Cele două infinităţi ale textului

Publicat în Dilema Veche nr. 110 din 2 Mar 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

despre o conferinţă a lui Moshe Idel De curînd, Centrul de Studii Ebraice de la Universitatea din Bucureşti a găzduit, graţie lui Andrei Oişteanu, o conferinţă a profesorului Moshe Idel asupra teoriei Textului sacru în curentele mistice ebraice. La savoarea materiei principale, expunerea a adăugat bobul picant al afinităţilor reductive pe care deconstructivismul postmodern le întreţine, adesea extrem de mediat, cu modul de lectură şi de interpretare proprii Cabalei. Născut în România, Moshe Idel, eminent specialist în gîndirea mistică ebraică, este succesorul perfect al lui Gershom Scholem. Perfect fiindcă valorifică formidabile intuiţii şi linii de studiu scholemiene, luînd în acelaşi timp distanţă critică faţă de anumite teorii ale maestrului şi propune alternative, perspective noi de studiu, precum cea panoramică. O seamă dintre cărţile lui Moshe Idel - profesor la Universitatea din Ierusalim, cercetător la Institutul Shalom Hartman, visiting professor la Universităţile Yale, Harvard, Princeton, la Écoles des Hautes Études - au fost traduse în româneşte. Printre ele: Mesianism şi mistică, trad. Ţicu Goldstein, Editura Hasefer, 1996; Cabala. Noi perspective, trad. Claudia Dumitriu, Editura Nemira, 2000; Hasidism între extaz şi magie, trad. Any Florea, Editura Hasefer, 2001, Perfecţiuni care absorb. Cabală şi interpretare, prefaţă de Harold Bloom, trad. Horia Popescu, Editura Polirom, 2004. Volumul din urmă, superb, axat pe uluitoarele, complicatele îndrăzneli exegetice ale Cabalei, conţine dese reflecţii asupra statutului postmodern al textului. Conferinţa de la Bucureşti utiliza poanta unei anecdote academice. J. Derrida, în La Dissémination, invocă, drept sprijin pentru teoria sensurilor infinite proiectate de cititori în text, spusele unui maestru hasid, R. Levi Iţhak din Berdicev, citate via Gershom Scholem. Filozoful deconstructivist se declara însă pe de-a-ntregul inocent în ce priveşte arborescenţa hermeneutică a misticii ebraice. "N-am citit nimic în zona asta", îi replică el lui Moshe Idel, cînd cel din urmă îi atrage atenţia asupra filiaţiei. "N-aţi citit, dar aţi citat", sună verdictul, la care profesorul Idel a adăugat că a rămas totuşi în relaţii destul de bune cu Derrida. Culmea, semnificativă, a anecdotei, este că, în inocenţa sa, Derrida răstoarnă pentru nevoile cauzei postmoderne statutul maestrului din Berdicev. Cel care era pentru hasidimi o culme a rigorii ortodoxe şi a evlaviei, omul atît de intim cu Dumnezeu încît îi cerea socoteală pentru greşelile Lui, devine în lectură postmodernă, un rabin "ateist". Pornind de la personajul şi de la tema mistică în dispută - cea a literelor de foc alb şi negru, din care e alcătuit textul Torei - profesorul Idel a adus complemente şi precizări cu privire la un domeniu de studiu în şantier: teoria textului şi a interpretării pe versantul tradiţional ebraic şi cel postmodern; metamorfozele unui tip tradiţional, dar excentric de exegeză care, laicizat (încă incomplet), ajunge în centrul pieţei intelectuale postmoderne; diferenţa capitală între principiul plenitudinii de sens şi principiul suspiciunii după care se conduc cele două concepţii. În perioada Antichităţii tîrzii, după distrugerea Templului din Ierusalim, tradiţia ebraică cunoaşte o a doua adaptare a logicii sale interne, care e centrată de aici înainte nu pe sanctuar şi sacrificu, ci pe Tora şi pe lectura-studiul-interpretarea Textului; din topocentrică, devine bibliocentrică. Ori mai precis, spaţiul central şi integrator al sanctuarului este înlocuit de spaţiul central şi integrator al Cărţii sacre, cu multiplele ei sensuri, nivele, dimensiuni. În curentele mistice, Tora devine un "mezocosmos" în expansiune (spune Moshe Idel în volumul Perfecţiuni care absorb). Conform principiilor hermeneutice ale Cabalei, Textul ajunge să