Cum nu mai sîntem singuri

Publicat în Dilema Veche nr. 883 din 11 - 17 martie 2021
Zizi și neantul jpeg

Ne-am obișnuit să fim cu toții în legătură, tot timpul, să nu mai fim, practic, aproape niciodată cu adevărat singuri. Cînd mergem pe stradă, cînd sîntem singuri acasă, cînd călătorim, ba chiar și cînd dormim și visăm, e mereu cineva care știe de noi. Care, dacă nu-i pasă cu adevărat de noi, măcar e interesat de cîte una din trăsnăile vieții noastre de zi cu zi.

Dacă ți-ai schimbat coafura și pui asta pe Facebook sau pe Instagram, se va găsi, de cele mai multe ori, cineva din noianul de prieteni, măcar un speriat care să aprecieze (sau, după caz, să critice) și să facă un comentariu. Oricît de nesărat și de nelalocul lui ar fi (și este, în cele mai multe cazuri) comentariul, cineva tot te bagă-n seamă. Cineva de pe lumea asta, chiar dacă e vorba de o clipă, tot are o vagă (și, de multe ori, falsă) idee de existența ta. Dacă ai făcut o tartă formidabilă și o scoți din cuptor, nu trebuie decît să-i faci o poză și cel puțin încă un om de pe lumea asta va ști de ea: dacă nu îi va simți gustul, măcar și-l va putea imagina. Dacă pisica ta s-a așezat cu burta-n sus pe calorifer într-o poziție în care n-ai mai surprins-o pînă atunci și tu postezi fotografia cu ea, imediat alt iubitor ori posesor de pisică se va simți vizat și implicat. La fel dacă ești bolnav, ori chiar la spital: pune-ți piciorul în ghips pe Facebook și mesajele de compasiune vor curge gîrlă. Chiar și moartea își are locul în contextul ăsta: îți jelesc morții oameni de care nici nu-ți mai amintești.

De asemenea, cu telefonul mobil la tine poți să-i auzi ori să-i vezi cam în orice clipă pe toți cei pe care-i cunoști. Te simți singur între Universitate și Romană? O suni pe mama ta și-i împărtășești sentimentul ăsta. I l-ai împărtășit, eventual i-ai și trimis o poză roz-violacee cu apusul dintre cele două blocuri din față puțin spre dreapta – gata, blues-ul a trecut. Nu mai ai o mamă pe care s-o suni? Nu-i nimic. Găsești tu ceva, un înlocuitor. Ai o verișoară plecată-n Canada care la ora aia e liberă și conectată, căci, ce să facă, stă acasă cu copilul, spune-i ei, atunci. Important e să comunici, să-ți verși cuiva necazul. Nu mai ai nici o rudă? Trebuie să ai măcar vreun fost coleg de liceu care arde gazul pe computer lucrînd pentru PFA-ul lui de acasă. Sună-l pe el. Chiar dacă nu are cine știe ce chef de tine și, de fapt, nici nu te ascultă, totuși, poate că măcar se simte flatat că cineva din altă viață îi face confidențe și-ți împrumută urechea lui.

Nu ai nici pe așa cineva la dispoziție, nu-i nimic. Întotdeauna există grupurile. Pe Messenger, pe WhatsApp. Ceva mai lipsit de profunzime și mai mîncător de timp nu există. Dar, decît să te-nghită gaura neagră a depresiei, decît să te prăbușești în genunea ei, mai bine schimbi trei banalități și 40 de emoticoane pe grup. Măcar te prefaci că ai sentimentul apartenenței, nu? Acolo nimeni nu-i atît de stupid încît să spună cu adevărat ce gîndește, decît în cazuri cu adevărat excepționale, de viață și de moarte, iar existența se prefigurează ca un mers continuu la bere și schimbat glumițe.

N-ai nici măcar un grup? OK. Pe WhatsApp există tot soiul de persoane care țin să-ți împărtășească din înțelepciunea lor, forwardînd ce le trimit alții. În general, e vorba de cuvinte cu tîlc, desigur puține și cu multe poze, fie pe tema COVID-ului (asta în ultimul an), fie pe cea a credinței, virtuții, iubirii, morții și a conspirațiilor de toate felurile. Acolo poți găsi dintr-un click înțelepciunea milenară  pe temele fundamentale ale omenirii. Și tot dintr-un click o poți împărtăși cui vor mușchii tăi, făcîndu-le și altora un pustiu de bine.

Dacă, prin absurdul absurdului, nu ai nici asemenea cunoștințe, rămîn întotdeauna relațiile „de afaceri”. Cel puțin o dată la două saptămîni te sună cîte cineva pentru o factură uitată sau pentru o updatare a serviciilor, a abonamentelor. Mereu cineva vrea să-ți ofere ceva mai bun, e foarte preocupat de confortul tău de consumator în această lume acerbă, face și diverse sondaje în legătură cu asta, cărora tu trebuie să le răspunzi, desigur, consumînd din timpul tău. Dar nu ești singur. Big Brother e cu ochii pe tine și pe nevoile tale.

Desigur, există și rețele de dating online, despre care știu destule povești, dar indirecte. Poți să-ți curmi singurătatea cu oameni cunoscuți acolo. Dintre care unii, culmea, ți se arată că sînt la o aruncătură de băț de tine. Cu unii poți chiar avea ceva în comun.

Altfel, rămîn metodele clasice: dacă nu mai suporți tristețea singurătății, îți comanzi ceva printr-una din firmele de curierat. Dacă nu poți fi în apropierea unei persoane, măcar îți va bucura simțurile vreun obiect, de cele mai multe ori rapid consumabil: o pizza, o șaorma, o șampanie, o ciocolată, un buchet de flori. Ba chiar o carte, o rochie, un mixer. Practic, orice. Orice-ți dorește inima, ceva care să fie colorat, să miște și să te scoată din tunel. Bașca venind cu un contact uman minim, la pachet: curierul, cu care mai schimbi cîteva politețuri și bacșișuri.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

tezaur alba1 jpeg
Tezaur monetar dacic „abandonat” în pădure. Autoritățile din Alba l-au lăsat să zacă timp de o lună. Poliția a deschis dosar penal
Un tezaur de monede dacice vechi de peste 2000 de ani, descoperit întâmplător într-o pădure din județul Alba, a stat „abandonat” aproape o lună de zile de autoritățile competente.
Jens Stoltenberg FOTO EPA-EFE
NATO, despre scurgerile de la Nord Stream: Acte de sabotaj deliberate, nesăbuite şi iresponsabile
Un atac deliberat împotriva infrastructurii aliaţilor va fi întâmpinat cu un răspuns hotărât, a declarat joi secretarul general al NATO Jens Stoltenberg, în urma a ceea ce el a numit acte de ''sabotaj'' asupra conductelor Nord Stream.
Fosa septică din Alunu - Vâlcea în care a murit un elev în 2014 Foto Adevărul
Obligația pe care o au românii care dețin fosă septică. Amenzile pornesc de la 5.000 de lei
O lege nouă îi obligă pe proprietarii de fose septice să se înscrie în Registrul de Evidență a Sistemelor Individuale Adecvate pentru Colectarea și Epurarea Apelor Uzate. Termenul limită este 30 octombrie 2022.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.