André Scrima: Ziua una şi a opta

Publicat în Dilema Veche nr. 942 din 28 aprilie – 4 mai 2022
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg

Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.

Simţ sensibil şi simţ spiritual, amîndouă fac parte, în diferite moduri, din întîlnirea credinciosului cu evenimentul Învierii. La această temă se referă pasajul pe care l-am ales din volumul Părintelui André Scrima, Comentariu integral la Evanghelia după Ioan (Humanitas, 2008). Textul vorbeşte mai ales despre ritmul care leagă Duminica Paştilor şi Duminica următoare, Duminica octavă. (A. M.)

În seara Zilei Învierii, Iisus „le-a zis iarăşi: Pace vouă!”, Dar, de îndată, El îi duce mai sus: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi”. E ca o primă concluzie a versetelor care ne relatează cea dintîi arătare a lui Iisus în faţa discipolilor. Domnul îi asimilează deja propriului său destin, mai mult, propriei lui stări: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl”...

Toma nu fusese prezent la neaşteptata apariţie a lui Iisus în mijlocul celorlalţi ucenici; e firesc ca cei din urmă să i-o împărtăşească, alături de emoţia şi de bucuria ce îi stăpînesc, dar, putem bănui, şi alături de tumultul sentimentelor stîrnite de eveniment care nu s-au limpezit neapărat în ei înşişi. Tumultul acesta suscită probabil replica lui Toma care, fiindcă nu a fost de faţă, îşi păstrează mintea de toate zilele: „Dacă nu voi vedea în mîinile Lui... şi dacă nu voi pune mîna mea în coasta Lui, nu voi crede”. Iată care e, în fond, adevăratul sfîrşit al primei zile a Învierii: e provocarea lansată de Toma, „nu voi crede”. Prin ea, prima zi rămîne cumva suspendată, atîrnînd de o urmare ce nu poate fi încă prevăzută. Trebuie să recunoaştem excepţionala frumuseţe, în sens pur estetic mai întîi, a stilului ioanic care face să culmineze această primă zi a Învierii cu marca unui refuz: „nu voi crede”. E aceeaşi viziune, viziune cu adevărat trăită de Ioan, prin care avem acces la realitatea esenţială a unei Învieri care nu e din această lume, dar e destinată să cuprindă lumea începînd tocmai cu spiritul uman care are tot dreptul şi chiar datoria să rămînă în stare de veghe. Toma e emblema acestei responsabilităţi.

„După opt zile” are loc deznodămîntul episodului (20, 26-29). Ştim deja cîtă precizie dovedeşte Ioan atunci cînd are de comunicat misterele cunoaşterii. Expresia „după opt zile” se leagă în mod evident de replica finală a primei zile şi îi anunţă soluţia. E primul sens al intervalului octav. În plus, compoziţia internă a întregului capitol ne arată că trebuie să urcăm încă o treaptă în cunoaşterea Revelaţiei după treapta primei zile, cînd Iisus a apărut în mijlocul discipolilor. Dar există un sens încă mai tare şi îi datorăm Sfîntului Ioan aprofundarea unui tip de înţelegere care s-a înrădăcinat puternic în tradiţia ortodoxă a Răsăritului. Ne amintim că la începutul capitolului 20, ca şi la sinoptici de altfel, duminica Învierii e desemnată prin mia ton sabbaton, „ziua întîi a săptămînii”, prin care înţelegem în mod obişnuit „prima zi”. Or, în mod riguros, ea este „Zi Una”, mia şi nu prote. Apare deja aici o indicaţie a trecerii de la unu la unic, ceea ce defineşte, începînd cu Ioan, sensul şi valoarea Zilei Învierii. Dar această „Zi Una” se împlineşte şi face corp cu „a Opta”. Ea constituie o unitate de sens cu a Opta Zi. Dacă scrutăm tradiţia liturgică a Răsăritului şi scrierile Părinţilor, vom înţelege excepţionala deschidere de sens şi de viaţă care ni se propune astfel. Ziua Duminicii e un dar al Paştelui (dominica dies: ziua Domnului); ea vine aşadar după cele şapte zile ale săptămînii, e o a opta zi ce nu îşi găseşte loc, ca atare, în ciclul săptămînii, compus din şapte zile. Ogdoada e discontinuă faţă de a şaptea zi a săptămînii vetero-testamentare ori a săptămînii noastre curente; e depăşirea ei, iar nu urmarea ei pe acelaşi nivel al timpului. Sfîntul Vasile o descrie spunînd: „Stînd drepţi, împlinim rugăciunile în Ziua Întîi şi Una a săptămînii, dar nu toţi ştiu pentru ce e statura dreaptă... această Zi e întrucîtva imaginea Veacului (Eonului) viitor. De aceea, fiind Principiu al zilelor, ea nu e numită Prima, ci «Una»... E totodată Una şi a Opta, semnificînd starea ce va urma timpului, ziua fără sfîrşit, celălalt Veac, Ziua de după timp”...