integreze în sine, prin foarte rafinate şi complexe analogii, lumea, omul şi pe Dumnezeu. La un nivel mai elemental decît cel al discursului şi al semanticii lui, literele transcendente ale alfabetului sînt considerate principiile şi agenţii creaţiei. Combinaţiile lor nu sînt numai eide ale făpturilor şi nivelelor cosmosului, ci, proiectate din mintea divină, sînt chiar structurile care ţin şi vivifiază entităţile creaţiei. Textul sacru e un organism cu numeroase niveluri - de la Tora înfăşurată, "împăturită", strînsă în Dumnezeu, la cea primordială, scrisă, şi la cea orală - care acoperă întreg realul. Cabala are o adîncime verticală vertiginoasă, care cuprinde lucrurile concrete ale lumii de aici, etajele sufletelor umane şi cele ale regatului divin. Prin ea circulă, descendent şi ascendent, fluxul vieţii lui Dumnezeu. Am menţionat stîngaci cîteva frînturi dintr-o tematică uriaşă, care se dezvoltă începînd din secolul al III-lea, cu Sefer Ieţira, trece prin marile ramuri şi momente ale Cabalei, prelungindu-se în hasidism. Superbele texte invocate de Moshe Idel în Perfecţiuni care absorb şi cadrele conceptuale pe care le propune în urma analizei lor nu pot fi rezumate. În modelul de clasificare propus de el, Cabala cu dominantă magică are drept obiectiv atragerea fluxului divin către lumea de jos; Cabala teosofic-teurgică are o orientare complementară, propunîndu-şi nu numai contemplarea, ci şi influenţarea sferelor divine; Cabala extatică se concentrează pe purificarea intelectului uman pentru a fi capabil de unio mystica. Dar una dintre ideile-forţă ale Cabalei este că misticul are în grijă acest uriaş organism, este coresponsabil pentru circulaţia fluxului divin între nivelurile Textului, pentru comunicarea şi unirea lor. Iar ea decurge din ideea intimităţii dintre Autor şi text, prelungită de intimitatea între Autor-text şi interpret. Una dintre expresiile acestei idei e de aflat într-un complex de teme pe care l-aş numi "analogia inversă a suportului" unde e înscris Textul. În literatura midraşică apare tema pergamentului: dacă textul concret este înscris, aici jos, pe piei de animale, Tora transcendentă, primordială e înscrisă pe pielea braţului ori a frunţii lui Dumnezeu; face parte, inseparabil, din corpul şi din "biografia" Lui; constituie mintea şi actul lui, manifestate pe propria Lui "suprafaţă". După o altă interpretare, înrudită, transcendenţa Lui, inseparabilă de Text, se oferă contemplaţiei chiar în imaginea textului scris (reprodus, de aceea, cu extremă rigoare de copişti): textul nu e compus, grafic vorbind, doar din traseul literelor, ci din ansamblul litere-fond alb, din raportul de contururi negre şi de spaţii albe care le suportă. Fondul alb al ruloului, care cuprinde literele din interiorul lor şi din afară, este pentru cabalist, un analogon, dacă nu chiar prezenţa, pe nivelul lumii noastre, a Infinitului divin (Ein Sof) din care decurg toate nivelurile Textului, care le susţine şi le vivifiază. Astfel privit, raportul spaţiu alb-litere negre se inversează ca intensitate a semnificaţiei. Sensurile (considerate infinite de cabaliştii medievali) depuse în grafia textului apar drept efectiv purtate/înconjurate/emanate de o infinitate de grad superior, de infinitul divin. Infinitatea de sensuri a textului, spune Moshe Idel, este concepută ca fiind în rezonanţă cu natura Autorului. Cititorul-interpret are în faţa ochilor o imagine a Autorului-text întrepătrunşi, în care infinitul Unuia se comunică celuilalt. În sfîrşit o a treia temă, valorificată teosofic de autorii de la sfîrşitul secolului al XIII-lea şi de cei hasizi, precum R. Levi Iţhak din Berdicev, este cea a dublei condiţii al literelor Torei. Tora e scrisă cu litere de foc negru pe foc alb şi arde astfel în faţa lui Dumnezeu (focul fiind animat, conform anumitor texte, de suflul rugăciunii, al studiului, al meditaţiei întreprinse de interpret). Or literele de foc alb sînt considerate drept