Biserica din Ferentari - cine sînt baptiştii din România -</i>
Clădirea mare, zugrăvită în culori deschise, cu curtea curată, contrastează cu casele mizere din Ferentari. Se numeşte Biserica Baptistă "Providenţa", dar pastorul Otniel Bunaciu spune că mai toată lumea o cunoaşte de ani întregi ca "biserica din Ferentari", fiind singura de acest fel din zonă. Este Duminica Floriilor, pe care baptiştii din România au hotărît de multă vreme să o celebreze alături de ortodocşi, deşi în ţările cu majoritate protestantă sau catolică urmează calendarul acestora. Aceasta fiindcă baptiştii reprezintă o comunitate puternic descentralizată, de la regiune la regiune şi de la ţară la ţară, şi care se mîndreşte cu acest lucru. Toată lumea e îmbrăcată în haine "de duminică": dacă nu ai şti scopul pentru care se află acolo, ar putea fi foarte uşor confundaţi cu participanţii la o conferinţă. Înainte de începerea slujbei, este recomandată ora de studiu biblic. Într-o cameră sînt preşcolarii. Fiindcă ar fi greu, la vîrsta lor, să discute şi să se concentreze exclusiv asupra dialogului biblic, alături de supraveghetor au parte şi de alte activităţi, cum ar fi desenul. Acum sînt complet absorbiţi de creioanele colorate şi de foaia de hîrtie. În altă cameră sînt cei de vîrsta şcolară. Într-o altă încăpere pot fi întîlniţi adolescenţii, care tocmai fac repetiţii pentru un concert de imnuri religioase la chitare. În sfîrşit, în sala mare, unde urmează să aibă loc adunarea, este ora de studiu biblic a adulţilor. O încăpere spaţioasă, cu locuri, şi jos, şi la balcon. Într-un colţ este pregătit sintetizatorul pentru acompaniamentul muzical. În faţă, la un pupitru, cineva citeşte din Biblie, se pun întrebări şi se comentează, dîndu-se ascultare mai ales membrilor în vîrstă ai comunităţii. Pe perete poate fi urmărit şi un slideshow cu versetele biblice respective. Înainte de începerea slujbei, din celelalte săli se revarsă şi enoriaşii tineri. Sala se umple. Se cîntă cu entuziasm, se predică, se vorbeşte despre semnificaţia intrării lui Hristos în Ierusalim. La un moment dat, un cuplu, prezentat ca Anthony şi Claudia (el britanic şi ea româncă) îl înfăţişează în faţa comunităţii pe cel de-al doilea băiat al lor, Philip, de cîteva luni. Doar îl înfăţişează: fiindcă una dintre caracteristicile principale ale baptiştilor, datorită căreia se diferenţiază de alte Biserici protestante, este refuzul de a boteza copiii de vîrste mici. Doar cei care sînt capabili să-şi mărturisească conştient credinţa, ca pe o alegere personală, pot fi botezaţi. Filiera germană În lume trăiesc 110 milioane de baptişti " cea mai mare comunitate de creştini evanghelici pe plan mondial, dintre care 38 de milioane, doar în Statele Unite. În România sînt 140.000 de membri " povesteşte pastorul Bunaciu, în acelaşi timp preşedinte al Uniunii Bisericilor Baptiste din România, dar şi decanul Facultăţii de Teologie Baptistă. Asta înseamnă doar cei care şi-au mărturisit credinţa şi au devenit astfel pregătiţi să primească botezul, pentru că mai sînt peste 60.000 de "prieteni" sau "aparţinători": fie copii de vîrste mici, fie dintre cei care, deşi născuţi în familii baptiste, s-au răzgîndit sau nu se consideră pregătiţi sufleteşte. Sînt mulţi care se răzgîndesc? " întreb. "Mai mulţi decît ne-ar plăcea" " răspunde cu un zîmbet amar pastorul. Totuşi, secularizarea n-a atins în proporţii prea mari comunitatea, poate şi fiindcă, minoritari fiind şi adesea priviţi cu suspiciune, trebuie să fie uniţi şi au un simţ puternic al identităţii religioase. "Dacă avem o comunitate de 300 de baptişti, cel puţin 200 vin la biserică duminică de duminică" " spune pastorul. Istoria lor în România depăşeşte un secol. Au apărut în Bucureşti, dar mai ales în Transilvania, pe vremea cînd era parte a Imperiului Austro-Ungar, în zona din extremul vest al ţării " unde şi astăzi se află cea mai mare comunitate de baptişti. Majoritatea români, dar şi 10.000 de maghiari. "Prima biserică baptistă deschisă în Bucureşti a fost făcută de germani în 1856, a funcţionat multă vreme exclusiv cu germani, după care s-au alipit şi cîţiva români. Biserica există şi acum. Germanii veniseră din Hamburg pentru afaceri. Unul dintre aceşti români s-a dus la Seminarul teologic de la Hamburg şi s-a întors în ţară. A doua mişcare a început în Transilvania, tot prin germani, dar şi prin maghiari. Avem şi acum povestiri despre un vînzător de Biblii, Mihai Cornea, din Salonta, care