Cvasi-romantisme de sezon

Publicat în Dilema Veche nr. 786 din 14-20 martie 2019
Cvasi romantisme de sezon jpeg

Romantismul e, de mult deja, ingredientul principal al anumitor formule fixe vandabile. Mai orice se vinde cu umplutură și glazură de dragoste, cu inimioare, bezele, ciucuri și mult roz.

De altfel, chiar de Sf. Valentin, anul ăsta, au avut mare trecere buchetele de bomboane, în care cele mai multe erau chiar bezelele, albe și roz, înfipte pe cîte un băț frumos ornamentat. Nu le prăjeai la focul de tabără din filmele hollywoodiene, le mîncai pur și simplu de pe băț precum pe frigăruile de berbecuț, să zicem. Senzația era alta, desigur: ți se părea că mănînci, vorba poetului, ceva ce nu e, că mesteci în gol și degeaba – dar cu conștiința că ceea ce faci e romantic și novator.

De altfel, se pare că nici frigăruile de berbecuț nu sînt excluse dintr-un posibil concept romantic. În perioada Sfîntului Valentin, am fost la un concert la Berăria H. Am vrut de mult să merg acolo, să trăiesc și o astfel de experiență: tot fusesem la Hard Rock Cafe, voiam să inaugurez și varianta mai populistă. Din copilărie, cînd mergeam la mare cu o mamă elitistă, care nu ar fi intrat niciodată cu mine la vreun restaurant cu „program artistic“, ci prefera să mă plimbe pe dig pentru aerosoli, tot aspiram la diverse locuri populiste. Așa că, anul ăsta, de Sf. Valentin, am ales, cu un simplu click pe telefon, o seară „populară“. Era concertul unei soliste din al cărei repertoriu știam și-mi plăcuse o melodie, dar mi s-a părut suficient. Am rezervat masa, cu mult timp înainte, mîndră c-o făcusem și pe-asta. Cu entuziasmul reprezentantei unei generații pentru care opțiunile în ce privește „distracția“ fuseseră mai mult decît limitate – care băuse prima Cola și mîncase primul hamburger la 21 de ani, și pentru care printre cele dintîi deziderate era să existe măcar un chioșc deschis non-stop de la care să-ți poți cumpăra o ciocolată la 2 noaptea, dacă te apucă.

Nu m-a deturnat de la planul meu nici faptul că, pe lîngă ea, mai cînta cineva despre care nu auzisem niciodată. Fusesem, oricum, de curînd, în această campanie de recuperare a „distracțiilor“, la cîteva concerte unde soliștii vorbiseră excesiv de mult și de vraiște între piese, despre crezurile lor spirituale și politice, despre iubiți care îi părăsiseră, despre cîinii lor. Așa că eram pregătită. Cînd am intrat în hala imensă care e Berăria H, o doamnă familiară, care vorbea cu toți la per tu indiferent de vîrstă, politic corect, ne-a plasat la masa rezervată, conștiincios, cu vreo două săptămîni în urmă. Masa era aproape de locul unde urmau să cînte soliștii, ce-i drept. Dar era o masă lungă, lungă, și comună. În care perechile stăteau unele lîngă altele, precum mai multe vrăbii pe o cracă, pe aceeași interminabilă bancă de lemn. Fiecare pereche primea cîte un balon în formă de inimă, pe care trebuia să-l legi de olivieră, ca să n-o pornească spre ceruri ’nalte.

Asta era frumos, pentru că solnițele din care răsăreau baloanele delimitau spațiul fiecărei perechi și mai condimentau altfel monotona masă prelungă. Vecinii noștri de bancă și de balon erau doauă cupluri tinere și simpatice, evident fără prea mulți bani. Care și-au comandat fiecare, decent și fără grandomanie, cîte o băutură. În timp ce noi, exponenți clasici ai lacomei vîrste mijlocii (deși țin minte cum, altădată, ne aflam fix în locul lor), ne-am comandat din platourile casei, care (ca să ne întoarcem, în sfîrșit, la frigăruile de berbecuț) conțineau cîrnați de toate felurile. Și așa ne-am împărtășit din acest nou fel de romantism: ascultînd un solist despre care nu auzisem niciodată, care cînta ceva despre căsătorie, în timp ce ne luptam cu cîrnații – cel puțin unii dintre ei deloc moi.

Nu pot spune că mi-a displăcut. Dimpotrivă. M-am bucurat de fiecare clipă a unui nou tip de romantism. Din cînd în cînd mai schimbam cîte o privire cu colega de masă din perechea din stînga sau din dreapta, o privire vivace și complice, care voia să spună „Nu-i așa că-i cool că sîntem aici?“. Deși alesesem un loc în care mă potriveam ca nuca-n perete, o făcusem de bunăvoie și nesilită de nimeni, pur și simplu ca să arăt că pot și că mă integrez (dacă aș putea pune emoticoane în text, aș pune aici unul, din acelea care rînjesc). De altfel, și solista pe care o alesesem s-a dovedit că tot asta-și dorește: să arate că poate. Era foarte hotărîtă în felul în care cînta și-n mișcările ei, ceea ce, indiferent de cum suna propriu-zis melodia, părea să conteze și să convingă publicul: cum tot aud în ultimul timp, „transmitea energii“.

Am plecat cu atît mai mulțumită cu cît, la sfîrșit, un cuplu care nu s-a-nvrednicit să lege ca lumea balonul de olivieră pur și simplu… l-a pierdut. Sub privirile nedumerite ale tuturor, inima lor roșie gonflabilă și-a luat zborul pînă-n vîrful cerului fals al Berărei H. Și a rămas înțepenită acolo, cu toți ochii pironiți la ea, ca un însemn al unui adevărat potențial romantic latent.

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
O familie de români s-a mutat, după 17 ani, din Elveția într-un sat de lângă Urziceni: „Una dintre cele mai bune decizii”
Mulți români care se întorc din străinătatea aleg să-și facă un rost în România, dar la oraș, cu la țară, unde au parte de o viață mai liniștită.
image
Cea mai temută infractoare care a terorizat Spania e româncă. O armată de interlopi o asculta orbește
Tenace, ambițioasă și extrem inteligentă, dar nu în ultimul rând de o frumusețe răpitoare, ea a reușit să câștige toate războaiele cu bandele rivale.
image
Nou scandal sexual în universitate. „Profesorul de 67 de ani i-a propus să devină iubita lui. Să facă sex în fața unei minore“
Elaborarea unor Coduri de etică stricte privind hărțuirea sexuală în universitățile din România devine o prioritate, în contextul numărului din ce în ce mai crescut de astfel de cazuri care apar în spațiul public. Ultimul scandal de acest tip provine din Cluj-Napoca.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.