Despre liniște

Publicat în Dilema Veche nr. 935 din 10 – 16 martie 2022
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

Uneori mă simt ca într-un tablou. Se întîmplă doar atunci cînd reușesc să mă îndepărtez suficient de mult de oameni ca să nu-i mai aud sau să nu mai aud zgomotele produse de ei. Fără oameni, planeta noastră pare una destul de liniștită. De pildă, ca atunci cînd urci printr-o pădure de brazi, coniferele sînt prin excelență tăcute, parcă nu duc nici un ecou mai departe și reușesc să înăbușe orice zgomot din afara pădurii, în vreme ce foioasele se comportă altfel, sînt bîrfitoare, fremătătoare, amplifică zgomotele. Se simte clar diferența, la munte, atunci cînd treci dintr-o pădure într-alta și, mai departe, spre pășunea alpină, acolo unde liniștea capătă alte valențe, apare vîntul care rostogolește pietre și șuieră prin iarba măruntă, apare zbaterea din jnepeniș, însă tot liniștea le înconjoară, de fapt, pe toate. Cînd urci pe munte, urmezi poteca, poate prinzi și o oră de prînz în care pînă și păsările au amuțit, pașii ți se afundă în straturi vegetale din alte veri, mușchiul de pe trunchiuri căzute amortizează tot ce înseamnă ambianță sonoră, ești singur, te pierzi în peisaj. La un moment dat, la un punct de belvedere, vezi orașul undeva jos, e lumea din care te-ai desprins și cu care nu mai ai nici o tangență, din depărtare se aude un șuierat de tren care nu e însă intruziv, sparge liniștea într-un mod foarte muzical, după care se duce. Întotdeauna trenurile care se aud în noapte mi s-au părut un soi de terapie împotriva insomniei, nu deranjează, ba dimpotrivă, adîncesc și mai mult liniștea și îmbie la somn.

Sînt multe feluri de liniște. Mai e liniștea iernii, chiar și într-un mare oraș, noaptea tîrziu, atunci cînd se așterne prima zăpadă. Mașinile s-au retras, nu lucrează încă utilajele de deszăpezire, e un mic moment de magie. Se aude doar un foșnet constant, delicat și în același timp straniu, pe care la un moment dat nu-l mai auzi, se transformă în liniște deplină. Apoi, dacă continuă să ningă, zăpada reușește să acopere vreme de cîteva zile zgomotele orașului și parcă totul se petrece în ralanti. Toată larma orașului e distorsionată, apoi aproape că dispare. Există și o liniște a mării, deși marea în sine nu e nicidecum o sursă de liniște. Însă dacă reușești să mergi cît mai departe de stațiuni, de campinguri, de muzica ce răsună în boxe, dacă nu mai asociezi marea, vacanța cu toată acea gălăgie și viermuială obositoare, reușești din nou să intri în tablou. Eram odată la Porto, în iunie, pe o plajă aproape pustie, oceanul era neprimitor, rece, doar surferii ce mai îndrăzneau să intre silențios în apă, practic nu mai erau o prezență umană care să te disturbe, se transformaseră deja în animale marine. Soarele era cald și plăcut, de început de vară, m-am întins pe nisip, am închis ochii în tot acel vuiet constant al apei, oceanul e un monstru, nu se compară cu nici o mare din lume. E viu, prezent și ai senzația că cele mai cumplite furtuni ale sale se petrec în adîncuri. După o vreme, senzația de liniște era desăvîrșită. Profundă. Și mi-am zis atunci că dacă aș prinde un sfîrșit de lume, acolo, pe malul oceanului din Porto, aș vrea să-l prind.

Toți mai mulți oameni clamează faptul că au nevoie de liniște și o caută. Liniștea a devenit treptat un soi de Graal al lumii moderne și civilizate, al unei lumi agitate. Cînd vrei să-ți cumperi o casă cauți anunțuri imobiliare care să menționeze „stradă liniștită”, „vecini liniștiți”. În tulburările de panică și de anxietate care de obicei sînt provocate de stresul cotidian, un simptom este faptul că nu mai suporți gălăgia, zgomotele se amplifică în capul tău. Odată, în timpul un episod din acesta anxios, m-am nimerit într-un restaurant plin, cu un open-kitchen, în fața mea niște oameni găteau la un mod profesionist, demonstrativ. Era un spectacol. Însă, în timpul spectacolului, izbeau tigăi și oale una de cealaltă, tocau și mărunțeau, mîncărurile fierbeau și bolboroseau în legea lor, fripturile sfîrîiau, totul se sfîrșea într-un clinchet continuu de veselă și de pahare, plăcut, muzical… Dar n-am mai suportat, a trebuit să ies afară, eram convinsă că toate acele zgomote inofensive, domestice, se petrec, de fapt, în creierul meu, el sfîrîia, era tocat mărunt și aruncat în aer.

