De ce ne este frică de vaci și de urși?

Publicat în Dilema Veche nr. 909 din 9 – 15 septembrie 2021
De ce ne este frică de vaci și de urși? jpeg

Am fost un copil citadin. Născut la Maternitatea Giulești și crescut prin parcările din spatele blocului unde asfaltul se întindea cît vedeai cu ochii, din loc în loc mai găseai cîte un petic de iarbă denumit pompos „părculeț”, aici își îngropau toți vecinii hamsterii și canarii copiilor, transformînd locul într-un cimitir ad-hoc pentru animale. Eu însămi am avut doi hamsteri care au locuit pe rînd într-un borcan mare pentru murături, pe micul Bambi l-am iubit cel mai mult, a murit electrocutat de la un fir electric pe care l-a ros la prima și singura lui plimbare în necunoscut, prin apartamentul nostru cu trei camere, „cu gresie, faianță, tapet și alte îmbunătățiri”, cum se spunea pe atunci. Am avut și pești, în același borcan, de data aceasta plin cu apă, în loc de talaș, ăștia au murit cel mai repede. Singura noastră încercare de a avea un cîine la bloc – ca orice copil, de fiecare dată cînd eram întrebată „Ce vrei să-ți aducă Moș Crăciun?”, răspundeam „Un cățel!” – s-a soldat cu un eșec; pe Nola am dat-o după nici două săptămîni pentru că rodea papuci. N-am suferit prea mult. Am avut o pisică și pe-asta am dat-o, după ea am plîns un pic, însă mama mi-a explicat că trebuia să scăpăm de ea pentru că taică-miu suferea de o boală „gravă” care se numea „alergie la părul de pisică”. Cred că animalul care a rezistat cel mai mult a fost un iepure, l-am crescut de mic pe balcon pînă cînd s-a făcut ditamai iepuroiul, uneori pleca în mici excursii prin alte balcoane și trebuia să-l căutăm prin tot blocul. Dar era simpatic și se atașase de noi în măsura în care un iepure poate să se atașeze de om. Cînd am plecat în vacanță, l-am cazat temporar la țară, la o colegă de serviciu de-a maică-mii, iar la întoarcere am aflat cu tristețe că iepurele Pufi nu mai este, cică l-ar fi mîncat șobolanii, însă eu cred și acum că l-au mîncat oamenii ăia de la țară, pe lîngă că era blînd, mai era și destul de dolofan, iar anii ʼ80 erau vremuri de foamete.

Cam astea au fost puținele mele experiențe cu animale din copilărie. În toate timpurile, nu doar în cele comuniste, copiii își doresc în mod instinctiv să interacționeze cu animale, să le atingă, să comunice cu ele, iar aceste legături se pierd la maturitate, primele lor povești de ieri și de azi sînt povești cu animale, de la cățelușul șchiop la bravul Dominic, cățelul cu nervi de oțel, de la pisicile aristocrate la leneșul Garfield. Din păcate, nu am avut nici bunici la țară, cum aveau mulți copii din București cu origini rurale, erau de fapt prima generație citadină get-beget. Ca și copiii de astăzi, nu prea știam cum arată o vacă sau o capră decît tot din cărțile cu povești, cei de acum știu din reclamele în care apar văcuțe mov. Prima dată cînd am văzut o vacă în carne și oase, pe la patru ani, într-un sat din Munții Apuseni, mergînd legănat pe uliță cu ugerele pline, m-am înspăimîntat de-a dreptul – eram convinsă că vine direct spre mine ca să-mi facă de petrecanie, ceea ce nici n-ar fi fost prea dificil pentru ea, avînd în vedere că era cît un elefant. Sau cel puțin așa îmi imaginam eu că trebuie să arate un elefant, copiii nu prea știu să aprecieze mărimea sau micimea, orice poate să li se pară la un moment dat urieșesc. De atunci am rămas cu o frică de neînțeles legată de vaci. Mi-e frică și de cai – singurul cal de care m-am apropiat vreodată, la o herghelie din Bărăgan, m-a azvîrlit din spinare, deși se pare că era cel mai docil cal din herghelie, nu știu de ce l-or fi apucat hachițele tocmai cu mine, o fetiță de șase ani din București. Acum îmi plac caii, îmi place să văd cai, însă departe, pe un fundal, într-un decor. De fapt, dacă stau și mă gîndesc bine, orice animal domestic care depășește dimensiunea unei pisici îmi creează o senzație de anxietate, chiar și curcanii, nu se știe niciodată cît de al dracului poate să devină un curcan! Cumva e firesc să fie așa, așa se întîmplă cu toți cei pentru care lumea urbană și cea rurală n-au avut nici un punct de tangență. Pentru mulți dintre noi (și pentru copiii noștri), „la țară” reprezintă un soi de Celălalt Tărîm care nu are nici o legătură cu realitatea, plin de potențiale pericole și unde există niște obiceiuri barbare, de pildă se taie găini. Și porci. Chiar mă întrebam în timp ce scriam articolul din numărul precedent: cîți dintre voi au tăiat vreodată o găină? Desigur, mîncăm găini și porci, și cîte un biftec în sînge, dar cîți dintre noi mai facem legătura între friptura din farfurie și animalul viu? Acesta, la nivel mental, de fapt nu mai există, n-a existat niciodată pentru că nu am avut nici o legătură fizică cu el, nu știm ce este. Ca să nu mai vorbim de animalele sălbatice care sînt de-a dreptul animale fabuloase, imaginare sau rareori poze de la Zoo, umbre palide ale lor, în captivitate. Cîți dintre voi au văzut vreodată un lup în carne și oase? Eu, una, nu mi-l amintesc decît pe cel din „Scufița Roșie“, un lup ficțional. În ultima vreme e o adevărată isterie legată de urși, însă cîți dintre voi v-ați întîlnit într-adevăr cu un urs într-o drumeție montană (în afară de urșii cerșetori de pe Transfăgărășan)? Toate fricile astea ale oamenilor trăiți în orașe sînt exacerbate tocmai pentru că, deși invadăm habitate, tăiem copaci, facem drumuri, construim, ne dorim să ne petrecem timpul „în natură”, ne-am îndepărtat atît de mult de natura aia încît uneori nici n-o mai recunoaștem.

