Cu iubire, prin lume

Publicat în Dilema Veche nr. 478 din 11-17 aprilie 2013
Prostănaci de fiecare zi jpeg

„Dacă vrei să-ţi întăreşti credinţa, trebuie să-ţi înmoi inima. Pentru ca să-ţi fie credinţa tare ca piatra, inima trebuie să-ţi fie moale ca pana. Prin boală, nenorocire, pierdere sau frică, într-un fel sau altul, sîntem cu toţii puşi faţă în faţă cu întîmplări care ne învaţă să devenim mai puţini haini şi cîrtitori, şi mai miloşi şi mai mărinimoşi. Însă unii dintre noi învaţă lecţia şi izbutesc să devină mai blînzi, pe cînd alţii sfîrşesc prin a deveni şi mai cruzi ca înainte. Singura cale de a ne apropia de Adevăr este aceea de a ne lărgi inima astfel încît să cuprindă întreaga omenire şi să aibă loc, încă, pentru iubire.“ (Elif Shafak, Cele patruzeci de legi ale iubirii, Polirom, 2011)

Să ştiţi că n-am luat-o razna. Şi nici nu încerc să vă plictisesc cu texte de care ar rîde dispreţuitor pînă şi hulitul Coelho, filozoful modistelor. Dar mă ştiţi sensibilă. Citesc un jurnal al exilaţilor în Siberia şi mă apuc să mor de foame în casă, văd un documentar despre planeta verde şi nu mai ştiu ce să fac cu uleiul ars din bucătărie, aflu cum ajunge biata vită în farfuriile noastre şi îngroş rîndurile vegetarienilor. În fine.

Reciteam, zilele trecute, romanul unei turcoaice născute în Franţa, crescute în Spania, care predă acum undeva la Universitatea din Arizona. O poveste sufită de iubire, dincolo de orice bănuieli mundane, între celebrul poet mistic Rumi/Mevlana şi un derviş rătăcitor, frumos şi înţelept. Povestea celor doi se împleteşte cu povestea americană a unei casnice între două vîrste, care descoperă şi ea iubirea. Dar nu despre cartea asta voiam să vă povestesc neapărat. Ea se ţese în jurul celor patruzeci (număr mistic) de legi ale iubirii, şi pe acestea m-am gîndit eu să le aplic, într-o bună zi de miercuri. V-aţi dat probabil seama că e vorba de marea iubire de semeni, de Dumnezeu (oricare ar fi el) dincolo de dogme, graniţe şi aparenţe. O asemenea iubire vine dimpreună cu toleranţa, înţelegerea superioară, înţelepciunea. Vine, de asemenea, cu paradoxuri răsturnate, care pot lăsa firile sensibile cu ochii aţintiţi în visare spre neunde.

Şi am ieşit mustind de înţelepciune sufită din casă, şi m-am repezit într-un taxi, pentru că nu voiam să testez răbdarea şi toleranţa cuiva cu care aveam întîlnire la o oră fixă. Îi spun şoferului adresa şi-mi arunc ochii pe geam, plină de înţelegere pentru toate nedreptăţile lumii. În faţa ochilor mei curgea zloata de acum trei săptămîni, un oraş gri, trecători bosumflaţi, iar strada era umflată şi izbită de claxoanele isterice ale şoferilor care se grăbeau. În mine pluteau calmul şi o mare mulţumire de sine, eram căzută aproape într-o adoraţie a eului dezlipit de hărmălaia din jur, ba chiar dezlipit de sine. Din aceste gînduri adînci, m-am trezit ajunsă la destinaţie, într-o clipită. „Cît face?“ întreb blînd. „Douăş’patru“ zice şoferul, hlizînd gura. „Douăş’patru de ce?“ întreb, gîndindu-mă repede dacă ăla nu cumva m-a dus pînă la Ploieşti şi înapoi, profitînd de zen-ul care izvora din mine. „De lei noi, domnişoară“, zice el. M-am gîndit repede. Drumul ăsta îl fac des. Face exact opt lei noi, pe aparat. Îmi arată aparatul. Douăzeci şi patru de lei. „Dar cît aveţi pe kilometru?“ întreb, bănuind deja că am căzut în capcana celor distraţi şi a celor care nu sînt din oraş, ca să ştie exact cu ce se mănîncă un taxi bucureştean. „Trei jumate“ zice ăla. „Păi, de ce n-aţi zis de la început?!“ îmi sare mie zen-ul. „Dacă n-aţi întrebat...“ îmi răspunde ăsta, calm. Din ping-pong-ul de replici, am ieşit cu aura fumegînd. Purtam atîta iubire în suflet, încît i-aş fi crăpat şoferului capul. În fond, sigur, vina era a mea. M-am suit în ceva ce avea o siglă asemănătoare cu a companiilor tradiţionale de taxi şi un nume gen Abibas. M-a păcălit, n-am întrebat, am plătit. Nici asta nu m-a supărat într-atît cît m-a întristat precaritatea echilibrului din mine. Nici o şansă să împrăştii dragoste prin lume. Cu gîndul ăsta trist, am intrat în redacţie. Din patru televizoare, pe patru canale de ştiri diferite, răzbătea o cacofonie imensă de ură. „Să fii sufi la tine acasă, da?“ mi-am zis, şi m-am apucat de treabă.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.