Dacia roșie

Publicat în Dilema Veche nr. 951 din 30 iunie – 6 iulie 2022
Zizi și neantul jpeg

Cînd unchiul meu și-a luat, pe la început de ani ’80, o Dacia 1300 roșie, toată familia s-a bucurat de ea. Neam de neamul nostru (cel puțin dintre cei din România, fratele tatălui meu care locuia la Belgrad avea mașină și era un șofer pasionat) nu mai avusese mașină. Cînd bunicul meu cîștigase la Loto, căci cîștigase, cu cîțiva ani înainte, marele eveniment fusese că ne luase televizor. Dar mașină nici nu visaserăm.

Cred că una din primele excursii cu mașina unchiului meu a fost la Grădina Zoologică. Nu mai țin minte mare lucru, dar știu că întreaga ieșire mi s-a părut extraordinară. Că, deși se auzeau voci care spuneau cît de jigărite erau animalele, eu le-am găsit formidabile.

Dar excursia cu adevărat memorabilă a fost următoarea, și anume la Sinaia. Mergeam pentru prima dată acolo cu bunica mea, urma chiar să rămîn cu ea la Cumpătu, un cartier din Sinaia unde era ceea ce pe vremea de atunci se numea Casă de Creație: o seamă de vile în care puteau veni scriitori, pictori, compozitori, regizori etc., teoretic, să creeze. De fapt, cei mai mulți dintre ei veneau în vacanță acolo, cu familiile. Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori. Pentru copii era un mic paradis, nu doar pentru bezelele desert la cantină, ci pentru că se adunau foarte mulți în același loc. Care descoperiseră că aveau destule în comun, de la lecturi, la filme, muzici. Era o microsocietate, privilegiată, a epocii.

Dar toate astea nu le prea știam încă: urma să fie primul an în care aveam să cunosc mai bine ceata de copii preadolescenți și adolescenți bîntuind pe acolo. În anii precedenți venisem cu mama și cu prietenele ei, care aveau și ele copii, și nu în sezon. Nu prea cunoșteam pe nimeni altcineva. Anul în care am venit cu bunica a fost un eveniment și pentru mine, și pentru ea. Bunica mea, care era casnică, pleca rar de acasă altundeva decît la Valea Mare, lîngă Cîmpulung Muscel, de unde era. Cînd bunicul meu cîștigase la Loto, avusese vacanța vieții ei, la Cap Aurora, într-unul din hotelurile cu nume de pietre prețioase. Îmi trimisese, așa cum am mai scris, o carte poștală, făcînd, pentru prima dată, schimb de roluri: pînă atunci eu îi trimiteam ei, din fiecare vacanță, și pe toate le punea la bufetul din bucătărie, în geam. Cred că mai avusese o călătorie cu bunicul meu, nu mai știu, poate la Sibiu. Și cam asta fusese tot. Mersul la Sinaia era cu siguranță o sărbătoare pentru ea.

Pentru mine, eveniment era mersul cu mașina. Nu făceam asta aproape niciodată. Mai mergeam, rar, cu taxiul, cînd întîrziam la școală, în cazuri excepționale, sau cînd ne întorceam din vizite noaptea. În jurul nostru mai nimeni nu era posesor de mașină. Cu toții foloseau mijloacele de transport în comun, iar cînd mergeau în vacanțe, luau trenul. Cred că bunica mea și cu mine stăteam în spate, în timp ce unchiul meu și mătușa mea de atunci stăteau în față și conduceau cu rîndul. În orice  caz, între ei doi erau mereu discuții despre depășiri și despre posibile radare. Țin minte că le trăiam și eu, ca umil pasager, pe toate foarte intens. Mi se părea palpitant orice era legat de drum, viteză, polițiști. Eram cu urechile și cu inima la pîndă.

Unchiul meu s-a descurcat foarte bine. Oricum, mie mi se părea șoferul ideal (ce-i drept, altul nici nu mai cunoscusem, în afară de mătușa mea). Nici un drum pînă la Sinaia nu-și avea rostul fără o excursie la Cota 1400. Mai fusesem acolo, de nenumărate ori, cu telefericul. Dar cu mașina era altfel, ne integram în categoria „oficială” de turiști, nu chiar a celor care urcau cu tranzistorul pe munte, în șlapi. Dar a celor care luau la rînd tarabele de acolo și-și cumpărau suveniruri. Erau tot soiul de mici obiecte kitsch din lemn, în general, dar nu numai. Cel care-ți sărea în ochi de departe era un uriaș creion maro, mare cam cît o baghetă mică. Știu că mi l-am dorit, alături de un Hopa-Mitică, de un șoarece negru care pornea dacă-l trăgeai de coadă și o minge Yo-yo pe stil vechi, din cele cu elastic.

Foarte mîndri de escapada noastră și cu prada în buzunar, ne-am urcat înapoi în Dacia roșie, ca niște turiști „reglementari” ai epocii ce ne aflam, și am pornit-o spre Cumpătu. Mașina unchiului meu a fost, parcă, un deschizător de drumuri. Am pășit în locul pe care-l știam de la șase ani cu alt aplomb: a fost prima dată cînd am avut curajul să mă duc la copiii, necunoscuți, de acolo și să fac cunoștință cu ei.

Bunica mea și cu mine am rămas acolo. Dacia roșie și unchiul meu s-au întors la București. Promițînd, însă, că vor reveni după noi. A fost o vacanță temerară, chiar periculoasă (nu în sens rău), pe alocuri.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.