Ce fel de elite?

Publicat în Dilema Veche nr. 877 din 28 ianuarie - 3 februarie 2021
Ce fel de elite? jpeg

Ni se tot spune că „Dumnezeu e mort“. Dar, ciudat, surogatele lui înfloresc. Credinţele de tot felul prosperă. Chiar cele mai brute, mai îmbîrligat absurde. Exemplul la îndemînă astăzi e, desigur, crezul susţinătorilor extremişti ai lui Trump, fie ei conspiraţionişti ori creştini evanghelici. Pentru ei, ex-preşedintele american e „salvatorul“. E „alesul lui Dumnezeu“. Unii pretind că a lucrat (şi va mai lucra) – în mod ascuns – la combaterea unei conspiraţii – ascunse – care urmăreşte să mineze neamul omenesc. Invitat de curînd la un post TV, un QAnon-ist român (iată, globalizarea nu ne-a ocolit) a dezvăluit proaspăta armă a „duşmanului“: vaccinul anti-COVID-19 e făcut ca să ne ucidă pe mai toţi. Dar cum am ajuns să aflăm cu toţii de acest război planetar hiper-ocult? Păi, ăsta e rolul informatico-militaro-religios al adepţilor: să dea lupta pe faţă, exaltîndu-i secretul. Ei ar fi „serviciul de comunicare“ al armiei Trump, vestitorii bătăliei salvatoare. Dacă ai ceva respect pentru raţiune şi pentru realitate, nu poţi decît să dai din umeri în faţa unor asemenea elucubraţii. Ca şi alte scenarii conspiraţioniste, „credinţa în Trump“ selectează din realitate ceva detalii, le amestecă într-un sos apocaliptic gata preparat, bate cîmpii cu morgă ştiutoare. Dar prinde la cîte unii. De ce?

Una dintre explicaţii – s-a spus – e că adepţii conspiraţiilor îşi construiesc prin ele un scenariu de decodare simplistă şi globală a lumii. În care, ar fi de adăugat, ei joacă un rol valorizant, înalt, eroic. Ce-i drept, scenariul QAnon e simplist şi deloc original. Dar nu e deloc simplu. În el, logica e făcută terci pe căi foarte întortocheate, asigurînd insensibiliatea adepţilor faţă de orice critică, orice obiecţie de bun-simţ. „Stăpînitori ai adevărului“ într-o contrarealitate, conspiraţioniştii sînt apropiaţii „alesului“, vajnici combatanţi în lupta pe care au inventat-o. Tot aşa fantazează teroriştii islamişti şi ideologiile care îi inspiră: soldaţi ai lui Dumnezeu, ei luptă ca să-i instituie domnia împotriva Occidentului, distribuit în rolul lui Satana.

Ce poţi spune în faţa unui atare delir care practică, în diferite grade, o violenţă foarte reală? Care aţîţă frica, suspiciunea, ura înăuntrul societăţilor noastre? Ce poţi spune în faţa credinţei pseudo-religioase care subîntinde conspiraţionismele? Sau a grupurilor de creştini evanghelici care au gustat discursul lui Trump şi l-au susţinut din plin? Păi, poţi spune cîteva lucruri de bun-simţ. Poţi încerca puţină răbdare analitică. De pildă, poţi observa că un speculator financiar şi politic nu are nimic de-a face cu figura „alesului“. Că o nemulţumire socio-politică nu te preface într-un combatant al timpurilor de pe urmă.

Un răspuns mai elaborat dă Monseniorul Tomas Halik, teolog catolic şi sociolog al religiilor, profesor la Universitatea Carolină din Praga. El spunea (La Croix, 14.01.2021): „Nici un politician nu e mesia. Datoria profetică a Bisericii include critica productivă şi desacralizarea politicienilor care se prezintă drept salvatori“. Teologul ceh vedea „credinţa în Trump“ şi islamismul radical drept fenomene ale unei categorii care, propunea el, poate fi numită „Pseudo-religia F“. „F“ de la fundamentalism şi fanatism. În aceeaşi categorie includea regimul lui Jaroslaw Kaczynski şi tentativa lui de a face din Polonia un stat catolic autoritar. Cu sprijinul unor episcopi care denunţă „un tsunami de homosexualism mai rău decît comunismul“. Au inventat „un demon“, spune Tomas Halik, „căruia i-au insuflat energia spaimei lor şi l-au aruncat în societate. Or, e întotdeaua periculos să creezi demoni în loc să favorizezi dialogul şi înţelegerea.“.

