Complexul fiului ascultător

Publicat în Dilema Veche nr. 787 din 21-28 martie 2019
Complexul fiului ascultător jpeg

În umbra păcătoșilor convertiți, care zburdă triumfal prin paginile evangheliilor, apar abia schițați și palizi și jenați drepții. Termenul de drept are și el o valoare tehnică. În calendarul creștin, spre exemplu, diferite figuri pozitive ale Vechiului Testament, care nu s-au distins în mod special prin dar profetic, sînt numite drepți, cum e dreptul Simeon, preot al Templului din Ierusalim și traducător al Scripturilor în limba greacă, cel care nu putea să moară pînă ce nu avea să vadă împlinindu-se profețiile, sau cum e dreptul Iov, cel care credea pe bună dreptate că nu greșise cu nimic Domnului ca să merite suferința care se abătuse asupra lui.

Figura emblematică de drept în Noul Testament este, în pilda numită a Fiului risipitor (Luca 15, 11-32), dar care mai degrabă ar trebui să se numească a Tatălui iubitor și iertător, fiul care a rămas acasă, să muncească și să trăiască alături de Tatăl său, fără să ceară ceva pentru el și care, văzînd exuberanța primirii pe care Tatăl o acordă fratelui său celui obraznic și păcătos, are o tresărire de emoție negativă. Scena în care apare fiul ascultător ocupă destul de mult loc în economia pildei și raportat la alte pilde neotestamentare (opt versete), și merită recitită integral. Întorcîndu-se de la cîmp, obosit după o zi de muncă, căci scena se petrece într-o zi de muncă a săptămînii, în apropierea casei, fiul cel mare aude cîntece și jocuri, iar inima i se strînge atît de tare încît nici măcar nu vrea să intre în casă: „Şi, chemînd la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea. Iar ea i-a răspuns: Fratele tău a venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. Şi el s-a mîniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. Însă el, răspunzînd, a zis tatălui său: Iată, atîţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei. Dar cînd a venit acest fiu al tău, care ţi-a mîncat averea cu desfrînatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat. Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sînt. Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.“ (Lc. 26-32)

Parcă ne țiuie în urechi urletul disperat „Ți-a mîncat viața cu nerușinatele!“ al fratelui ascultător și muncitor, ascet și împlinitor al rînduielii, care nu mai înțelege nimic din ordinea morală, cea care zice „după faptă și răsplată“, „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte“, care a fugit cu sughițuri și degete mușcate de desfrînatele acelea care, tot după Lege, „se bat cu pietre“.

Răspunsul blînd și îndurerat al Tatălui îi descoperă fiului ascultător ceva ce acesta pare să fi uitat în ascultarea sa, anume scopul ascultării: „Tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sînt“. Ascultarea nu este un efort în vederea unei gratificări finale, ci este intrarea într-o simbioză cu Tatăl. Avînd în vedere totuși miza mistică a pildei, nu putem să ne debarasăm de sensul primar al celor două cuvinte-cheie din pildă. Fiul obraznic, cînd pleacă, își cere partea lui din avere, dar cuvîntul grecesc este ousia, care înseamnă în primul rînd ființă, deci el își cere partea lui de ființă despărțită și desprinsă din a Tatălui. De aceea, nemaibeneficiind de alimentarea constantă din Ființa infinită a Tatălui, fiul acesta ajunge să o consume și să constate caracterul ei finit, de vreme ce și-a desprins o bucată finită. De asemenea, reproșul fiului ascultător exprimă aceeași idee de avere prin cuvîntul bios, care înseamnă viață, dar și rația necesară pentru a o întreține. Nici el nu a înțeles că viața Tatălui este infinită și nu poate fi consumată. Consumarea vieții se petrece numai prin desprindere și înstrăinare, iar rămînerea în ascultare înseamnă adăparea din viața nesfîrșită a Tatălui.

Cum de s-a ajuns ca fiul ascultător să risipească mai mult decît fiul risipitor, adică să nu realizeze că, hrănindu-se permanent din ființa nesfîrșită a Tatălui, el beneficiază de mai multă decît partea sa? Și fiul ascultător caută de fapt autonomia, caută autorealizarea, iar într-un plan uman succesiunea, iar în limbaj girardian substituirea în locul Tatălui. El nu vrea să intre să mănînce cu Tatăl și cu fratele lui, căci ar fi vrut și el să meargă să petreacă exterior, cu „prietenii“ lui. El are același obiectiv prin ascultare ca și fiul obraznic, de a se autonomiza față de Tatăl.

