De toamnă

Publicat în Dilema Veche nr. 813 din 19-25 septembrie 2019
De toamnă jpeg

Pînă nu am simțit schimbarea abia perceptibilă din aerul în sfîrșit respirabil și cît de cît ca o boare, nu am putut ieși din hibernare. Dintr-o hibernare nu atît de radicală, ci mai subtilă, un soi de stagnare sub oblăduirea aerului condiționat. În care faci lucruri, dar toate doar pînă la un punct: parcă nu le poți duce dincolo de o barieră pe care nu o vezi, dar de care te împiedici, cu pocnet, cînd ți-e lumea mai dragă.

Am rezistat aproape mereu, în lunile astea de vară, într-un apartament de bloc socialist. E drept că, de pe la sfîrșitul perioadei comuniste, poate un pic mai solid, poate cu spații puțin mai mari. Dar, în esență, același binecunoscut model, cu o sufragerie medie prin care se trece spre cele două dormitoare. Pe scurt, o cușcă puțin mare: dar dacă ai crescut la grădina zoologică, într-o cușcă ceva mai mică (da, e posibil!), actuala cușcă nu ți se mai pare așa. Îți pare o pajiște pe care te poți lăfăi.

Și-ntr-un asemenea spațiu ajungi să-ți creezi unghiuri și cotloane, să-l împarți în subspații și zone de refugiu. Creezi diversitate în borcanul propriu și personal, în care, dacă ar fi să schimbi perspectiva și cineva s-ar uita de sus la tine, n-ai fi decît încă un gîndac care se străduiește să supraviețuiască. Îți creezi colțuri diferite, cu alt tip de obiecte, în care să poți lucra, să poți adăsta, să poți gîndi și visa. Nu te simți la fel în spatele a trei teancuri de cărți care îți depășesc lungul nasului, în fața unor icoane pe sticlă din alte vremi, alături de doi urși de pluș și un iepure de pîslă cenușiu, într-un pat imens sufocat de perne și alte cele, la masa din imitație de lemn din bucătărie, străjuită de două ghivece. Și mai ales la geam, în fața aceluiași copac, care nu e deloc același. Copac ce se ițește de după un zid aproape clasic, din cărămidă, și-n spate are doar cerul. Ce-și schimbă, desigur, culorile, după cum are chef și după cum trece timpul: poate cel mai interesant e la apus, cînd fix printr-un mic gol din mjlocul copacului, situat acolo deloc întîmplător, se vede, ademenitor și orbitor, soarele la apus.

Cînd ai de lucru acasă, în zilele toropitoare, supraviețuiești, deci, creîndu-ți mica diversitate în adăpostul ăsta anti-intemperii în care te-ai refugiat. Aerul condiționat, pe care uneori ajungi să-l detești, e precum masca cu oxigen: te ajută măcar să te tîrăști de colo pînă colo, mimîndu-ți îndatoririle de pe o listă imaginară, dar de fapt esențială. Scrii, citești, faci curat, te miști cu încetinitorul. Pînă cînd, lăsîndu-se seara, îți permiți să crăpi, discret, geamul adăpostului: aerul te lovește precum plumbul topit și, deși nu ești vreun Superman, îl duci cocoșat de la un cotlon la altul. E o hibernare pe invers, în care dogoarea te încetinește și face din tine un urs letargic, semiconștient.

Pentru cine trăiește asemenea stări ursești, venirea toamnei e, ca în manualele pentru pre­șco­lari, o ușurare și-o sărbătoare. Spre mijloc de septembrie simți, treptat, cum poți deschide mai vioi geamul fără ca lava să te înăbușe și doboare. Cînd împingi geamul simți o adiere de vînt: pînă și crengile copacului din fața lui încep o forfoteală timidă. Simți cum blana de urs ce a greșit anotimpul începe să crape pe spatele tău. Se va evapora în curînd, fără s-o pui pe foc, precum cea a prințului din „Povestea porcului“. Codul incandescent de încremenire începe să treacă și simți cum, devenit din urs un șoarece agil, poți să te strecori mai ușor printre ritualuri. Devii iute și nu-ți mai pasă atît de mult de ordinea adăstării prin cotloane. Visarea e tot mai mult înlocuită de acțiune. Încet-încet prinzi curaj să deschizi nu doar geamurile larg și mereu, ci și ușa de la intrare, ba chiar să și ieși pe ea. Perioada calamităților și a stării de asediu pare să fi trecut.

În aerul de toamnă, te poți aventura afară. Pe bulevardele fără haz, dar largi din jur, unde se-ntrece o populație cvasi-înaripată: utilizatorii de biciclete, trotinete, clasice ori electrice, skateboard-uri ori role. De multe ori înarmați cu deja familiarele pungi-cutii Glovo ori Uber Eats, cu care se agită de colo pînă colo. Totul ca-n Al cincilea element, al lui Luc Besson. Doar că tu, ca pieton, trebuie să dezvolți un al n-elea simț care să te facă, pe de o parte, să mergi liniștit și să te bucuri de peisajul de toamnă și de gîndurile tale, și, pe de alta, să fii mereu alert și la pîndă dacă vreunul din vehiculele viitorului rătăcite-n prezent se îndreaptă către tine și să performezi un fel de mers inteligent într-un slalom care să nu pară, totuși, isteric.

După ce descoperi că și asta se poate (căci se poate), nu-ți mai rămîne decît să treci la următorul nivel de percepere a toamnei: cel în care îți vine, cum se leagănă cîte o frunză, să înveți ceva nou. Impulsul – binevenit, de altfel – de a reîncepe o școală, ceva…

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Luis Suarez FOTO EPA EFE jpg
Scandal uriaș după Ghana-Uruguay. Ce au făcut colegii lui Suarez în timp ce acesta plângea în hohote
E scandal imens după meciul Ghana - Uruguay de la Cupa Mondială 2022. Selecţionerul Uruguayului a sugerat că arbitrul german Daniel Siebert este de vină pentru eliminarea echipei sale de la CM 2022, informează DPA.
Congres AUR - George Simion - 27 mar 2022 / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
AUR cere ca România să nu mai ajute R. Moldova
Alianța pentru Unirea Românilor a adoptat în cadrul Congresului organizat la Alba Iulia o rezoluție prin care cere unificarea României și R. Moldova. Șeful formațiunii a susținut însă că România ar trebui să oprească ajutorul îndreptat către vecini.
Procesul comunist din Gara Teiuş: cum au fost judecaţi ceferiştii vinovaţi de catastrofa feroviară din 1968 jpeg
Cum erau urmăriți ceferiștii de către Securitate. Zeci de informatori erau folosiți de către „organe”
Securitatea comunistă avea în obiectiv și angajații de la CFR, domeniu de activitate care s-a dezvoltat mult după anul 1970. În Alba, dosarul de obiectiv „transporturi feroviare” a fost deschis în luna august 1972.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.