Consum rapid

Publicat în Dilema Veche nr. 633 din 7-13 aprilie 2016
Cui i e frică de educaţia sexuală? jpeg

Ieșitul în oraș presupune, pentru majoritatea semenilor noștri, un ritual. Nu te duci strict să mănînci, căci asta poți face și acasă, între patru pereți. Te duci, evident, să și socializezi și, cumva, să te arăți lumii din jur. Faci aceleași gesturi pe care, altfel, le performezi în intimitate, cu un auditoriu implicit. Cînd stai la o masă, undeva, la un pub, bistro, cafenea, ceainărie etc., te duci, desigur, pentru prietenii cu care ai ieșit (în caz că există). Dar, vrînd-nevrînd, te vor observa și chelnerii, a căror „pradă“ ești, precum și oamenii din jur, de la alte mese. Aceștia vor fi spectatorii tăi indirecți, tăcuți, dar destul de prezenți (măcar în imaginarul tău, chiar dacă ei nu te observă). Ei vor constitui lumea, corul care, dacă nu va reverbera la gesturile tale în realitate, va fi, pentru tine, un soi de instanță la ale cărei reacții chiar imaginare vei reverbera tu.

Văd oameni, în cafenele, care afișează diverse poze. Nu numai că se îmbracă într-un anumit fel, special, pentru ieșitul în oraș, dar adoptă, atunci cînd stau cu cafeaua sau paharul de vin în mînă, o anumită poză. Conștientă sau inconștientă. Nu toți, desigur. E ca și cum și-ar alege, pe îndelete, postura de leisure, de week-end, laolaltă cu locul în care vor să și-o exercite, și și-ar pune apoi în aplicare scenariul propriu de autodezvăluire progresivă.

E evident că majoritatea oamenilor sînt într-un fel cu ei înșiși, și altfel, în diverse grade de reprezentare, cînd sînt implicați și alți concetățeni de-ai lor, chiar atunci cînd ies pe stradă. Cunosc destule persoane care, pur și simplu pentru a ieși pînă la colț, își compun o anumită înfățișare, o mină, un rol în care apoi intră. Știu doamne care își aranjează la milimetru părul, își așază ochelarii de soare pe chip ori pe păr, își echilibrează geanta milimetric pe cot. Sau domni care își potrivesc cu minuție unghiul de la șapca hîtră sau elegantă cu care se aruncă în noianul de posibili spectatori.

Eu însămi am fost o asemenea persoană cîndva. Mergeam pe stradă și așteptam ropote de aplauze. Ieșeam în grupuri și dădeam replici despre care știam că vor da bine. Am avut însă, mereu, o hibă: consumam prea repede. Pentru a pune în scenă întreaga poveste, ar fi trebuit să stau ore întregi cu o cafea sau cu un pahar de vin în față. Să stau pe o terasă, cu un partener, eventual, în față, și o cană în mînă, pe care s-o tot țin într-un echilibru precar, în lumina soarelui, și din care să sorb, programat, puțin cîte puțin, cu stil.

Din păcate, am descoperit că mi-au lipsit atît răbdarea, cît și stilul. Oi fi conceput eu poza cea devastatoare, inițial, dar odată băutura turnată în pahar, fie ea apă, suc, cafea sau alcool, nu puteam s-o savurez. Un soi de demon al consumului rapid mă îmboldea s-o dau pe gît pe toată, așa, deodată. Odată ce-i simțeam gustul, trebuia s-o consum. Asta n-ar fi fost nimic, dat fiind că bunele maniere nu mai sînt, de mult, ce erau odată, iar domnii nu mai sînt atît de oripilați de proastele și, posibil, masculinele obiceiuri ale doamnelor. Au existat, însă, și consecințe mai radicale.

Am fost într-o primă vacanță, ca un fel de pre-lună de miere, cu viitorul meu soț. Nu prea eram dusă prin baruri, pentru mine, la vîrsta aia (vreo 20 de ani) și pe vremea lui Ceaușescu, era un mare eveniment să intru în asemenea locuri. La Sinaia, unde ne-am dus, am intrat prin baruri de hotel, ne-am așezat, cu emoție, pe scaune care mi s-au părut jilțuri și ne-am comandat două coniace. Pînă și paharele mi se păreau ceva spectaculos. Odată adus coniacul, nu știu cum s-a făcut că l-am dat pe gît repede, deși nu eram obișnuită cu băutura. Nu m-am amețit, căci era puțin. Doar că, terminîndu-l și neavînd destui bani, a trebuit să părăsim repede locul. La fel de repede a trebuit să plecăm de la Sinaia, tot din cauza talentului meu de a consuma repede orice. Altădată, ne-am întors la Sinaia împreună cu un cuplu de prieteni, în epoca „de glorie“ postrevoluționară a restaurantelor. Așa cum prima dată experimentasem cu coniacul, acum am încercat marea cu sarea cu un șalău uriaș. Nu mai avuseserăm tupeu să comandăm pînă atunci așa ceva: respectivul pește era la gramaj și s-a dovedit a fi atît de uriaș, încît a trebuit să luăm trenul, cu nașul, ime­diat spre București, evident nemairămînîndu ne bani pentru zilele următoare.

Și acum, deși am tot ieșit și am tot consumat, și deși chiar am tot studiat consumul (!), nu reușesc să mă încadrez (încă?) în limitele civilizate ale acestuia: cînd alții abia își savurează prima limonadă, eu deja am luat-o pe a doua etc. Îmi lipsește delicatețea consumului ponderat, jucat, educat. Încă, atunci cînd ies undeva, lipăi ce mi se aduce, precum, pe vremuri, apa de la robinet la bunici, cînd mă întorceam de la joaca din parc cu copiii de pe stradă.

Probabil, cine știe, spre vîrsta a treia, mă voi mai domoli. Indiferent de cum va evolua propriul meu consum, mereu va continua să mă amuze, eufemistic spus, cel cool și excesiv studiat al altora.

image png
Supraviețuire
Pentru că am aflat de pe Facebook că o pisică îngheață și moare de frig la -15 de grade.
image png
Autenticitatea, între parfum și mujdei
În psihologie, esența unei personalități este definită, în principiu, de cinci caracteristici centrale.
image png
Speranța
Speranţa este una dintre virtuţile teologice.
image png
Scriptura: arbore, spital, cer
Pentru că Dumnezeu însuși li se dezvăluie ca o carte care „nu se închide”.
image png
Inima casei
Acum, la facultate, împreună cu colegele mele, doctorande în arhitectură, Irina Scobiola și Silvia Costiuc, îi învățăm pe studenții noștri cum să proiecteze o locuință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Sau că liliecii sînt, în unele privințe, niște creaturi de invidiat? Sau că bat sex e totuna cu bad sex?
image png
Moș Nicolae
Poveștile lor nu mi-au diminuat cu nimic credința în Moși.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Sărbătorile vin!”
Problema nu prea are legătură cu renul Rudolf și vorbește mai mult despre tine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.