Ambiguitatea identităţilor religioase tari <p> - <i>dreapta învăţătură catolică şi dialogul intre religii</i> -

Publicat în Dilema Veche nr. 180 din 23 Iul 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Se ştie ce agitaţie a stîrnit discursul de la Regensburg al Papei Benedict al XVI-lea, dat fiind citatul bizantin unde islamul era caracterizat drept o religie unită nu cu raţiunea, ci cu forţa. Una dintre reacţiile cele mai aplicate a fost scrisoarea deschisă adresată Papei de un grup de responsabili şi de învăţaţi musulmani. Ei afirmau, printre altele, că "a-i obliga pe alţii să creadă - în cazul că acest lucru ar fi cu putinţă - nu-i este plăcut lui Dumnezeu, iar El nu iubeşte sîngele". Reluînd o temă coranică, ei adăugau: "credinţa în Dumnezeu nu e proprietatea nici unei comunităţi religioase. Potrivit învăţăturii islamice, toţi adevăraţii profeţi au predicat acelaşi adevăr feluritelor popoare în epoci diferite. Legile pot fi diferite, dar adevărul e neschimbat." Rămîne, desigur, ca această lucidă doctrină referitoare la convergenţa religiilor şi la libertatea credinţei să fie pusă, metodic şi larg, în practică. Dacă e afirmată doar ca literă dogmatică, fără a inspira discursul public, judecata situaţiilor socio-politice, imaginea de sine şi imaginea celuilalt, mentalitatea comunităţilor şi proiectele de societate, atunci ea e doar ornament justificativ, piesă prăfuită din inventarul lozincilor fără acoperire. Dacă e invocată doar pentru a-i da lecţii celuilalt religios şi nu e întoarsă, ca oglindă, asupra propriului comportament, ea nu va ajuta dialogului, mult invocat, al credinţelor. Se va rîndui doar printre instrumentele, birocratic manipulate, ale unei palide, sterile corectitudini religioase. Papa Benedict al XVI-lea este şi el adeptul dialogului. În discursul de la Regensburg afirma chiar că - spre a da raţiunii umane orizontul complet, universal pentru care e făcută - trebuie ca teologia, alături de "marile intuiţii ale tradiţiilor religioase" şi de filozofie să fie recuperate ca drumuri de cunoaştere, ca manifestări ale Logosului. "În acest mare Logos", spunea el, "în această amplitudine a raţiunii, ne invităm interlocutorii la dialogul culturilor." Dialog al credinţelor sau dialog al culturilor religioase cu creştinismul, unica religio vera? Declaraţiile şi gesturile simbolice ale Papei se situează cînd pe un versant, cînd pe celălalt. După ce incendiul reacţiilor post-Regensburg a fost domolit, Papa s-a rugat împreună cu muftiul Turciei, în Moscheea Albastră, într-o respectuoasă îndreptare spre Mecca. Gestul a fost comparat cu cel al Papei Paul al VI-lea care, în Sfînta Sofia, a anulat împreună cu Patriarhul ecumenic al ortodoxiei reciproca excomunicare de acum un mileniu. Ambele gesturi ţineau de recunoaşterea, de asumarea colegialităţii religiilor. Iar Benedict al XVI-lea pune accentul pe exigenţa ca dialogul să se petreacă între interlocutori reali, cu o identitate religioasă puternică, fără compromisuri şi fără vag în doctrina şi în crezurile lor. De curînd însă, această exigenţă a condus la o hotărîre care riscă să producă "o entorsă dialogului", potrivit expresiei lui Henri Tincq (Le Monde, 11 iulie 2007). În 7 iulie, Vaticanul a autorizat, spre satisfacţia grupării integriste catolice, o mai largă posibilitate de oficiere a liturghiei în limba latină, adică a versiunii tridentine ce avea curs înainte de modernizările inspirate de Conciliul Vatican II. În parohiile unde există un grup de credincioşi ataşat tradiţei liturgice vechi, ea poate fi adoptată acum fără a mai cere autorizaţia episcopului locului. Prin hotărîrea sa, Papa răspunde, poate, unei