Eram anul acesta la mare, cînd o fostă colegă de liceu pe care n-o mai văzusem de mai bine de 15 ani, mi-a scris ca să ne invite să trecem și pe la ferma lor de la Arsa, un sat de care nu auzisem niciodată, aflat la vreo 12 kilometri de Mangalia, în Dobrogea „profundă” pe care o iubesc atît de mult. Pentru mine, Dobrogea e un miraj, parcă nu e din România, parcă e o bucățică ruptă din altă țară, din podișul Anatoliei, iar drumul în sine pînă la Arsa, trecînd prin Limanu, apoi traversînd cîmpuri pustii, departe și totuși aproape de haosul turistic de pe litoral, simțindu-se încă mirosul sărat de mare, a avut un farmec aparte. Nici satul nu are nimic turistic, are însă o unică atracție – ferma lor, au numit-o Ograda Veseliei. Cum o fi ajuns colega mea tocmai la Arsa? – m-am întrebat eu pe drum și m-am lămurit repede; soțul Andreei e de aici, din Arsa, au cumpărat un teren și s-au gîndit să facă o mică fermă pentru recreere, un loc educativ pentru copiii de la oraș unde să interacționeze cu animale domestice, adică nimic nu se taie aici, nici un animal nu se sacrifică, e doar pentru privit. Copiii pot să vadă printre altele căprițe (dintr-o rasă adorabilă de capre pitice), oi, porci, iepuri, găini de diferite rase și bibilici, fazani, un măgăruș, precum și cea mai frumoasă vacă pe care am întîlnit-o vreodată, m-am apropiat timid de ea, învingîndu-mi cumva teama din copilărie. După un tur al fermei, ne-am așezat la clasica masă de lemn de sub nuc, era o după-amiază de arșiță și era o liniște de țară din aia binecuvîntată, o liniște plină, de fapt, de zgomote care te relaxează și care nu pot fi surprinse de om decît prin onomatopee stupide – behăit de oi și de capre, cotcodăceli, muget și ciripeli, nimic disonant, nici o drujbă, nici o bormașină, desigur erau și două pisici ale casei care ni se frecau de picioare. Și atunci m-am gîndit: oamenii ăștia care nu cîștigă mai nimic din ferma lor de recreere și educativă (mai ales că nici nu există programe naționale care să aducă copii în astfel de locuri într-un soi de „școala altfel” care uneori nici măcar nu se face, li se dă la liber la televizor și tabletă unde să vadă vacile mov) și care trăiesc din cu totul alte profesii, IT sau mai știu eu ce, și-au făcut aici, cu mîna lor, un mic paradis. Nu în Maldive, nu în Caraibe, în satul Arsa, județul Constanța. Nu e „instagramabil”, nu are palmieri și apă turcoaz, însă e autentic. Însă ce m-a impresionat cel mai mult a fost fetița lor, motivul pentru care am scris, de fapt, acest text – o fetiță timidă și care citește mult, exact așa cum eram și eu cînd eram copil. O fetiță care se simte cam singură la ferma părinților ei, e venită „de la oraș” și îi e greu să se împrietenească cu copiii din sat, cu copiii din tribul de pe Tărîmul Celălalt unde e plin de obiceiuri barbare. În schimb, se împrietenește cu animalele și chiar scrie o carte despre căprița Mica, respinsă de mama ei cînd era mică și care a ajuns să se țină scai după oameni, să le caute compania și să-i iubească, aproape că le vorbește cu grai omenesc. Nu știu ce va face copilul ăsta în viață, însă cu siguranță va fi un om bun.

