Confuzii colective

Publicat în Dilema Veche nr. 674 din 19-25 ianuarie 2017
Cum am trăit Păltinișul jpeg

Parcă pentru a confirma banalizarea terorismului pe sol european, finalul lui 2016 ne a adus noi „trăiri“ stilizate pe Facebook, machiate de media corecte politic și bagatelizate de liderii a căror slăbiciune nu merita, firește, stricarea „sărbătorilor de iarnă“. Banalizarea nu ține doar de frecvența acestor atentate, ci și de caruselul emoțiilor violente, de unică folosință, din viața cotidiană. Breaking News la kilogram! Una vine, alta pleacă, tocmai pentru că a sosit „știrea de ultim moment.“ În rețelele de socializare, aceste șocuri postate în direct, cu link-uri video sau fotografii „iconice“ ale dramei, se resorb fatal, după un scurt puseu de radicalizare justițiară. La reflux, țărmul european pare pustiit, tot așa cum sentimentul neputinței colective devine dominant. Asta și pentru că taberele clasice – stînga progresistă vs dreapta conservatoare – folosesc atacurile teroriste doar ca pretext în războiul lor pro sau contra relativismului etic. Pe de o parte, umaniștii favorabili imigrației, care văd războiul din Siria ca pe un nou fruct otrăvit al “imperialismului“ occidental. Pe de altă parte, cruciații virtuali, care tună și fulgeră contra islamului (redus la detestarea legitimă a jihadismului). Bieții noștri lideri sînt practic striviți între aceste curente și adoptă politica struțului, amînînd orice decizie. Pentru că asta pare să fie dilema democrațiilor postmoderne: orice decizie, fiind imediat și masiv contestată, antrenează pierderea unor voturi. Adică năpasta de care orice politician vrea să scape!

Decorul acesta de chermeză sîngeroasă, în care nu mai știi care-i granița dintre realitate și proiecțiile sale din lumea digitală, are trista vocație de a hrăni o nevroză colectivă din care nimic bun nu poate rezulta. Practic, fiecare face ce vrea… Curajoșii continuă să ia avionul și să meargă în locuri aglomerate, pentru că „frica nu e o soluție“. Cei mai temători votează (fie că o spun sau nu) partide tot mai dure, care promit „stoparea“ imigrației ilegale, deși știu că acest lucru nu e posibil nici întru totul, nici dintr-o dată. Căldiceii, care formează majoritatea moral indiferentă, oscilează între fatalismul lui „fie ce-o fi, atîta vreme cît am scăpat de data asta“ și „nu-i dracul atît de negru“ (în fond, aprozaristul arab din colțul străzii mele pare un tip cumsecade). Cu alte cuvinte, noi facem ce ne taie capul, în funcție de nivelul propriu de educație, de siguranța personală oferită clasei de mijloc (dacă facem parte din ea) sau de fluxul incontrolabil al unor „trăiri negative“ pe care căutăm să le temperăm rațional. Problema cea mai gravă este că nu mai avem baza valorică pe care s-ar putea construi un mandat politic paneuropean. Profesioniștii „toleranței“ și cei ai „urii“ ocupă jumătăți diferite pe Facebook, nu dialoghează, se acuză de ce-i mai rău și îi lasă pe lideri în spațiul unor semnale contradictorii, care se anulează mutual.

Ce să facă, de pildă, creștinul practicant în această situație de asediu terorist? Să rămînă calm, să recitească paginile patristice despre legitimitatea războiului defensiv, să caute media dintre ospitalitatea filantropică și reafirmarea nucleului iudeo-creștin al civilizației europene, care are dreptul să supraviețuiască, odată cu patrimoniul, familiile și viețile noastre personale. Sînt de acord că e un echilibru greu de găsit și încă mai greu de păstrat. Important e să nu nesocotim virtutea moderației doar pentru că nu face rating. Numai ea poate măcar încerca să diminueze isteriile cripto-fasciste și sinuciderile potențiale prin utopia necenzurată a corectitudinii politice. Apropo de ea: nici un om rezonabil nu-i cere dispariția, cît atenuarea unor excese care ne-au instalat într-o distopie orwelliană. Apărarea colectivă devine o vorbă goală dacă îți petreci viața făcînd poliția cuvintelor care „ofensează“ sau dacă, în loc să cauți soluțiile unor probleme reale, te învinovățești tot pe tine, om occidental, în numele unor procese de intenție și delicte de opinie imaginare. 

