Cărți de înțelepciune

Publicat în Dilema Veche nr. 874 din 7 - 13 ianuarie 2021
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Privind retrospectiv un an straniu, în care am avut nevoie – sau poate am conștientizat mai mult nevoia – de virtuți și de înțelepciune, îmi îngădui să propun trei cărți ca tot atîtea călăuze spre o viață care își caută sensul. Înțelepciunea – se știe – nu se dobîndește după rețete și nici luînd-o pe scurtătură. Așa cum nici anii îndelungați nu o asigură ca pe un premiu. Există însă un fel de a întrezări calea, în mijlocul intemperiilor sau al derutei, pe care înțelepciunea îl permite cu prețul unei fărîme de atenție. Ea nu ține discursuri, nici nu dezvoltă lungi argumente, ci țintește – cu ajutorul fragmentului sau al mărturisirii – inteligența pe care o atribuim tradițional inimii. Chintesență a experienței seculare sau biografie care-și împărtășește misterul, înțelepciunea cunoaște variații infinite ale unor formule perene. Cînd e autentică, tot ce în ea părea previzibil și obsolet e transfigurat, dobîndind frăgezimea și aromele care-l fac irezistibil. Iată cele trei călăuze:

 Olivier Clément, Celălalt Soare. Cîteva însemnări ale unei autobiografii spirituale (trad. de Măriuca și Adrian Alexandrescu, Editura Sophia, 2020): la peste cincizeci de ani, Clément povestește cum l-a descoperit pe Dumnezeu și a ales să se boteze în Biserica Ortodoxă. Venind dintr-o familie cu opțiuni socialiste, în care, deja de generații, Dumnezeu devenise o referință inutilă, pitită uneori în sertarele inimii ca o veche Biblie în scrinul cu amintiri, Clément își contemplă, în acest poem autobiografic, setea spirituală a unei tinereți de „păgîn mediteranean” și întîlnirea într-un „moment de tandrețe deznădăjduită” cu Cel care stă la ușă și bate, așteptînd să fie invitat să intre: „Dumnezeu este arcul și săgeata și ținta, începutul, mijlocul și sfîrșitul, centrul și circumferința, sau mai curînd Cel nesituat, Cel mereu dincolo și totuși locul nostru. Căci El este Cel cu totul altul și totodată este mai noi decît noi înșine”.

 Arcașul fără arc. Povești, pilde și vorbe de duh din China, Japonia și Coreea, alese, traduse și prefațate de Ștefan Liiceanu (Editura Humanitas, 2020): o carte în care înțelepciunea vorbește pe toate vocile sale: de la poantă și pildă la fabulă și gest, dar mai ales prin gestul care o apropie de caligrafie. E în această admirabilă suită de stanțe ale confucianismului, daoismului și budismului zen o artă a călăuzirii, fină ca tăișul și imponderabilă ca urma unui penel pe mătase, spre acel spațiu al contemplației unde cunoașterea naturii umane se unește cu potențialul său de transfigurare prin virtute: „Un om în care viața clocotește poate fi comparat cu fulgerele ce luminează cerul printre nori sau cu o lumînare care arde intens în bătaia vîntului. Un om care nu face nimic este asemeni cenușii unui foc stins sau trunchiului de copac uscat. Nici unul dintre cele două feluri de-a fi nu e de dorit. Un om adevărat este nemișcat precum norii, liniștit precum apa unui lac, dar viu precum șoimul care plutește în înalt sau precum peștele care sare pe neașteptate din apă. Așa arată spiritul omului care cunoaște virtutea”.

 Adrien Candiard, Cît a mai rămas din noapte? Mic tratat despre speranță pentru uzul contemporanilor (trad. de Dorel Bucur, Editura Spandugino, 2020): o pledoarie pentru virtutea cea mai neînțeleasă de moderni – speranța. Deseori confundată cu iluzia sau cu optimismul irepresibil, speranța creștinilor e, cu adevărat, pusă la grea încercare. Aruncînd o privire lucidă asupra creștinismului deja minoritar în Occident și, mai ales, în Franța, tînărul dominican Adrien Candiard ne îndeamnă să ne îndepărtăm de falsele consolări în istorie, luîndu-l drept ghid pe Ieremia, tragicul profet al primei distrugeri a Ierusalimului, și să descoperim vocea autentică a vieții care pulsează în inima nopții: „Adesea, fără să ne dăm seama, lumea noastră ne adresează aceeași întrebare: Străjerule, cît a mai rămas din noapte? Ne cere lămuriri cu privire la speranța noastră și nu așteaptă din partea noastră discursuri interminabile, teorii reconfortante care să confirme că mîine totul va fi mai bine; lumea așteaptă ca noi să trăim în speranță, adică avînd viziunea veșniciei, să trăim pentru ceea ce contează cu adevărat și care nu va dispărea niciodată”.

Lectură plăcută!

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent (împreună cu Daniela Dumbravă): André Scrima: expérience spirituelle et langage théologique, Roma, 2019.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.