Cui i-e frică de educaţia sexuală?

Publicat în Dilema Veche nr. 642 din 9-15 iunie 2016
Cui i e frică de educaţia sexuală? jpeg

Uneori, pe e-mail, îți vin niște mesaje uluitoare. De pildă, ceva mai demult, primesc următoarea scrisoare: „Dragi părinți și nu numai, / Copiilor noștri li se pregătește introducerea Educației sexuale în școli. Unii veți zice: «Foarte bine! Să știe și copilul despre ce e vorba!»… Dar, din păcate, nu e vorba despre o Educație sexuală morală, gen «Ferește-te, copile, și ai grijă!», ci despre încurajarea copiilor noștri spre perversități, spunîndu-le că e firesc să practice tot ceea ce conștiința noastră și morala societății noastre ne spun răspicat că e împotriva firii. (…) / Culcîndu ne pe o ureche și luîndu-ne cu altele mai mărunte, să nu ne plîngem cînd, peste ani, vom îmbrățișa soarta Occidentului de atîția ani «educat sexual» și cu rezultate pe măsură: depravare, imoralitate, BTS-uri, avorturi, sinucideri. / Să îi ferim pe copiii noștri de dramele și tragediile din străinătate, să ne păstrăm pruncii curați la trup și la minte, să îi învățăm de bine, așa cum au făcut pînă acum bunii și străbunii noștri de atîția ani! Nu vă lăsati amăgiți de vorbele frumos șlefuite ale străinilor și românilor îndoctrinați prin afară! / Doamne ajută!“

Scrisoarea e semnată de Alianța Părinților din România. Ea protestează în principal, din cîte am văzut, împotriva Standardelor OMS pentru educație sexuală în Europa, care se referă (văd din documentul atașat) la „informarea copilului despre bucuria și plăcerea pe care o simte cînd își atinge propriul corp și despre masturbare la vîrste mici“, apoi despre „diferite metode de contracepție“, despre „drepturile sexuale ale copiilor“ și despre „prima experiență sexuală, orientarea de gen, comportamentul sexual al oamenilor tineri“, precum și despre „diferența dintre identitatea de gen și sexul biologic“.

Scrisoarea respectivă, însoțită de o „Declarație de refuz a oricărei forme de educație sexuală“, pe care ar fi trebuit să o semnez, a trezit în mine reacții care mai de care. Prima a fost, desigur, de cruntă enervare, ba chiar furie la o asemenea obtuzitate. Apoi, felul în care era scris textul în sine mi-a stîrnit un fel de rîs-rînjet pentru stupizenia adîncă, abisală, fără leac, cu care e scris. Chestia cu răul pe care ni-l aduc străinii se pare că e un leitmotiv care ne tot sare ca un ghimpe în ochi în diverse situații. Ca să nu mai vorbim de clișeele cu bunii și străbunii noștri.

Păi, eu sînt unul dintre acei copii e­du­cați într-o perioadă cu adevărat neagră, în care aiurelile cu bunii și străbunii noștri chiar erau literă de lege și ne erau predate de-a binelea la școală. În care străinii chiar erau demonizați la propriu, în sensul în care, dacă stăteai de vorbă cu vreunul, puteai fi chemat la Securitate să dai un raport despre asta. O vreme în care, desigur, societatea era atît de pură încît nici vorbă nu putea fi de educație sexuală în școli. Nici în școli, nici în licee. Mai grav, nici în propriile familii. Știam un singur lucru, pe care ni l predicaseră, îngrijorate pentru viitorul nostru, mamele și bunicile: să nu rămînem gravide, că e de rău.

Era, desigur, „de rău“, pentru că nu numai că avorturile erau ile­gale, dar nici la mijloacele an­ti­con­cepționale nu aveai acces. Țin minte pînă-n ziua de azi ora de biologie (întîmplător, profesoara noastră de biologie ne era și dirigintă) despre aparatul reproducător: a fost un mare eveniment, în care cu toții mustăceam pe sub bănci. Cam asta a fost mai toată educația sexuală de care am avut parte în școala generală și în liceu. A, era să uit: se mai găseau, nu știu cum, prezervative chinezești, pe care băieții le umflau prin ore precum pe baloane și le aruncau de colo pînă colo. Așa am aflat că există.

În facultate, circulau niște anti­con­cep­țio­nale ilicite de la sîrbi, care nu păreau să aibă vreo dată de expirare sau erau de a dreptul expirate. Mai erau niște ovule făcute pe sub mînă de farmaciste, dacă aveai pile, din cine știe ce substanțe. În aceste condiții, cu primul meu iubit din faculate am hotărît să nu facem dragoste, dintr-un motiv foarte simplu: nu știam cum să ne protejăm. Iar cu al doilea am practicat metode contraceptive naturale, în urma căror m-am ales, printre altele, cu trei avorturi.

În ce privește povestea cu masturbarea, un alt motiv pentru care sînt oripilați semnatarii scrisorii au fost anii în care mentalitatea generală (ce-o fi însemnînd ea) ne făcea să ne simțim vinovați că o practicăm, adolescenți fiind. Nu ar fi fost mai normal să știm mai multe lucruri despre asta și să nu mai acumulăm atî­tea vinovății inutile? Ca să nu mai vorbim de ce înseamnă alte orientări sexuale, diferența dintre sex și gen, problemele legate de identitatea sexuală. Cu astea încă mai avem, cu toții, mult de lucrat: nu numai că trebuie să învățam să acceptăm și să înțelegem diversitatea, ci chiar să ne informăm în privința lor.

Nu există „educație sexuală morală“. Cît privește „morala“ care ne spune ce e împotriva firii, asta evoluează constant. Să nu uităm ce dramă era, pînă mai ieri, cînd o femeie rămînea însărcinată fără să fie căsătorită.

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.