Care sînt trăsăturile „Pseudo-religiei F“? Potrivit Monseniorului Halik, ele ar fi: un discurs religios selectiv, care serveşte ideologiilor de luptă, dar care contrazice exigenţele etice ale religiilor; pe urmă, aversiunea faţă de o abordare istorică şi hermeneutică a religiei (ce e drept, nici „dărîmătorii de statui“ nu au gust pentru cunoaşterea/studiul istoriei, au poftă doar s-o rescrie după un scenariu la modă); intoleranţa, pretenţia de monopol asupra adevărului; în sfîrşit, atenţia scăzută faţă de conţinutul religiei, pe cînd temperatura emoţională devine motorul adeziunii religioase. Sub aceste trăsături, mai ales, au astăzi religiile vizibilitate publică. Or, asta contribuie la o secularizare radicală a lumii noastre. Îndepărtează de tematica religioasă, de creştinism în speţă, pe cei tineri şi persoanele instruite, spune Tomas Halik.

Merită, cred, luat seama la două sugestii din consideraţiile acestui intelectual creştin pentru care devotamentul spiritual se îmbină cu disciplina gîndirii şi cu responsabilitatea civică.

Întîi, observaţia că afectul prevalează astăzi asupra reflexivităţii în trăirea religioasă. Şi nu numai în cazul extremismelor, unde el devine febră care îngăduie orice fantasmă şi violenţă. Ci mai larg. Credinţa e prezentată foarte adesea ca ţinînd de căldura simţămîntului, ca străină de „răceala“ raţiunii, de strădania înţelegerii. Mulţi inşi se grăbesc să evacueze din credinţă orice participare a intelectului, să pună credinţa în zona „iraţionalului“ fierbinte. Chiar aşa să fie? Scriptura însăşi, mesajul divin îţi cer să intri pe drumul înţelegerii lui şi, ca atare, să nu laşi raţiunea să şomeze. În parabola semănătorului, Christos spune: „Sămînţa semănată în pămînt bun este cel care aude cuvîntul şi-l înţelege“ (Matei 13, 23). Ţi se cere aşadar să lucrezi cercetător, cu o gîndire trează în faţa cuvîntului divin. Numeroşi Părinţi ai Bisericii îndeamnă: „Caută, întreabă-te, învaţă, judecă, porneşte pe drumul sensului“. Credinţa e ceva de cultivat, e de sperat să devină „credinţă cultivată“, cum sugerează de altfel parabola semănătorului. Nu numai savanţilor li se cere disciplină mentală. Şi de la credinciosul comun se aşteaptă ceva gîndire dreaptă. E aşa de greu, pentru susţinătorii creştini ai lui Trump, să vadă contradicţia între retorica lui religioasă şi dispreţul lui deşănţat faţă de adevăr?

În fond, o manifestare majoră a divinului e lumina. Răspunsul uman adecvat nu ar include aşadar inteligenţa, cunoaşterea? Sigur, credinţa te poate conduce la o înţelegere transmundană, transraţională. Dar nu înainte de a-ţi folosi capacitatea raţională.

Al doilea punct important e accentul pus de Tomas Halik pe importanţa elitelor. Creştinismul e pîndit de scleroză dacă nu se adresează convingător „celor tineri şi celor instruiţi“. Elitele sînt cele care pot aduce creativitate în gîndirea religioasă, de la ele se poate aştepta un dialog realist între credinţă şi provocările veacului. De altfel, tema elitelor, atît de ponegrită astăzi, e o temă majoră a credinţei religioase. Credinţa îi propune omului un drum de îmbunătăţire, de creştere spirituală, idealmente de desăvîrşire. Strădania de a deveni elită e adresată tuturor. Dar nu elită autoproclamată, inventată, elucubrantă, care să dicteze în plan social fără a-şi fi folosit capacitatea raţională a criticii de sine.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: wikimedia commons

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.