aşteptări, unei necesităţi în viaţa catolicismului actual: a da un plus de libertate comunităţilor religioase, ceea ce ar atenua stricta, poate prea apăsătoarea organizare ierarhică a Bisericii romane. Pe deasupra, decizia poate fi privită ca o acceptare a diversităţii rituale şi, desigur, ca recuperare a bogăţiei, a adîncimii, a frumuseţii simbolice a tradiţiei, după modernizarea, poate prea abruptă şi autoritară, decisă de reforma liturgică din 1970. Pe de altă parte totuşi, catolicii liberali şi adepţii ecumenismului au perceput-o ca un gest de încurajare a ultraconservatorilor, ca un pas înapoi faţă de deschiderile Conciliului Vatican II. Atît ei, cît şi unii reprezentanţi ai tradiţiei iudaice sînt alertaţi de faptul că liturghia tridentină, pasibilă acum de o mai largă oficiere, cuprinde în slujba din Vinerea Mare o rugăciune "pentru convertirea evreilor". În varianta ei veche, ea se referea la "evreii perfizi", ceea ce hotărîrea Papei Benedict al XVI-lea exclude, adoptînd formularea intermediară, datorată Papei Ioan al XXIII-lea, iniţiator al dialogului cu iudaismul: "Să ne rugăm pentru evrei, pentru ca Domnul Dumnezeul nostru să ridice vălul de pe inimile lor şi să le îngăduie să îl recunoască pe Iisus Christos." Reforma liturgică decisă în 1970 de Paul al VI-lea dă un nou text rugăciunii, care îndepărtează afirmaţia inclusivistă, recunoscînd tradiţia iudaică în specificitatea şi în calea ei proprie: "Să ne rugăm pentru poporul evreu, primul care a auzit Cuvîntul lui Dumnezeu, pentru ca el să continue să crească în iubirea numelui Lui şi în credinţa legămîntului Său". Prin acest punct anume, decizia lui Benedict al XVI-lea introduce o stînjenitoare ambiguitate în ce priveşte dialogul identităţilor religioase puternice. Sînt priviţi evreii şi tradiţia iudaică drept parteneri întregi, colegiali, de dialog sau drept interlocutori aşteptaţi a se conforma la un moment dat, fie şi la sfîrşitul timpurilor, credinţei creştine? Ambiguitatea conţinută de "exigenţa identităţilor tari" e agravată de un text, din 10 iulie, datorat actualului Prefect al Congregaţiei pentru doctrina credinţei, urmaş al lui Joseph Ratzinger în conducerea instanţei care stabileşte dreapta învăţătură catolică. Textul reia poziţia din declaraţia Dominus Jesus, afirmînd intransigent că numai Biserica catolică are calitatea deplină de Biserică universală şi mijloacele integrale de mîntuire, că numai ea păstrează toate datele creştine instituite în origini de Christos, spre deosebire de Bisericile ortodoxe care, neprimind primatul Papei, pot fi considerate doar Biserici locale, sau de comunităţile protestante care nici măcar nu pot fi calificate drept Biserici, ci doar drept comunităţi ecleziale. Exigenţa dialogului între identităţi religioase puternice virează aşadar spre afirmarea unei singure identităţi tari, care priveşte celelalte tradiţii religioase - fie ele intracreştine sau extracreştine - prin prisma inclusivismului sau a diminuării. Paşii dificili ai colegialităţii din ultimul sfert de veac sînt astfel adumbriţi, chiar dacă traseul lor nu mai poate fi şters din mentalitatea religioasă actuală. E de sperat totuşi că tensiunea între tradiţionalism şi intransigenţă, pe de o parte, ecumenism creştin şi colegialitate a religiilor, pe de altă parte, va conduce dialogul credinţelor nu la blocaj, ci la o elucidare a identităţii religioase. La înţelegerea faptului că, din originile lor, din vechimea lor transtemporală, religiile nu sînt "proprietăţi în litigiu" ale grupurilor umane, ci căi desfăşurate de un Acelaşi pentru a-L întîlni.

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.