luminozitate a Infinitului divin care circulă, ca prin nişte "canale" sau "tuburi", spune Moshe Idel, prin organismul Cărţii şi al lumii, infuzîndu-le sensuri nesfîrşite. În cele trei imagini şi concepţii hermeneutice, suportul textului are o densitate de fiinţă şi de sens mai mare decît textul în sine. Spaţiul alb e locuit, ocupat, animat de Autor care asigură sensurilor infinite ale textului consistenţă, precizie, stabilitate. În continuitate cu teoria Cabalei, teoria deconstructivistă a textului a păstrat ideea infinităţii sensurilor, dar l-a îndepărtat pe autor (declarat retras din operă, absent ori decedat). Nu mai este vorba despre un infinit care se actualizează prin sinteză verticală, precum în cazul lecturii-interpretării mistice. Este un indefinit de sensuri acumulate datorită mecanismului inerent limbajului şi contribuţiei cititorilor-interpreţi care, proiectîndu-şi propriile interpretări în "spaţiile albe" ale textului, se exprimă pe ei înşişi. Asistăm la interpretări conduse de cititori sau interpreţi "slabi", spune Moshe Idel, fiindcă sînt determinaţi de mecanismul limbajului, de subiectivitate şi de contingenţe istorio-culturale, în absenţa autorului textului. În teoria hermeneutică tradiţională, atît Autorul cît şi interpretul textului sînt puternici, fiindcă unul cuprinde şi statuează, iar celălalt actualizează sensurile textului. Teoria postmodernă a interpretării, spune profesorul Idel, este una "democratică" şi orizontală. Teoria tradiţională este una ierarhică (postulează etajele multiple ale Textului şi comunicarea, prin ele, între interpret şi Autor). Este de asemenea o teorie de tip "aristocratic": interpretul recunoaşte infinita superioritate şi prezenţă a Autorului (sau autoritatea unor scriitori inspiraţi), se lasă modelat de Carte (asimilat de Tora), aspiră la cunoaşterea Autorului, dacă nu chiar la uniunea cu el. Două nuanţe sînt aduse acestei tipologii. Pe de o parte, teoria aristocratică nu presupune "anihilarea" ori "înrobirea" interpretului. Dimpotrivă, cabalistul consideră că prin interpretare îşi realizează propria personalitate, îşi pune în act statura spirituală completă, latentă, ea însăşi, printre înţelesurile Textului. Pe de altă parte, profesorul Idel atrăgea atenţia, la conferinţa de la Bucureşti, asupra unui stupefiant paradox în atitudinea lui Derrida. Interpretul laic, democratic, nedispus să recunoască prestigiul autorului textului şi nici măcar prezenţa lui, simte totuşi inconturnabila nevoie de a-şi susţine teoria printr-un citat, prin invocarea unei autorităţi: cea a lui Levi Iţhak din Berdicev, rabinul "ateist". Analizînd peisajele hermeneutice ale Cabalei, Moshe Idel ne pune totodată în faţă o atitudine de lectură adecvată "perfecţiunilor care absorb": încrederea mobilizatoare, formativă în plinătatea de sens a operei.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Destinul trist al Prinţesei Aiko a Japoniei, numită „Cea mai singură prinţesă din lume"
Fiica Împăratului Naruhito trăieşte izolată şi, deşi unii cred că are o existenţă privilegiată, viitorul nu sună bine, în niciuna dintre variantele acceptate de Palat.
image
Un șofer care a sărit la bătaie cu bâta, pus la respect de victimă VIDEO
În baza datelor strânse de polițiști, șoferul a fost reţinut, urmând a fi prezentat magistraţilor cu propunere legală.
image
Cele mai bune trei alimente pe care să le consumi dimineața. Sunt sățioase și nutritive
Micul dejun nu este o masă obligatorie, nu este necesară tuturor. De fapt, e chiar mai indicat să sari peste micul dejun decât să consumi ceva nesănătos. Ideal este să începi ziua cu ceva ușor, nutritiv și sățios.

HIstoria.ro

image
Apogeul și căderea lui Ernest Urdăreanu, favoritul regelui Carol al II-lea
Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut pozițiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoți într-un exil care s-a dovedit definitiv.
image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.