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.
Zizi și neantul jpeg
Familie și mese
Am crescut, prin anii 1970, cu o definiție mai curînd Disney a familiei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Copilul care recită poezia
Bine că măcar poeziile de slavă și preamărire au dispărut, însă nu se știe pînă cînd.
p 20 Kemal Kili‡daroglu WC jpeg
Pluralism religios: democratul turc şi monarhul englez
În Europa larg secularizată, monarhul englez a celebrat Polul divin şi universalitatea iradierii lui.
Theodor Pallady jpeg
Populus Dei
„Mediile bisericești înalte" au văzut în simpla adunare a laicatului un soi de reformă protestantă!
P2000594 1 jpg
Mai, RDW și București
RDW reușește, în fiecare an, să aducă în lumina reflectoarelor un număr impresionant de artiști, designeri și arhitecți
E cool să postești jpeg
Ne pierdem copiii?
„Noi, adulții, sîntem cei care dăm exemplu copiilor, iar azi acest exemplu e cel mai rău imaginabil cu putință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Urmăriți derularea scandalului „The Romanian deal” în care e implicat fiul (cam pușlama, după părerea mea) președintelui Biden. Vor ieși la iveală lucruri incredibile! (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Plecări / Sosiri
Îmi place să-i văd pe oameni regăsindu-se.
Zizi și neantul jpeg
Pe geam
Geamul meu din Giurgiului doar dusese mai departe, pe scurtă durată, mitul Zînei Mării, jucîndu-se cu privirea mea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fără
„Un cappuccino fără cofeină, vă rog!”
E cool să postești jpeg
Jocul cu păpuși
Totuși, în ciuda mesajului care s-a dorit a fi o conștientizare a diversității corpurilor umane, copiii i-au spus „Barbie cea grasă”.
Natalia Manoilescu Dinu jpg
Inima și harul
Sfîntul Duh, în schimb, înflăcărează, cu o dragoste nemărginită pentru făpturile Sale, inima în care locuieşte.
p 20 Jaroslav Pelikan WC jpg
Păcat și predestinare
Omul are puterea de a păcătui sau de a nu păcătui; altminteri, el nu ar putea fi condamnat sau mustrat, sau povăţuit, sau chemat la judecată.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Mai mulți amici gurmanzi mi-au lăudat un nou restaurant nepalez din București; se cheamă – cum altfel? – „Casa Tănase”. (M. P.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cine vă cumpără florile?
Ne găsim motivații desăvîrșite din punct de vedere arhitectural ca să nu recunoaștem că, undeva pe parcurs, n-am tras de cîrmă în direcția bună.

Adevarul.ro

image
Profesor la Stanford: „Sunt 100% sigur că extratereștrii sunt pe Pământ de mult timp”. Când ne-ar putea contacta
Un profesor de la Universitatea Stanford susține că extratereștrii au fost pe planeta Pământ și sunt „încă aici”. El arată că experții lucrează la proiecte de inginerie inversă pe rămășitele unor OZN-uri care s-au prăbușit.
image
Noua modă la nunțile românești. Mirii renunță la o tradiție consacrată, tot mai greu de digerat
Sezonul nunţilor este în toi și viitorii miri trebuie să fie la curent cu tot ce e nou în materie de organizat evenimente. Tinerii vor să se modernizeze, fără să-și supere prea tare familiile care țin la tradiții.
image
Liniștea vieții la țară, spulberată de vecini cu apucături de oraș. „Dacă-ți ia foc casa, vecinii sting incendiul sau filmează cu telefonul?“
Comunitatea „Mutat la țară - viața fără ceas” l-a impresionat chiar și pe europarlamentarul Dacian Cioloș care vorbește despre „bucuria unei vieți simple și așezate”. Un membru al comunității povestește despre o situație care pare, aparent, incredibilă la sat.

HIstoria.ro

image
Crucificarea lui Hristos i-a apărut în vis lui Salvador Dalí
Dalí a precizat că a avut un vis în care i-a fost dezvăluită importanța înfățișării lui Hristos astfel.
image
„Dubletul seismic“ din mai 1990 - Ultimele cutremure majore care au afectat România în secolul XX
Pe 30 și 31 mai 1990, la doar câteva zile după primele alegeri libere (20 mai 1990), în România s-au produs alte două cutremure puternice. Fenomenul de la sfârșitul lunii mai a anului 1990 este cunoscut sub numele de „dublet seismic”.
image
De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu
În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii