„Ce este aceasta?”

Publicat în Dilema Veche nr. 883 din 11 - 17 martie 2021
„Ce este aceasta?” jpeg

Există inşi pentru care religia înseamnă acces la regatul certitudinilor. Se simt promovaţi într-un post superior, abilitaţi să proclame, să sfătuiască, să decidă, să judece lumea întreagă şi vecinii. Cunosc fără greş care e credinţa corectă: îţi spun cum se cuvine să stai în biserică, ce scăderi au semenii, ce te aşteaptă dacă nu ţii post, cum lucrează nevăzutele, care sînt „cei buni” şi care sînt „cei răi”. I-au luat de pe umeri lui Dumnezeu problema Judecăţii de Apoi. Şi nu numai atît. Vorbesc în numele Lui, cu autoritatea Lui. Aproape că i se substituie. N-au întrebări, nu trebuie să caute, să reflecteze, să gîndească. Ştiu. Andrei Pleşu le-a făcut un ascuţit portret într-una dintre scrisorile către Gabriel Liiceanu ale volumului Despre destin.

Credinţa îţi dă, desigur, un reazem absolut. Te pune în relaţie intimă, existenţială, cu Adevărul ultim, viu. Dar relaţia cu El e de tip cale, drum către El şi împreună cu El. Eşti atras de calitatea, de bogăţia Lui nemărginită. Nu eşti – în calitate de credincios – mandatat să dai divinului chipul tău particular, limitat, oprit în loc. Interogaţia, cercetarea, tensiunea căutării nu-şi au oare locul în spaţiul credinţei? Nu ţin ele tocmai de statura Interlocutorului? De natura relaţiei care te leagă de El?

Există gînditori creştini care au pus accentul pe această atitudine a credinţei: pe interogaţie, pe bucuria înţelegerii fine, dispusă să insiste, să cerceteze, să propună diferite înţelesuri, să meargă tot mai departe. Alexandrinul Origen (185-253), hermeneutul îndrăgostit de cuvîntul lui Dumnezeu, interpretează, de pildă, în Omilii la Exod, episodul manei. E hrana cerească pe care poporul eliberat din robia egipteană o primeşte în pustie.

Exod 16, 14-15: „Iată, se afla pe faţa pustiei ceva mărunt, ca nişte grăunţe, şi albicios, ca grindina pe pămînt. Şi văzînd fiii lui Israel, au zis unii către alţii: «Ce e asta?». Că nu ştiau ce e. Iar Moise le-a zis: «Aceasta e pîinea pe care v-o dă Dumnezeu să o mîncaţi»”.

Comentînd pasajul, Origen face o dublă asociere. Pe de o parte, mana este cuvîntul lui Dumnezeu, prezent în textul sacru. Pe de altă parte, mana indică – prin nume şi contextul unde apare – care e atitudinea potrivită în faţa cuvîntului divin. A mînca această hrană-cuvînt presupune în primul rînd să-i identifici natura, să te întrebi, să reflectezi asupra calităţii ei. Pentru Origen, pasajul „pune în scenă” tocmai articularea între cuvîntul divin şi atitudinea umană adecvată lui. E atitudinea uimirii receptive, a investigaţiei. „Mana se tîlcuieşte «Ce este aceasta?»… Chiar semnificaţia numelui” – spune Origen – „te incită la învăţare, ca, atunci cînd auzi Legea lui Dumnezeu, să cercetezi, să întrebi şi să spui celor ce învaţă: «Ce înseamnă aceasta?»” (traducere de Adrian Muraru, Omilii şi adnotări la Exod, 2006).

