Competiție și concordanță

Publicat în Dilema Veche nr. 858 din 17 - 23 septembrie 2020
Theodor Pallady jpeg

Pînă la 1800, cultura Țărilor Române a fost marcată de modele bizantino-slave (în ambianța unei renovatio philocalica), iar de atunci înainte s-a subordonat modelelor occidentale, producînd astfel bazele politice ale unității naționale și intrarea gradual-sincronică în cadrele mentale specifice modernității. Oscilația Orient-Occident continuă pînă azi, cu hașururi geopolitice și tensiuni legate de așezarea paradigmei ortodoxe într-o societate seculară. În fond, tocmai aspectul hibrid al acestor confluențe/conflicte mentalitare asigură „specificul” (și savoarea) identității românești, în contextul ei deopotrivă regional și european. Raportul dintre creația autohtonă „originală” și importul cultural din Occident e dezechilibrat, mai ales după comunism, cînd eliminarea cenzurii a provocat o disproporție tot mai dramatică: e suficient să intrăm într-o librărie, pentru a nota că 80% din titlurile oferite reprezintă traduceri. Practic, tot ce ar putea scrie/gîndi sau articula în registrul celorlalte arte un creator român a fost deja exprimat în culturile majore, sub forme complete, sistematice, organic asimilate în sfera academică și de publicul educat. Cultura națională e volens-nolens „occidentală” și cînd practică paseismul nostalgic, și cînd cochetează cu avangarda ideilor.

„Leviții” noștri sînt un trib sacerdotal de traducători, o sectă depresivă sau entuziastă de interpreți ai unor variațiuni pe teme date. De fapt, însăși ideea de „cultură națională” suferă declinul relativ al statelor-națiune, prinse în fluxul aculturației globale. Centrele ideatice ale umanității sînt azi metropole precum Londra, Berlin, Paris, New York, Los Angeles, Singapore, Seul, Tokyo, Shanghai, mari aglomerații cosmopolite, alimentate (la nivelul cercetărilor sofisticate) de către primele o sută de universități. Prin urmare, sarcina de căpătîi a elitei intelectuale românești rămîne sincronizarea cu aceste centre: performanța noastră ține, tehnic, de viteza traducerii și de amploarea dezbaterii interne cu privire la limbajele normative acreditate în amintitele Republici intelectuale (și sedii ale celor mai productive industrii culturale).

Reflecțiile anterioare mi-au fost sugerate de răsfoirea volumului Ierusalim. Biografia unui oraș, de Simon Sebag Montefiore (Editura Trei). Genul acesta de „sumă” – compusă de un bestselling author profesionist, asistat de echipe care scutură arhivele – închide subiectul pentru cel puțin două decenii... Sigur, avem dreptul de a spera că un istoric român va aborda la rîndul său nu atît istoria Ierusalimului (de la regele David pînă azi), cît pe cea a relațiilor „noastre” cu centrul monoteismelor: pelerinaje, danii, cronici de călătorie, interferențe diplomatice, reflexe literare și altele. Cam așa stau lucrurile cu orice piesă din marele puzzle al cunoașterii: piesele sînt pe tablă, tot mai bătrînește așezate, iar noi completăm desenul printr-un racord românesc. Nu prea putem veni cu capitole insolite (decît dacă autorii sînt instalați în mari centre academice apusene și profită de ansamblul oportunităților specifice), însă avem șansa/obligația de a privi aventura umană și dinspre București, demonstrîndu-ne astfel prezența istorică și concordanța civilizațională. Cu alte cuvinte, jucăm holistic, dar numai dintr-o perspectivă parohială. Și nu-i nimic rău ori anormal în obligatoria relație cu focarele amintite: mai toate popoarele mici și mijlocii practică acest sport, fără complexe de inferioritate. Abia o asemenea dinamică atestă maturitatea noastră culturală, depășirea feluritelor patologii „nombriliste” și senzația aferentă că sîntem „altfel”, căci singuri pe lume. Între unicitatea exaltată provincial și solitudinea ontologică nu există soluții de continuitate, chiar dacă ideologia naționalistă (sub feluritele sale declinări) pare să sugereze fatala lor suprapunere. La urma urmelor, parazităm pe gratis – sau asimilăm creator – travaliul cognitiv al unor mari națiuni „avansate”, care-și consolidează preeminența într-o cheie generoasă și incluzivă, din care toată lumea iese cîștigată.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.