venea şi predica prin sate, îl considerăm un pionier al credinţei. Una dintre povestiri spune cum Mihai Cornea a fost închis de săteni, furioşi din cauza misionarismului său, într-un grajd cu un taur sălbatic. El s-ar fi apropiat de taur, l-a mîngîiat şi l-a îmblînzit şi a fost găsit dimineaţa dormind alături de animal. Mihnea Cornea a botezat mii de oameni. Cred că baptismul puternic din Transilvania se datorează diversităţii religioase de acolo. La sfîrşitul secolului al XIX-lea, a existat acolo o căutare religioasă prin intermediul cultelor protestante. Fiindcă nemţii erau în majoritate luterani şi maghiarii " reformaţi, românii protestanţi s-au regăsit mai ales în baptism". În aceeaşi clădire unde, în 1856, a început istoria baptismului în Capitală, acum funcţionează şi un loc de adunare pentru chinezi. Au venit în urmă cu cîţiva ani nişte baptişti din Anglia, ei înşişi de origine asiatică, şi au început să facă misionariat printre chinezii din Bucureşti. Inclusiv în angroul Europa, unde au mers de la tarabă la tarabă, de la un vînzător de haine ieftine la altul. Aşa se face că, acum, în săli separate, se cîntă în fiecare duminică imnuri baptiste în română şi chineză. De fapt, entuziasmul misionar e parte integrantă a baptismului. "Există şi o dimensiune misionară puternică la baptişti, pentru că fiecare baptist, la începuturi, a fost un misionar. Termenul de prozelitism este pentru noi un pic problematic. Nu îi dau cuiva o ciocolată sau orez să devină baptist, dar, pe de altă parte, eu îmi susţin cu putere convingerile într-o discuţie. Poate că la nivel local pe unii îi deranjează acest fapt". Liberali sau conservatori? Baptismul a început să se dezvolte în Anglia, în secolul al XVII-lea. Din cauza persecuţiilor religioase, mulţi s-au refugiat în Olanda, apoi au început să plece în număr mare în Statele Unite. Şi de aici derivă o altă caracteristică a lor: afirmarea libertăţii şi a independenţei faţă de autorităţi, descentralizarea şi viaţa comunitară care respinge orice ingerinţe din exterior. Pînă acolo încît mulţi refuză fondurile de la stat, inclusiv plata pastorilor. "În general nu primim bani nici măcar pentru construcţia de biserici, deşi se poate întîmpla la nivel local. Mai ales în partea de vest a ţării, unde sînt comunităţi baptiste numeroase şi cu o influenţă mai mare asupra autorităţilor locale. Dar în Bucureşti, unde sîntem mai puţin de 5000, nu avem această putere " afirmă pastorul." În schimb, tradiţia întrajutorării în comunitate este foarte puternică. Aveam s-o constat şi în cadrul adunării de la biserica Providenţa, unde fiecare participant a cotizat: pentru familii nevoiaşe sau cu mulţi copii, pentru bătrîni şi bolnavi. În plus, din iniţiativa bisericii a fost construită în apropiere Şcoala Rut, unde vin mai ales copiii săraci din zonă, îndeosebi romi. "În biserica pe care o păstoresc eu, sîntem 350 de membri, şi în anii ’90, pentru că sînt mulţi romi în zonă, unii dintre ei analfabeţi, am făcut Şcoala Rut. Este 100% o iniţiativă locală. Acum avem susţinere şi din străinătate, din Anglia, din SUA, dar propunerea şi proiectul au venit de aici, de la cîţiva tineri din biserică. Fiecare biserică are un program de întrajutoare, listă de săraci şi de bolnavi, şi în funcţie de capacitate şi de putere facem cîte ceva pentru ei. În biserica mea, dacă un enoriaş este internat în spital, biserica dă neapărat ceva, cît ne permitem. De Paşti, de Crăciun, se face o colectă specială, şi de la 350 de membri se adună în jur de 25-30 de milioane de lei vechi. Avem cazuri cum ar fi cel al unei familii cu 8 copii, tatăl a murit şi de patru ani biserica dă un fel de ajutor lunar de cîteva milioane mamei." În sfîrşit, o altă trăsătură a baptiştilor, pe care o împărtăşesc cu alţi protestanţi, este citirea şi studiul Bibliei, sola scriptura. Sînt baptiştii din România scindaţi între un curent liberal şi unul conservator? Prea puţin " răspunde pastorul. Cei mai mulţi sînt fideli conservatorismului, atît teologic, cît şi comportamental. Unul dintre motive este că perioada comunistă a îngheţat relaţiile cu coreligionarii de peste graniţe. Merită amintit însă că baptiştii britanici au acceptat ca femeile să fie pastori cu peste 80 de ani în urmă, înaintea Bisericii Anglicane. Au urmat unele comunităţi din Germania, însă fără repercusiuni la nivel internaţional: baptiştii sînt descentralizaţi şi fiecare comunitate e responsabilă pentru propriile decizii.
