A purta de grijă. Cazul MŢR

Publicat în Dilema Veche nr. 89 din 29 Sep 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nu am simţit niciodată entuziasmul începuturilor sau al reînceputurilor despre care miturile vorbesc atît de insistent. Cum o fi fost începutul fiecărui an în Babilon, cînd recitarea poemului Enuma eliş şi ritualul celor douăsprezece zile ale lunii nisan repuneau toate lucrurile în ordine, cînd lumea se năştea din nou, proaspătă, restaurată? Nu îmi pot închipui. Ştiu desigur că satele româneşti păstrează tehnici rituale de a reîncepe anul; le cunosc, dar nu le resimt efectul. Timpurile moderne nu mai încurajează asemenea concepţii; cînd au vrut să facă lumea din nou, utopiile lor s-au dovedit înspăimîntătoare, ingineriile sociale au mutilat umanul. Iar la scara banală a fiecărui început de an, nu simt nici un fior auroral. Nu am, probabil, sensibilitate faţă de restauraţie. Mi se pare puţin verosimil ca un lucru preţios, odată desfigurat, să poată fi readus la starea lui dintîi. Am avut totuşi acest sentiment tonic de curînd, în 14 septembrie, ziua de naştere a lui Horia Bernea. Cu un an şi ceva în urmă erau desfiinţate două săli din expunerea de la Muzeul Ţăranului, concepute de Irina Nicolau şi confirmate de Horia Bernea. Acum, publicul a fost invitat la muzeu să se bucure de un act (rar în România, ca şi aiurea probabil) de restituire. În acord cu Colegiul academic al muzeului, Vintilă Mihăilescu, noul director general, a hotărît refacerea sălilor "Ferestre" şi "Timp". Ioana Popescu, Cosmin Manolache şi Lila Passima au pus în operă decizia, redînd coerenţa de ansamblu "piesei muzeale" pe care o lăsase Horia Bernea. O piesă care, în articulaţiile ei de frumuseţe şi de sens, avea ceva muzical. Ar fi fost păcat ca ea să rămînă ciuntită prin deciziile unor oameni care, fie că lucraseră sau nu cu Horia Bernea, păreau străini de spiritul muzeografiei lui. Refacerea fidelă a sălilor e, în sine, un lucru bun. Şi, ca orice lucru bun, a cerut multă muncă, ale cărei probleme profesionale, deliberări, detalii, eforturi fireşti, dar nu mai puţin dificile, rămîn nepercepute de vizitator. Vizitatorul poate percepe, în schimb, altceva: o atitudine a restituirii care ţine de stilul MŢR şi care îl duce, în mod firesc, mai departe. În două-trei locuri apar, în aceste săli, texte despre absenţă: un obiect care nu a mai putut fi găsit, un detaliu din compoziţie (piesă sau text) pe care, chiar şi după consultarea fotografiilor, autorii refacerii nu şi l-au mai putut aminti, o cruce, trasată în treacăt de Horia Bernea pe uşa unui tablou de electricitate, a cărei prospeţime nu a mai putut fi recuperată (prin asemenea gesturi spaţiul expunerii, cu elementele lui cele mai banal funcţionale, era integrat în eseul muzeal, spaţiul receptor era cuprins în operă. Cînd sălile au fost desfiinţate, cineva a socotit probabil desenul o măzgăleală şi l-a înlocuit cu o cruce neagră, apăsat şi drept desenată, cu alură de avertisment: "pericol de moarte"). Textele despre absenţă marchează continuitatea de stil din trei puncte de vedere. MŢR nu practica o "muzeografie de reconstituire". Nu pretindea că oferă publicului acele "scene de viaţă ţărănească" autentică şi exemplară, sub care diferite epoci şi-au înfăţişat propria procesare ideologică a ţăranului. Dimpotrivă, trecerea obiectelor din lumea de origine în situaţie muzeală, cuprinderea lor într-o interpretare, este declarată mai peste tot în muzeu: prin fotografii, prin desene care fac vizibile straturile de constituire ale unui obiect, prin grupări sau aşezări surprinzătoare ale exponatelor. A expune distanţa inerentă reflecţiei, studiului, reformulării în limbaj muzeal a structurilor tradiţiei face parte din strategia MŢR. Or, textele despre absenţă spun ceva analog în privinţa sălilor refăcute: declară cele două momente (facere şi refacere), îşi declină pretenţia de a livra originalul în mod "literal" şi integral neschimbat, ca pe un mulaj perfect. Iată al doilea punct de continuitate stilistică: ca de atîtea ori în practica MŢR, lipsa a fost convertită