Bunicii mei de la Cluj locuiau într-un apartament la bloc, deasupra celui al unui doamne în vîrstă despre care știam că era „bolnavă cu nervii”, așa că noi, copiii, nu aveam voie să tropăim prin casă ca să nu o deranjăm, eram niște copii de pluș. Și în același bloc exista și „o oră de liniște”, între 15 și 17, în care locatarii, în general pensionari, se odihneau și toate activitățile din bloc încetau. Ah, cît de mult o uram pe „doamna de jos” și problemele ei cu nervii pe care nu le înțelegeam, cît de stupidă mi se părea regula „orei de liniște”! De altfel, copiii nu sînt deloc receptivi la ideea de liniște, sînt ca un mic trib războinic, ar provoca zgomote din orice. E firesc, cu mintea lor încă foarte proaspătă și prezentă, așa am fost și eu, așa ați fost și voi... Nu e neapărat un semn de boală sau de îmbătrînire, cît un semn de uzură, zgomotele excesive ale lumii în care trăim ne uzează pas cu pas. Iar uzura duce la intoleranță. Nu mai suport muzica la maximum, indiferent de calitatea ei. Nu mai suport concertele rock, simt „bașii” ăia în stomac pînă mi se face greață. Nu mai suport zgomotele din trafic, ambulanțele, după un claxon prelung îmi țiuie o ureche cîte o jumătate de oră. Îmi cumpăr dopuri pentru urechi din ce în ce mai performante, care să acopere totul, e ceva în neregulă cu mine?   

Tot mai mulți vor să evadeze din orașele mari și să se mute la țară. Însă, vă spun eu, dacă nu vă mutați în vîrful unui deal, cu cel puțin 3.000 de metri în jur care să vă aparțină, o faceți degeaba. Viața în satul românesc înseamnă orice, numai liniște nu. Satul românesc e o sursă permanentă de zgomote – de la cele firești, cocoși și găini, la cîini care latră și urlă la lună, fără nici un scop, pînă la oamenii care își construiesc ceva în permanență și au plăcerea de a folosi drujba în orice situație. Pe lîngă drujbă, bormașina de la bloc e mic copil!

Pe de altă parte, anumite orașe, unele dintre ele chiar capitale, își au liniștea lor. La Viena, chiar în centru, într-o pensiune dintr-o casă veche, am dormit cu ferestrele larg deschise și așa am învățat ritmul orașului. Pe la ora cinci și jumătate, șase, treceau mașinile de la salubritate, spălau în mod disciplinat străzile, se auzea trînteli și un zgomot de hîrșîit pe asfalt, angajații manevrau tomberoanele, urma un mic moment de liniște, apoi erau oamenii care plecau la serviciu și care își luau în primire orașul, pași, voci, saluturi matinale, motoare și roți de bicicletă, însă după ora opt era o liniște de parc, de pădure, nu se mai auzeau decît păsările, atunci cădeam într-un somn adînc, odihnitor. La Madrid e altfel, seara, dacă ești în centru, auzi în permanență un vuiet al orașului – oamenii ies, se întîlnesc, se strigă unul pe altul de pe un trotuar pe celălalt, își pierd timpul pe la baruri și cafenele. După ora unu, totul se liniștește, mai auzi doar mașinile de la salubritate care spală conștiincios străzile.

Ce mi-a venit tocmai acum să scriu despre liniște? Pentru că niciodată, dar niciodată, nu am auzit un zgomot mai monstruos, care anulează ideea de liniște și de viață, decît cel al sirenelor din orașele ucrainene care anunță atacurile aeriene. Știam că există, dar nu în timpurile noastre. În timpuri în care oamenii au evoluat atît de mult, au reușit să realizeze atît de multe lucruri, au trimis roboți și drone pe Marte, unde probabil că e o liniște de început de lume.

În cartierul meu de la Obor, la primele ore ale dimineții se aud guguștiucii. E primul semn că a venit primăvara. Oare de ce e imposibil să ne populăm această planetă în liniște și cu discreție?

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.