De Paști, în timp

Publicat în Dilema Veche nr. 792 din 25 aprilie – 1 mai 2019
De Paști, în timp jpeg

Cînd eram mică, pe vremea lui Ceaușescu, nu știam mare lucru despre Paști. Desigur, cu excepția ouălor roșii, care se făceau și pe atunci. A unor iepuri și miei dintr-un fel de turtă dulce, cu ochi, nas și gură din bomboane, pe care-i coceam împreună cu mama nașei mele, catolică. Precum și a trecutului pe sub masa din biserica locală, în Vinerea Mare – habar n-aveam ce semnifica, dar mi se părea cool.

Treptat, în adolescență, Noaptea de Înviere a devenit un eveniment. Una dintre puținele nopți albe colectiv asumate într-o perioadă în care, cel puțin la prima vedere, nopțile se dormea: totul se închidea și luminile se stingeau peste tot cel mult la ora 12 (sînt sigură că exista și viață de noapte, dar nevăzută de grosul populației). Cealaltă noapte albă, de data asta chiar oficială, era Revelionul: atunci ni se dădea voie să stăm pînă tîrziu, era împodobită o mică porțiune pe Calea Victoriei, pe la Muzeul de Artă, care conținea, din cîte îmi amintesc, chiar și un brad. Ne aducea cadouri, pe la întreprinderi, Moș Gerilă, iar Ceaușescu însuși ne făcea trecerea, pe cît de live se putea atunci, spre noul an, cu un discurs de lemn, mereu același, și cu un copil mic în brațe, pe post de anul care venea. Asta după ce ne bălăceam în programul de varietăți de atunci, un melanj de muzică și glume cu benigne aluzii la sistem, de care eram foarte mîndri și-n voia căruia ne lăsam prea fericiți.

Cu Noaptea de Înviere era altceva. Oamenii erau lăsați să meargă atunci la biserici cu voie de la stăpînire, probabil ca ilustrare a unor sloganuri pe care, cică, le garanta Constituția, precum libertatea credinței. Erau lăsați liberi, dar de fapt erau monitorizați, controlați. Erau patrule de poliție care umblau toată noaptea și legitimau lumea. Pentru că, încă de atunci, Noaptea de Înviere era prilej de petreceri: tinerii, în special, hălăduiau de colo pînă colo cu lumînări aprinse, cozonaci, ouă și alcool. Plus că, în sfîrșit, ceva era deschis toată noaptea. De data asta, bisericile: misterios luminate, cu cîntări care se auzeau de departe, animate… Puteai simți, în sfîrșit, pulsul vieții de noapte, cu atît mai accentuat de sărbătoare: o strălucire, în spatele căreia se ascundea ceva de nepătruns sau greu de pătruns. Chiar dacă nu erai credincios și nu înțelegeai exact ce e cu Învierea, te pătrundea senzația de altceva, de inexplicabil, de miraculos. Asta pe lîngă amuzamentul unei nopți cu gașca din liceu în oraș.

De fapt, nopțile dau oricum alte proporții lucrurilor și te ajută să intri-n legătură mai ușor cu eternitatea. Ai senzația asta și cînd stai noaptea pe malul unei mări al cărei întins nu l vezi, nu-l simți și nu-l poți cuprinde: un hău de întuneric fremătător. Nopțile la mare erau, de altfel, alte nopți albe posibile permise, în sensul că discotecile și barurile de acolo aveau program pînă tîrziu, tineretul comunist trebuia să se distreze, căci pentru asta erau vacanțele cu bilete de la sindicat. Doar că, printre vodci-cola și țopăieli, puteai fura un contact, fulgurant, cu eternitatea.

În Noaptea de Înviere, oricît erai de novice într-ale credinței, tot nu puteai să nu simți ceva în momentul de la 12 noaptea, cînd așteptai cu înfrigurare să vină lumina și să se cînte „Christos a înviat!“. Chiar dacă (sau cu atît mai mult pentru că) erai în mijlocul unei mulțimi, fremătătoare și în general neatente, neinteresate de ce se-ntîmplă, glumind și așteptînd praznicul de după. Care mulțime, totuși, atunci cînd sosea ora 12, măcar cîteva clipe se liniștea și părea pătrunsă de un alt fel de suflu, de dincolo de lumea ei mică și pestriță.

Care trecea, lumea se reanima, reintra în mișculația ei sărbătorească. Era atunci un moment fascinant: făceam un fel de tur al bisericilor ca să aruncăm un ochi la slujbele fiecăreia, parcurgeam orașul în noapte pentru a ajunge, în cele din urmă, la bunicul meu. Ca să ajungem acolo (alți membri ai familiei și eu) străbăteam un soi de no man’s land, pe lîngă Parcul Carol, o zonă cu clădiri vechi și aparent părăsite. Cînd ajungeam, în sfîrșit, la el, cu cele două-trei ouă uneori întregi prin buzunare, cîte o felie de cozonac cam făcută praf și, mai ales, plini de ceară de la lumînările încă aprinse, simțeam că a venit Paștele. Parcursesem drumul, pe care voiam să-l văd inițiatic, pînă la el.

Treptat, am învățat că sînt și alte moduri prin care ne pregătim pentru Noaptea de Înviere. Postul, spovedania, împărtășania, pentru cei care sînt dornici să meargă pe drumul ăsta. Sau, măcar, partea mai laică de ritual, de la shopping-ul prin magazinele de decorațiuni după iepurași fancy pînă la gătitul mielului, cozonacilor, ouălor. În ce mă privește, copil crescut într-o cultură urbană a neîndemînării, să zicem, am fost atît de fericită cînd mi-au ieșit primele ouă vopsite de mine: ușor pătate, pe alocuri decolorate, dar calde și adevărate în imperfecțiunea lor.

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

rachete patriot
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Medvedev amenință NATO că va deveni o țintă dacă livrează sistemul Patriot Ucrainei
Este a 280-a zi de la începutul războiului în Ucraina. Volodimir Zelenski vorbește din nou despre crearea unui tribunal special pentru judecarea faptelor săvârșite de ruși încă de la anexarea Crimeei din 2014.
Muncitor jpg
Mondialul prin ochii unui muncitor din Sri Lanka: Discuție emoționantă în umbra zgârie-norilor REPORTAJ
Un Mondial de 230 de miliarde de dolari, cât a costat organizarea, a devenit posibil datorită unor „oameni invizibili“.
Iancu Nedelcu
Șef de păcănele din Brăila, șantajat de interlopi. Ce interdicție au primit după executarea pedepselor
Doi interlopi din Brăila au fost condamnați pentru că au distrus mai multe aparate de jocuri ca să îl forțeze pe cel care le administra să le cedeze folosința acestora.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.