Cuvîntul-hrană cere, aşadar, reflecţie, discernerea sensurilor, sensibilitate pentru diferitele lui dimensiuni, niveluri şi piste de înţeles. „Dacă doreşti să primeşti cuvîntul lui Dumnezeu”, adaugă Origen, „să ştii că el este fin şi foarte subtil, ca sămînţa de coriandru. Căci are în el şi ceva de legume, hrănitor pentru cei neputincioşi... are şi ceva riguros, rece: de aceea este ca neaua. Are însă foarte multă strălucire şi dulceaţă.” Cuvîntul divin e departe de a fi unidimensional, univoc, formulă seacă, sentinţă banal aplicabilă. E, dimpotrivă, plin de mulţimea sensurilor, greu de ele. E de o „subtilitate” care interzice suficienţa cititorului. El are consistenţa alimentului şi limpezimea luminii intelectuale, noetice. E rece şi înflăcărat. Cuprinde rigoare (rigoarea judecăţii, a criteriilor, a dreptăţii) şi totodată suavitatea sensurilor ultime. Dar ca să-i sesisezi natura e potrivit să-i dai ocol hermeneutic, să-l întrebi îndelung, să-l deguşti stăruitor. Nu să-i aplici grăbit certitudinile în care eşti instalat.

Iată, în religii, unul dintre exerciţiile spirituale cele mai de seamă: a scruta, a comenta cuvîntul divin, a intra în intimitatea sensurilor lui. El însuşi, cuvîntul divin, îl îndeamnă pe credincios la acest dialog. Departe de a fi o operaţie facultativă, comentariul face parte din condiţia vie a textului sacru, îi este coextensiv; cercetarea, comentariul actualizează, pentru credincios şi în credincios, textul. În termenii părintelui André Scrima: „Textul suscită comentariul; comentariul re-suscită textul”. O tradiţie din mediul ebraic, consemnată în secolul al XVI-lea de R. Iosef Karo, pretinde că Tora se adresează mereu credinciosului îndemnîndu-l: „Scrutează-mă, realizează-ţi interpretarea”, „Fiecare literă conţine forţe care nu aşteaptă decît să fie descătuşate de către om”.

În cercuri creştine de studiu, din Antichitatea tîrzie ori din secolul XX, cum a fost cazul grupului de la Antim, din care făcea parte André Scrima, studiul nu însemna doar asimilarea unui corp de doctrină. Însemna şi cercetare personală: puncte de vedere noi, înţelesuri de pus la încercare în cadrul doctrinei respective, trepte de interpretare pentru ea. Nu o învăţătură căreia să i te supui îşi doreau participanţii, ci o învăţătură cu care să colaborezi, pe care să o dezvolţi, împreună cu care să te dezvolţi. Părinţi şi autori creştini ca Origen, Evagrie, Grigore de Nazianz disting, în prelungirea dreptei doctrine afirmate de Biserică, un cîmp de chestiuni care cer dezbaterea, interpretarea, investigaţia personală. În prefaţa la lucrarea Despre principii, Origen declară apăsat că adevărul se află în perimetrul Scripturii şi al tradiţiei Bisericii. Dar la fel de apăsat spune că el este de căutat acolo, e de discernut pe toată scara sensurilor lui. Scripturile, spune el, au fost puse în aşa fel în pagină încît să stîrnească pofta de cercetare, să atragă în straturile lor de înţeles pe cei îndrăgostiţi de înţelepciunea christică. Ele însele cer tratament hermeneutic. De aceea Origen nu face în şcoala sa expunere dogmatică, ci antrenament de hermeneutică spirituală: ceva de tipul exercitium, nu definitio, spune părintele profesor Teodor Bodogae, traducătorul în româneşte al lucrării (în Origen, Scrieri alese, vol. III, 1984). Face „teologie în căutare”, „o teologie de exerciţiu”, ba mai mult, o „teologie care fierbe în toate direcţiile”, potrivit lui Henri Crouzel, important specialist în gîndirea lui Origen.

A medita împreună cu textul, a-l „mesteca”, a intra în intimitatea lui: asta urmăreau studiul, exegeza. A te sonda pe tine însuţi faţă în faţă cu textul, a te lăsa călăuzit şi modelat de el: asta face parte din drumul împreună cu Interlocutorul divin.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: Origen (wikimedia commons)

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.