Foto: wikimedia commons

implant dentar 11 jpg
De ce să apelezi la implant dentar Megagen?
Dinții reprezintă o parte foarte importantă a corpului uman. Cu ajutorul acestora se produce masticația.
damian jpg
„În artă, nu ești niciodată singur” – Adrian Damian, omul din spatele SynergyX, instalația interactivă care va surprinde zecile de mii de vizitatori de la RDW 2024
Mărturisește că fuge de definiții și se ferește de etichetări. Totuşi, putem spune despre scenograful Adrian Damian că este unul dintre cei mai talentați artiști din generația lui și că superputerea lui este să transforme spațiile în personaje.
eveniment2 jpg
Sadeck Waff a semnat momentul surpriză din cadrul evenimentului IQOS Together X
Evenimentul aniversar a celebrat spiritul IQOS printr-un festival al simțurilor dedicat comunității. Toate simțurile au fost activate într-o simfonie de mișcări și culori al cărei punct culminant a fost invitatul special al evenimentului.
igiena jpg
Lucruri pe care nu le știai despre istoria igienei și a îngrijirii personale
În multe culturi tradiționale ale lumii, femeile necăsătorite trebuiau să acorde mai multă atenție aspectului și igienei corporale, decât altele.
featured image (4) jpg
Cine a fost Loki în mitologia nordică?
Loki este unul dintre cei mai cunoscuți zei din mitologia nordică. Este considerat un zeu al focului și al magiei și poate lua diverse forme, atât umane cât și animale.
Halate si prosoape de baie jpg
Cadouri pentru evenimente: prosoape de baie și seturi de halate matrimoniale
Odată cu creșterea temperaturilor, tot mai multe evenimente sunt organizate de către persoanele apropiate.
Cum ne pregătim pentru Paște jpg
Cum ne pregătim pentru Paște
Masa de Paște este un moment special în care familia și prietenii se adună pentru a sărbători și a petrece timp împreună.
credite jpg
Ce putem face atunci când avem nevoie de un credit rapid?
Dacă te confrunți cu diferite situații financiare urgente, care nu pot fi amânate, trebuie să știi că sunt mai multe modalități prin care poți lua credite rapide.
Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.

Adevarul.ro

image
Pățania unui turist român în Istanbul. Cât a plătit pentru kebabul consumat în Marele Bazar
Un turist român a avut parte de o surpriză uriașă după ce a cerut nota de plată pentru un kebab cumpărat în Marele Bazar din Istanbul. Și-a împărtășit mai apoi experiența pe o pagină de Facebook dedicată turismului din Turcia.
image
Un nou blocaj pe piața legumelor. „Avem solarii pline de tomate care vor rămâne nerecoltate”. Cât a scăzut prețul
Legumicultorii se confruntă cu un nou blocaj pe piață, prețul tomatelor scăzând atât de mult încât nu-și mai acoperă nici cheltuielile cu recoltarea, spun aceștia. Nici la acest preț însă nu mai reușesc să vândă.
image
Secretul refacerii virginității. Rețeta unei contese medievale care a făcut furori în secolul al XVI-lea
Plantele medicinale, soluțiile de înfrumusețare și alchimia au fost pasiunile mai multor contese și regine din Europa secolului al XV-lea. Unele au rămas în istorie pentru „rețetele” controversate de întinerire și chiar de „restaurare” a virginității.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.