Iată deci Ziua Una şi a Opta, aşa cum ne-o înfăţişează sfîntul Ioan în realitatea ei intimă: ea e marcată de a doua apariţie a Celui Înviat şi e cerută, întrucîtva, de prima zi, cînd Toma, unul dintre discipoli, fusese absent. Episodul începe la fel: „ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru şi Toma împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă!” (20, 26). E marcată astfel unitatea celor două zile, două şi totuşi o unică zi. „Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace...” (20, 27), cuvinte urmate de suverana injoncţiune: „Nu fi necredincios, ci credincios”. Ne apropiem de capătul evangheliei şi Ioan ne îndreaptă din nou privirea spre rana din coasta lui Iisus care îi stîrnise extraordinara mărturie a sîngelui şi a apei (19, 34-35). Aceeaşi rană i se oferă acum lui Toma spre mărturisirea credinţei lui, iar ea îl conduce direct la vîrful cunoaşterii. Să ne gîndim ce însemnătate putea avea pentru un iudeu evlavios şi chiar pentru un contemporan luminat faptul de a fi adus în stare să exclame: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”, adresîndu-se unei fiinţe umane pe care o cunoscuse, o însoţise, căreia îi vorbise. E ceea ce i se întîmplă lui Toma şi el asumă astfel demnitatea de martor, aceeaşi care îi revine, bineînţeles, şi lui Ioan...

Toma acţionează condus de simţul pe care l-am putea considera cel mai grosier – simţul tactil –, dar care furnizează în ce priveşte lumea sensibilă şi contactul cu ea o certitudine incontestabilă. A pipăi înseamnă a intra în contact imediat, fără ajutorul, am putea spune, al inteligenţei, al spiritului: sensul concret însuşi, corpul ca substratum al acestui sens e suficient. A pipăi dă limita certitudinii materiale, concrete în ce priveşte realitatea căutată. Ioan era, dimpotrivă, o ştim prea bine acum, discipolul văzului, cu o privire de vultur, care străbate dintr-o singură ochire nu numai distanţele materiale, ci şi de înţelegere a sensului, pentru a stabili cunoaşterea certă a ceea ce nu se manifestă percepţiei curente, specifice condiţiei noastre umane. Ioan vede dincolo de vizibil şi de acolo primeşte siguranţa a ceea ce vizibilul reprezintă, exprimă, revelează: această calitate dă înălţimea şi valoarea mărturiei lui. Or, Ioan şi Toma, între prima şi a opta zi ce constituie împreună Paştele, sînt asociaţi în mărturie. Domnul afirmă asocierea lor, subliniind totuşi anumite nuanţe: „Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” (20, 29). Vederea lui Toma, aşa cum el însuşi pusese condiţia, trebuia să se întemeieze pe atingere şi ea i-a fost necesară pentru a ajunge la mărturisirea credinţei. Însă a crede înseamnă mai ales a vedea: nu numai fără ajutorul atingerii, ci şi fără ajutorul ochilor de carne, a vedea cu un văz nou pe care viaţa credinţei îl suscită ca organ de cunoaştere.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.