aici în accent expresiv. Nu vreau să se înţeleagă că refacerea sălilor ar fi de fapt o reinventare. În marea lor majoritate, compoziţiile au fost restituite ca atare. Dar în cele cîteva locuri unde erau cezuri, ele nu au fost mascate, ci, dimpotrivă, preluate în discurs. Şi astfel, ele îl invită pe vizitator să ia act de efortul de restituire, să îşi amintească, să compare, să perceapă un muzeu în mers, capabil de redresare. În acord cu spiritul muzeului, vizitatorul nu este condamnat la explicaţii edificatoare; este pus în faţa crizei, a întrebărilor, a pierderii şi a recuperării, a failibilităţii, dar şi a tenacităţii memoriei. (Cele cîteva compoziţii care au fost parţial reinventate sînt de altfel făcute - în spiritul şi în sensul în care lucrau Irina Nicolau şi Horia Bernea - de oameni care le-au asimilat stilul, intenţiile, modul de a semnifica. Ioana Popescu o spunea la reuniunea din 14 septembrie.) Dincolo de reînnodarea unui stil, restituirea de la MŢR constituie un act civic reuşit. Doamna Mona Muscă vorbea cu acelaşi prilej despre mulţumirea domniei-sale de a fi găsit, ca ministru, o soluţie amiabilă, soft, pentru rezolvarea crizei MŢR. Este foarte adevărat şi nu îi putem fi decît recunoscători. Dar soluţia soft a trebuit să fie precedată de o campanie de protest dură şi îndelungată, în care oameni din muzeu şi din afara lui au socotit că expunerea Bernea e o valoare care nu poate fi abandonată, căreia merită să îi poarte de grijă. Mulţi dintre noi ştiam, bineînţeles, că este o valoare. Dar acum ea este o valoare recîştigată prin dezbatere în spaţiul public, o valoare care s-a dovedit capabilă să mobilizeze acest spaţiu. De la personalităţi intelectuale sau specialişti (Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Alexandru Paleologu, H.-R. Patapievici, Anca şi Mihai Oroveanu, Aurelian Trişcu, Radu Bercea, Şerban Sturdza, Vintilă Mihăilescu, Andrei Oişteanu), la tineri apropiaţi muzeului, şi pînă la peste o mie de oameni care au semnat protestul on-line, toţi au considerat că valoarea aceasta nu poate fi lăsată în paragină, la bunul plac al unei etnografii ideologizate şi al unei puteri arogante, obtuze ori indiferente. Fundaţia "Anonimul" a găzduit, în 14 septembrie 2004, o primă dezbatere, la declanşarea crizei; Grupul pentru Dialog Social a organizat o reuniune care i-a grăbit rezolvarea. Presa - mai toate revistele culturale (Dilema veche, 22, România literară, Academia Caţavencu, Observator cultural), mai toate marile cotidiene, posturi de radio (Delia Verdeş la BBC; Emil Hurezeanu la Europa FM; Daniela Rei la România cultural), televiziunea naţională (H.-R. Patapievici, Cristina Struţeanu) - nu a obosit să înfăţişeze situaţia MŢR, să găzduiască comentariile asupra ei, să semnaleze acţiunile de protest. Faţă de multele probleme şi crize din România de azi, două săli desfiinţate la MŢR ar fi putut părea un accident regretabil desigur, dar minor. Şi totuşi, chestiunea şi-a păstrat actualitatea pînă la rezolvarea ei, fiindcă, în spaţiul public, integritatea discursului muzeal "Bernea" a fost recunoscută şi apărată ca o valoare căreia merită să i se poarte de grijă. Horia Bernea şi Irina Nicolau doreau ca MŢR să fie o instituţie care să iradieze în spaţiul public, să suscite un anume stil, să trezească o atitudine de responsabilitate. Se pare că au izbutit.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
Cele mai romantice zodii. Te vor face să te simți cea mai iubită persoană
Oricine își dorește să iubească și să fie iubit, însă unele persoane sunt capabile să ofere iubire peste imaginația partenerului. Nativii acestor patru semne zodiacale sunt considerați cei mai romantici.
image
Vremea se schimbă radical: un val de aer polar lovește România. Ce ne așteaptă: unde se anunță viscol și îngheț
Schimbare radicală a vremii. De astăzi, aerul tropical din nordul Africii va fi înlocuit treptat de o masă de aer rece, polar, dinspre nordul Europei. Se anunță frig neobișnuit, îngheț la sol și ninsori.

HIstoria.ro

image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.