Cimitirele morților și cimitirele eroilor
Petre Țuțea spunea că „întreg peisajul speciei om culminează în cimitir” și, într-adevăr, cimitirele vorbesc despre destinul omului. Mari personalități ale istoriei, oameni politici și artiști odihnesc în cimitirele celebre ale orașelor. Cu trei cimitire celebre, vizitate de turiști asemenea Luvrului, Parisul etalează cultura ultimelor trei secole. Mormintele lui Eugen Ionescu, Constantin Brâncuși, Emil Cioran, Clara Haskil pot fi găsite în cimitirul Montparnasse. Cel al lui George Enescu este în cimitirul monument istoric Père-Lachaise. Alți mari artiști, compozitori și pictori odihnesc în cimitirul Montmartre. Toate trei cimitirele au fost înființate în urma edictului de a muta cimitirele orășenești ale Parisului la periferie, decizie luată de Parlamentul francez în urma surpării zidului cimitirului Inocenților, din inima orașului, sub presiunea osemintelor vechi de cîteva secole, al căror nivel ajunsese la peste doi metri deasupra nivelului străzilor. După închiderea cimitirului la 1780, osemintele au fost mutate în celebrele catacombe din sudul orașului, în 1786, devenite și ele, la rîndul lor, loc de pelerinaj.
Cimitirul Bellu aparține panteonului național românesc. Cu monumentele sale ilustre, proiectate de arhitecți întemeietori de școală, ca Ion Mincu, și sculpturi ale marilor Carol Storck și Raffaello Romanelli, cimitirul mărturisește despre vastitatea culturii române și despre prestigiul pierdut al talentului, erudiției și devotamentului pentru opera care dăinuie.
O atmosferă diferită domnește în cimitirele soldaților. Acestea impresionează tocmai prin modestia monumentelor. Aliniați în moarte, ca și în viață, ostașii căzuți la datorie vorbesc, la distanță de decenii și chiar secole, despre dăruirea cu care au luptat pentru țară, atunci cînd țara le-a cerut-o. Ei nu au pus niciodată la îndoială necesitatea sacrificiului suprem și l-au făcut cu gîndul la viitorime. Numele lor sînt inscripționate modest în cruci joase, egale. Pe multe dintre ele stă scris „soldat necunoscut”. Uneori, sub aceeași cruce, dorm doi sau mai mulți. Cimitirele ostașilor sînt situate, de regulă, lîngă locul bătăliilor. Un astfel de cimitir este cimitirul eroilor de la Tabla Buții.
Ca să ajungi acolo sus, unde se trece din Muntenia în Transilvania, trebuie să urci cu încăpățînare, pe un drum anevoios. Apoi, dincolo de Vîrful lui Crai, unde se spune că ar fi poposit însuși Mihai Viteazul, unde vîntul bate tăios și corbii se rotesc peste pășunea arsă de soare, poți observa un pîlc de brazi care înconjoară micuțul cimitir unde dorm somnul de veci, împreună, soldați români și germani, morți în bătăliile de la Tabla Buții în 1916, în timpul războiului pentru întregirea neamului. Cu toții au fost adunați de pe cîmpul de luptă de preotul Ion Vasilescu, din satul Slon, cu căruța, și au fost înmormîntați creștinește în cimitir, fără deosebire de nație și de faptul că germanii forțau trecătoarea pentru a ne invada. Căpitanul Remus Nisipeanu, locotenentul Ion Coropcărescu, sublocotenenții Ion Andreescu și Anastase Mateescu, împreună cu camarazii lor, dorm somnul de veci într-un cimitir mic și rotund, bătut de vîntul înălțimilor și străjuit de brazi.
Căutînd cimitirele eroilor din România, pentru a aduce un omagiu eroilor și a rosti o rugăciune, am întrebat o bătrînă din Cireșoaia dacă cimitirul ce se vede în depărtare, pe deal, deasupra satului, este cimitirul eroilor. Ea a căzut un pic pe gînduri, apoi a răspuns că nu, nu este cimitir de eroi, este cimitir de morți. Inițial, ca un orășean arogant, m-am gîndit că nu a înțeles întrebarea. Apoi am priceput, rușinat, ce a vrut să zică acea femeie simplă: deși îngropați în cimitire, eroii neamului nu mor niciodată.
În preajma Zilei Naționale, să ne amintim de Remus Nisipeanu și de camarazii lui de arme care s-au jertfit la Tabla Buții pentru ca noi să fim astăzi uniți și liberi. Și, deși 1 Decembrie 2021 ne găsește mai dezbinați ca niciodată, să învățăm lecția de omenie a preotului Ion Vasilescu care, în trupurile sfîrtecate de obuze ale soldaților români și germani, a văzut doar niște tineri care plecaseră de la familiile lor, înduraseră privațiunile războiului și apoi muriseră fără a se bucura de viață. Împreună pentru eternitate, băieții români și germani ne îndeamnă la conciliere și la pace, căci în urma războaielor rămîn doar cimitire cu figurile frumos aliniate ale unor copii care ar fi putut deveni mari personalități culturale ale secolului, înmormîntați la Bellu sau la Père-Lachaise.
Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.
Foto: L. Niculae
