„Cine nu adună cu Mine risipeşte“

Publicat în Dilema Veche nr. 689 din 4-10 mai 2017
„Cine nu adună cu Mine risipeşte“ jpeg

Există în Evanghelii vreo bază pentru a construi un spirit comunitar, o identitate religioasă, o ortodoxie? Se poate extrage un criteriu de distincție între cei dinăuntru și cei din afară? Întrebarea se izbește de portretul paradoxal al proorocului din Nazaretul Galileii, care sparge sistematic orice frontieră comunitară, socială și religioasă: laudă credința păgînilor (sutașul și femeia cananeancă) pe care de alt-fel îi vizitează în repetate rînduri (Tir și Sidon, Gadara, Samaria), își alege interlocutori privilegiați printre femei (Maria, sora Martei, Maria Magdalena, femeia samarineancă), vameși și o gamă largă de estropiați cărora societatea timpului le-a rezervat un semnificativ loc în marginea ei (orbi, șchiopi, surzi, leproși, demonizați), supune ritualul nevoilor și neputințelor omenești (Sabatul este pentru om), iar cînd este întrebat care sînt condițiile mîntuirii răspunde prin îndemnul de iubire față de Dumnezeu și de aproapele. Învățătura lui Hristos este universală prin absența unui conținut dogmatic limitativ. Și deodată cade ca o sentință versetul: „Cine nu adună cu Mine risipește“, care de fapt precizează prima parte a versetului 30, „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea“. Piatră de poticnire pentru lectura unui Iisus ultraliberal. Evangheliștii Matei și Luca (Luca 11, 23) citează versetul în același context, în răspunsul la acuzația fariseilor că Iisus scoate demonii cu Beelzebul, căpetenia demonilor, și formulează imaginea opoziției radicale între două împărății. Între acestea trebuie operată alegerea. Imperativul acestei alegeri, al deciziei spirituale, se regăsește în ansamblul parabolelor receptivității și disponibilității, după cum le-a denumit Andrei Pleșu, al căror înțeles îl formulează cu maximă concizie astfel: „În universul parabolelor, nimeni nu e exclus în mod arbitrar și nedrept, dar nimeni nu e inclus în mod necondiționat.“* Condiția este de a aduna cu Hristos.

Dar presupune această alegere adeziunea la un conținut dogmatic sau la un grup cultic, la un corp social, la o comunitate? Răspunsul vine la Marcu 9, 38-41: „Şi I-a zis Ioan: Învăţătorule, am văzut pe cineva scoţînd demoni în numele Tău, care nu merge după noi, şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi. Iar Iisus a zis: Nu-l opriţi, căci nu e nimeni care, făcînd vreo minune în numele Meu, să poată, degrabă, să Mă vorbească de rău. Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi. Iar oricine vă va da să beţi un pahar de apă, în numele Meu, fiindcă sînteţi ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-şi va pierde plata sa.“

Iar în Evanghelia după Luca 9, 49-50, răspunsul este formulat: „Nu l opriţi; căci cel ce nu este împotriva voastră este pentru voi“. În parte, contradicția dintre cele două răspunsuri către faresei și către Apostoli se rezolvă prin diferența între singular și plural. A fi cu Iisus este o decizie spirituală individuală, a fi cu grupul Apostolilor care-L urmează pe Iisus este o circumstanță omenească și temporală. Tema competiției și diversității în utilizarea darurilor divine apare deja într-un răspuns al lui Moise: „Atunci a alergat un tînăr şi i-a spus lui Moise, zicînd: «Eldad şi Medad profeţesc în tabără». Şi răspunzînd Iosua, fiul lui Navi, cel ales dintre apropiaţii lui Moise, a zis: «Domnul meu Moise, opreşte-i!» Moise însă i-a zis: «Nu cumva eşti gelos pe mine? O, de-ar fi toţi profeţi în poporul Domnului cînd Îşi trimite Domnul duhul peste ei!» Apoi s-a întors Moise în tabără, el şi bătrînii lui Israel.“ (Numerii 11, 27-29)

Manifestarea harului divin nu răspunde unei logici ierarhice, el este liber să sufle unde vrea. Există însă și situația în care adeziunea este mimată sau folosită ca alibi pentru consolidarea unui sistem de putere. Adeziunea la Hristos și beneficiul harului care rezultă presupun renunțarea la orice utilizare socială a acesteia. Puterea spirituală indică renunțarea la puterea socială. În finalul marii predici de pe Munte din Evanghelia după Matei, Iisus avertizează asupra pericolului falșilor prooroci, care deturnează puterea spirituală: „De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.“ (Matei 7, 21-23)

Alegerea spirituală trebuie asumată adînc în sine. Apelul la numele lui Iisus ca la o formulă magică nu funcționează. În Faptele Apostolilor (19, 13) este relatată tocmai o asemenea încercare de uzurpare, în care fiii unui arhiereu Scheva pretind că alungă duhurile rele cu numele lui Iisus. Formula pe care o folosesc, de altfel, denotă distanța cognitivă: „Vă jur pe Iisus, pe Care-l propovăduieşte Pavel“. Demonii sînt primii care sesizează impostura și se răzbună.

Adeziunea nu are o expresie dogmatică și nu îmbracă forma unei solidarități de grup sau de practică cultică și spirituală, dar trebuie să și verifice profunzimea și sinceritatea tocmai prin îndepărtarea de orizontala raportării la grupul social și să păstreze numai verticala relației cu Iisus.

Confuzia planurilor, amestecul împărățiilor, slujirea la doi stăpîni sînt sursa smintelii: „Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.“ (Matei 18, 7). Adeziunea spirituală nu impune o demarcare socială sau micro-comunitară („Eu sînt al lui Pavel, iar eu sînt al lui Apollo, iar eu sînt al lui Chefa, iar eu sînt al lui Hristos!“, I Corinteni 1, 12), dar presupune o conștientizare interioară completă și puternică. Astfel, criteriul ortodoxiei hristice este întîlnirea personală cu Hristos, în ascunsul inimii, și se formulează ca mărturisirea lui Petru în răspuns la chemarea lui Hristos: „Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvîntul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.“ (Ioan 5, 24) Pentru ca ortodoxia să devină publică și istorică a fost nevoie de reîntoarcerea spiritualului în social. Produsul acestei reîntoarceri s-a numit Noul Israel sau Biserica, iar rolul său istoric a fost de a aduna la Hristos toate neamurile, pînă la capătul pămîntului, dezvăluindu-le misterul întîlnirii personale. 

* A. Pleșu, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste, Humanitas, 2012, p. 56. 

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est European al Academiei Române.

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.