Ascultarea sau împlinirea poruncilor sau a Legii este de fapt un tîrg cu divinitatea în vederea satisfacerii acelorași obiective exprimate în pilda Bogatului căruia i-a rodit țarina astfel: „Suflete, ai multe bunătăţi strînse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănîncă, bea, veseleşte-te“ (Lc 12, 19).

Dacă cercetăm și alte figuri din această tipologie, cum ar fi fariseul din pilda Vameșului și fariseului, sau tînărul bogat, cel care pentru a moșteni împărăția cerurilor din fragedă tinerețe împlinea poruncile, dar căruia îi lipsește disponibilitatea de a se debarasa de averile sale și de a-i urma lui Hristos, sau fariseul care se îndoiește de profetismul lui Iisus cînd acesta acceptă proximitatea unei femei păcătoase, atunci începem să deslușim ce probleme vede Iisus din Nazaret cu această categorie de ascultători.

Virtutea fiului ascultător descrie poziția lui într-o triangulație formată din el, Tatăl și celălalt (fiul risipitor / vameșul / femeia păcătoasă). Virtutea lui are nevoie de un termen de comparație, de celălalt, de contextul social, pentru a putea fi măsurată și valorificată. Fiul ascultător e în competiție pentru favoarea Tatălui și încearcă să-l seducă prin ascultarea lui. Se aplică deci foarte bine teoria lui René Girard despre dorința mimetică și triangulație. Fiul ascultător are o prăbușire psihică fiindcă crede că celălalt, fiul risipitor, a fost mai eficace în opera de seducție.

Soluția nu este risipirea ființei pînă în pragul autoanihilării, precum copiii care se zgîrie pe față ca să atragă atenția părinților. Tatăl nu a plecat în căutarea fiului risipitor. Libertatea presupune și actul asumat al plecării, dar și pe cel al întoarcerii. Riscul căderii în abis i-a rămas integral fiului risipitor. El putea să nu mai găsească suficientă putere în sine pentru a se întoarce. Tatăl i-a ieșit în întîmpinare cînd acesta și-a formulat intenția interioară de a reintra în contact cu Tatăl, de a-și re-cunoaște Tatăl. Fiul risipitor admite binele intrinsec care iradiază din Tatăl asupra universului pe care îl patronează și vrea să se așeze la marginea acestui univers și pe cea mai mică treaptă ierarhică a lui. Pîinea care se distribuie pînă și celor mai exteriori este ființa (ousia) Tatălui. Acesta este singurul avantaj al fiului risipitor asupra celui ascultător.

Ce-i rămîne atunci fiului ascultător, dacă plecarea din ființa Tatălui nu este o opțiune rațională? Să-și trăiască ascultarea ca și cum ar fi fiul risipitor, asumînd vicarial, adică în locul fratelui risipitor, dinamica revenirii la Tatăl, urcarea dinspre poziția cea mai exterioară spre centru pînă cînd conștientizează că toate ale Tatălui sînt ale sale. Dacă punctul terminus este unirea cu Tatăl (îmbrățișarea fiului risipitor), parcursul permite o convergență și o reunire cu fratele risipitor. Unde sînt doi (cel puțin) adunați în numele Lui, acolo e și El. 

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Destinul trist al Prinţesei Aiko a Japoniei, numită „Cea mai singură prinţesă din lume"
Fiica Împăratului Naruhito trăieşte izolată şi, deşi unii cred că are o existenţă privilegiată, viitorul nu sună bine, în niciuna dintre variantele acceptate de Palat.
image
Un șofer care a sărit la bătaie cu bâta, pus la respect de victimă VIDEO
În baza datelor strânse de polițiști, șoferul a fost reţinut, urmând a fi prezentat magistraţilor cu propunere legală.
image
Cele mai bune trei alimente pe care să le consumi dimineața. Sunt sățioase și nutritive
Micul dejun nu este o masă obligatorie, nu este necesară tuturor. De fapt, e chiar mai indicat să sari peste micul dejun decât să consumi ceva nesănătos. Ideal este să începi ziua cu ceva ușor, nutritiv și sățios.

HIstoria.ro

image
Apogeul și căderea lui Ernest Urdăreanu, favoritul regelui Carol al II-lea
Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut pozițiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoți într-un exil care s-a dovedit definitiv.
image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.