniţi şi cu druzii ei formează polul politic moderat, deschis spre democraţia şi valorile de tip occidental. Războiul civil şi invazia israeliană consecutivă implantării palestiniene în Liban au deschis, cu un preţ prea dureros, conştiinţa acestei secţiuni către celălalt pol, şiit, cu care joncţiunea e departe de a se întrevedea. Mai tradiţionalistă, marcată de sărăcie şi de senzaţia că e abandonată de statul libanez, comunitatea şiită a fost luată masiv în sarcină de Hezbollah, mişcare susţinută de Iran şi Siria. Ca şi alte organizaţii de acelaşi tip, "partidul lui Dumnezeu" a organizat asistenţă educaţională, medicală, caritabilă, servită la pachet cu o ideologie fundamentalistă, agresiv antioccidentală şi antiisraeliană. Şeful său este de aceeaşi speţă ideologică cu preşedintele ultra-conservator al Iranului, negaţionist al Holocaustului, doritor, din raţiuni religioase, să şteargă Israelul de pe hartă. În Liban, Hezbollah, pe care statul nu a reuşit să îl dezarmeze, este un actor profund ambiguu. Cu 14 membri în Parlament (din totalul de 128), el îşi face o glorie patriotică din retragerea Israelului, în 2000, din sudul ţării. Pe de altă parte, participă la arcul Iran-Siria care presează asupra Libanului. În martie 2005, membrii Hezbollah au păstrat un minut de reculegere în amintirea lui Rafic Hariri, premierul sunnit asasinat. Pentru ca apoi să îşi declare cu cinism sprijinul pentru ocupantul sirian, fluturînd portrete ale preşedintelui Siriei, Bachar el-Assad. Libanezii se află astăzi sub ploaia bombardamentelor israeliene, într-o ţară răvăşită de război. Dar războiul este cu atît mai dureros şi haotic cu cît este asimetric. Nu statul libanez este actor decident în acest conflict armat. Tragicul conflict pune în faţa statului libanez propria lui lipsă de autoritate; pune în faţa societăţii libaneze propria ei fragmentare. Nelly Hélou, de la Revue du Liban, se întreabă, dînd glas atitudinii sunniţilor şi creştinilor: "Este oare admisibil ca, într-o ţară care se consideră suverană şi independentă, deciziile de război şi de confruntare să fie apanajul unei fracţiuni, chiar dacă ea se bucură de sprijinul poporului pentru rolul jucat în eliberarea Libanului de sud?" Sper din toată inima ca articolul acesta să fie, la publicare, în contratimp cu situaţia din teren, să apară cînd războiul va fi fost înlocuit cu negocierea. Unii dintre libanezi sînt mai pesimişti (ori, poate, din păcate mai realişti). Ei socotesc că această criză va fi lungă, că ea nu e decît un nou act tragic în procesul, prea dureros, de căutare de sine şi de construire a societăţii lor.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Augustin Viziru a dezvăluit cu cine l-a înșelat Oana Mareș: „Tu ai putea să ai ceva sexual cu el?”
Augustin Viziru a mărturisit că nu a fost „ușă de biserică” în timpul mariajului cu Oana Mareș alături de care a fost vreme de 11 ani.
image
A murit tânărul aflat în comă de două luni de la o durere de măsea
Ionuț Marian Călărău, care a stat în comă aproape două luni după ce a ajuns la spital cu o durere de măsea, a murit în spital. Anunțul a fost făcut pe rețelele sociale de familie și prieteni.
image
Fetiță de 11 ani, filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Imaginile au ajuns la colegi
O minoră de 11 ani, elevă în clasa a V-a la o școală din Cluj, a fost filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Filmările realizate în vacanța școlară au fost distribuite colegilor.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.