Dacia roșie

Publicat în Dilema Veche nr. 951 din 30 iunie – 6 iulie 2022
Zizi și neantul jpeg

Cînd unchiul meu și-a luat, pe la început de ani ’80, o Dacia 1300 roșie, toată familia s-a bucurat de ea. Neam de neamul nostru (cel puțin dintre cei din România, fratele tatălui meu care locuia la Belgrad avea mașină și era un șofer pasionat) nu mai avusese mașină. Cînd bunicul meu cîștigase la Loto, căci cîștigase, cu cîțiva ani înainte, marele eveniment fusese că ne luase televizor. Dar mașină nici nu visaserăm.

Cred că una din primele excursii cu mașina unchiului meu a fost la Grădina Zoologică. Nu mai țin minte mare lucru, dar știu că întreaga ieșire mi s-a părut extraordinară. Că, deși se auzeau voci care spuneau cît de jigărite erau animalele, eu le-am găsit formidabile.

Dar excursia cu adevărat memorabilă a fost următoarea, și anume la Sinaia. Mergeam pentru prima dată acolo cu bunica mea, urma chiar să rămîn cu ea la Cumpătu, un cartier din Sinaia unde era ceea ce pe vremea de atunci se numea Casă de Creație: o seamă de vile în care puteau veni scriitori, pictori, compozitori, regizori etc., teoretic, să creeze. De fapt, cei mai mulți dintre ei veneau în vacanță acolo, cu familiile. Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori. Pentru copii era un mic paradis, nu doar pentru bezelele desert la cantină, ci pentru că se adunau foarte mulți în același loc. Care descoperiseră că aveau destule în comun, de la lecturi, la filme, muzici. Era o microsocietate, privilegiată, a epocii.

Dar toate astea nu le prea știam încă: urma să fie primul an în care aveam să cunosc mai bine ceata de copii preadolescenți și adolescenți bîntuind pe acolo. În anii precedenți venisem cu mama și cu prietenele ei, care aveau și ele copii, și nu în sezon. Nu prea cunoșteam pe nimeni altcineva. Anul în care am venit cu bunica a fost un eveniment și pentru mine, și pentru ea. Bunica mea, care era casnică, pleca rar de acasă altundeva decît la Valea Mare, lîngă Cîmpulung Muscel, de unde era. Cînd bunicul meu cîștigase la Loto, avusese vacanța vieții ei, la Cap Aurora, într-unul din hotelurile cu nume de pietre prețioase. Îmi trimisese, așa cum am mai scris, o carte poștală, făcînd, pentru prima dată, schimb de roluri: pînă atunci eu îi trimiteam ei, din fiecare vacanță, și pe toate le punea la bufetul din bucătărie, în geam. Cred că mai avusese o călătorie cu bunicul meu, nu mai știu, poate la Sibiu. Și cam asta fusese tot. Mersul la Sinaia era cu siguranță o sărbătoare pentru ea.

Pentru mine, eveniment era mersul cu mașina. Nu făceam asta aproape niciodată. Mai mergeam, rar, cu taxiul, cînd întîrziam la școală, în cazuri excepționale, sau cînd ne întorceam din vizite noaptea. În jurul nostru mai nimeni nu era posesor de mașină. Cu toții foloseau mijloacele de transport în comun, iar cînd mergeau în vacanțe, luau trenul. Cred că bunica mea și cu mine stăteam în spate, în timp ce unchiul meu și mătușa mea de atunci stăteau în față și conduceau cu rîndul. În orice  caz, între ei doi erau mereu discuții despre depășiri și despre posibile radare. Țin minte că le trăiam și eu, ca umil pasager, pe toate foarte intens. Mi se părea palpitant orice era legat de drum, viteză, polițiști. Eram cu urechile și cu inima la pîndă.

Unchiul meu s-a descurcat foarte bine. Oricum, mie mi se părea șoferul ideal (ce-i drept, altul nici nu mai cunoscusem, în afară de mătușa mea). Nici un drum pînă la Sinaia nu-și avea rostul fără o excursie la Cota 1400. Mai fusesem acolo, de nenumărate ori, cu telefericul. Dar cu mașina era altfel, ne integram în categoria „oficială” de turiști, nu chiar a celor care urcau cu tranzistorul pe munte, în șlapi. Dar a celor care luau la rînd tarabele de acolo și-și cumpărau suveniruri. Erau tot soiul de mici obiecte kitsch din lemn, în general, dar nu numai. Cel care-ți sărea în ochi de departe era un uriaș creion maro, mare cam cît o baghetă mică. Știu că mi l-am dorit, alături de un Hopa-Mitică, de un șoarece negru care pornea dacă-l trăgeai de coadă și o minge Yo-yo pe stil vechi, din cele cu elastic.

Foarte mîndri de escapada noastră și cu prada în buzunar, ne-am urcat înapoi în Dacia roșie, ca niște turiști „reglementari” ai epocii ce ne aflam, și am pornit-o spre Cumpătu. Mașina unchiului meu a fost, parcă, un deschizător de drumuri. Am pășit în locul pe care-l știam de la șase ani cu alt aplomb: a fost prima dată cînd am avut curajul să mă duc la copiii, necunoscuți, de acolo și să fac cunoștință cu ei.

Bunica mea și cu mine am rămas acolo. Dacia roșie și unchiul meu s-au întors la București. Promițînd, însă, că vor reveni după noi. A fost o vacanță temerară, chiar periculoasă (nu în sens rău), pe alocuri.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.